marți, 24 decembrie 2019

Eduard Marinca, noul recrut al Grivitei: "Cand am ajuns pe Parcul Copilului, m-am indragostit iremediabil"

Rugby Club Grivita a jucat in acest final de an doua partide de verificare cu nationala de juniori sub 18 ani a Romaniei, iar unul dintre remarcatii acestor partide este Eduard Marinca, jucatorul despre care vorbim astazi.




Revenit in rugby dupa o pauza de 10 ani, Edi a decis sa-si puna experienta, curajul si fizicul in slujba Grivitei, iar evolutiile sale din partidele amintite au aratat ca poate fi un real castig pentru formatia noastra.

Insa, pe cat de virulent este pe teren, pe atat de savuros este in afara arenei, iar povestea lui de viata merita rasfoita, in randurile de mai jos:

- Edi, in primul rand felicitari pentru evolutia din dubla cu Romania U18. Cum s-au simtit meciurile de pe teren? Cum ti s-a parut echipa noastra?

- Multumesc pentru aprecieri. Am avut in fata o echipa a Romaniei U18 cu tineri buni, cu dorință, câțiva băieți chiar foarte puternici. De altfel, am remarcat că sunt destul de înalți băieții. Leagă binișor fazele, nu știu de când se antrenează împreună dar cred că sunt destul de omogenizați ca echipã. La meci m-am simțit foarte bine, am retrăit câteva din momentele la care râvneam. Terenul bun de tot, întotdeauna am avut un confort sporit pe sintetic.

- Ai fost unul dintre cei mai in varsta jucatori utilizati. Ti-a fost greu sa joci alaturi de multi jucatori tineri?

- Nu pot spune că mi-a fost greu din punct de vedere fizic în timpul meciului, însă a doua zi am fost cumva că după război. Se pare că cei 10 ani de pauză și-au pus amprenta.

- Cum s-a petrecut practic aceasta revenire la Grivita? Ce sau cine te-a atras in acest proiect? 

- Revenirea mea se datorează fetelor mele, soția și cele două fiice. Loredana, soția mea, m-a încurajat să mă reintegrez in lumea rugbiului. Probabil mi-a simțit dorința de-a lungul timpului. Acum, după 10 ani, am hotarat sa-mi incerc din nou norocul.

- Spune-ne doua-trei cuvinte despre parcursul tau in rugby. Care este cea mai placuta amintire din sportul cu balonul oval?

- Am inceput sa practic rugbiul la noua ani, cand eram clasa a 3-a, la Scoala Generală Nr. 1 din Chitila. Într-o zi intra in clasa un domn, Ovidiu Carcei, care era absolut gigantic. Așa l-am perceput la momentul acela. După câteva antrenamente pe stadionul de fotbal din Chitila am mers pe Parcul Copilului, de care m-am îndrăgostit iremediabil. Cupele acelea, mirosul, sunetul de crampoane pe gresia de pe holuri și bineînțeles oamenii de la vremea aceea: nea Sandu Bucătaru, Ovidiu Cârcei, Daniel Mitrea, nea Matei. Grivița ne-a scos în Franța. Aveam doar nouă ani și țin mine că ne scoteau aproape în fiecare an, ne cazam la diferite familii unde ne descurcam așa cum puteam la vârsta aceea. Aceste experiențe sunt de neprețuit și consider că m-au format.

In timpul liceului am evoluat ca sportiv și adolescent la Colegiul National Aurel Vlaicu, sub atenta supraveghere a domnului Costache Adrian, pentru care am sentimente reale, a domnului Robert Ion, pentru care am un deosebit respect, consider că este un exemplu pentru noi toți din mai multe puncte de vedere, și a  domnului director Ioan Toca, care m-a propus pentru formarea unui binom, alaturi de Maxim Morariu, fiul lui Octavian Morariu, la vremea aceea președintele ANS parcă. Practic, directorul liceului mi-a stabilit o întâlnire mie și părinților mei cu familia Morariu la ei acasa.

După mai multe intalniri cu diverse familii din Romania, aceștia au considerat că eu sunt cel potrivit pentru a reprezenta echipa Lumii in Franta pentru 4 sau 5 săptămâni parcă, timp in care am legat repede o echipa formata din zeci de tineri din toate colturile lumii, am jucat cu diverse echipe de club, am fost invitați la mai multe ambasade, am vizitat galerii private in Paris, da... la acea echipa am fost ales căpitan cumva. Acolo mi-am făcut multi prieteni cu care inca țin legătura pe Facebook și am acumulat experiențe și trăiri pe care nu le poți "aranja" pentru nicio sumă.

Revenind la CNAV, am fost campioni naționali de trei ori, treceam cu ușurință prin campionatul nostru in primii ani de juniorat. Tot cu cei de la CNAV am fost in Anglia intr-un turneu de trei meciuri și aproximativ doua săptămâni. Am fost in trei orașe în timpul acela, am stat la familii, a fost o super mega experiență pentru mine și colegii mei. Spre sfârșitul junioratului am rămas cumva fara un teren pentru a ne putea antrena și ne-a fost destul de greu, ne pregăteam prin parcuri sau in sala de sport. Eu și câțiva colegi am fost mai puțin afectati pentru că ne pregăteam pe la diverse loturi.

Știu că nu sunt "2-3 cuvinte" și sunt sigur că lumea si-a dat seama că imi este imposibil să fixez o amintire că fiind cea mai cea. Îmi cer scuze pentru "lãlãiala" mea, dar nu am povestit niciodată cuiva parcursul meu in rugbi, poate mi-am dorit dar nu am avut ocazia, nu mi-a fost acordată. Nu mă laud niciodată cu experientele mele, însă recunosc... ii mai amuz pe amicii mei din lumea asta fara Rugbi cu diverse întâmplări din copilaria mea alaturi de balonul oval.

- Esti un jucator polivalent pe inaintare. Totusi, care este postul tau favorit? Postul pe care te simti cel mai bine?

- La capitolul acesta problema este simpla. Postul meu favorit este, de departe, numarul 2. Trăgătorul are roluri deosebite in teren fiind cel care răspunde de pachetul de înaintare in grămadă și la repunerea din margine. Ai nevoie de forță și rezistență sporita pentru a face față bătăliilor din linia 1, o foarte buna viteaza de deplasare in teren, comparabilă cu cea a unui jucător din linia a treia, precum și tehnică pentru aruncarea balonului in margine, care consider că trebuie alimentata cu foarte multa concentrare.

- Ai facut parte din echipa Romaniei care batea SUA in finala Mondialului de tineret de la Nairobi, din 2009. Ce amintiri ai de la acel turneu final?

- Da, Kenya, Nairobi. TOP! Ce cred eu? Eram un fel de super echipa. Tin minte că eram foarte uniți și am fost încercați bine de tot. Înainte de finala cu SUA ne-am îmbolnăvit majoritatea, dar tot am intrat și, așa deranjați la stomac și cu febra mare cum eram, tot am reușit să-i rãpunem pe frații noștri americani, care erau cam cu nasul pe sus la ședințele de antidoping și la seminarii.

Țin minte că înainte de Kenya 2009, ne-a vizitat un domn, italian parca, Bruno se numea și care, pe Arcul de Triumf, ne-a arătat tot felul de exerciții de concentrare și ne-a învățat cum să ne facem pregătirea psihologică înainte de meci. Chestia asta mi-a rămas adânc impregnată și eu o aplic și acum în viața de zi cu zi și am făcut-o și înainte de meciul cu tinerii de la U18. La sfârșitul zilei cu Bruno, am mers chiar pe o alee făcută din jar, cărbuni încinși, fiind cumva într-o transă adevărată.

Revenind la Kenya, practic în finala, prin tehnicile acumulate de la acest misterios Bruno, am reușit la pauză sa ne montam cu toții foarte frumos in vestiar, deși unii colegi erau cu burta in pioneze. Practic făceau pe ei... Îl țin minte pe Munteanu de la Cleopatra că tremura și avea frisoane, desi erau 46 de grade afara in acea zi și tot a intrat și a jucat alaturi de noi.

A doua repriza a fost ceva de suflet, mi se face pielea de găină când îmi aduc aminte cum ne cautam intre noi pe teren. Oake, Stefan Patrascu, a fost un fel de erou salvator daca îmi mai aduc bine aminte. In fine, despre amintiri as putea povestii o grămadă. Câteodată stau și mă gândesc oare colegii mei, care au mers mai departe și au fost la mai mult de doua mondiale si 3-4 europene, cate super amintiri și experiențe unice au.

Apropo, pentru Kenya am uitat să îl amintesc pe nea Dodo Munteanu. Greu de lucrat cu el, cam țâfnos moșul, dar sincer... un super BARBAT care voia să ne ofere din puterea rugbiștilor români din perioada de glorie!

Am învățat o grămadă de chestii despre rugbi și despre virtute de la nea Dodo și cred ca m-am distrat cel mai bine cu el, antrenorul acela dur si prea serios uneori, la un banchet organizat pentru câștigătorii Campionatului European din Polonia, unde am reusit sa promovam Romania in prima grupa valorica.

Sper ca nu am zăpăcit oamenii cu un milion de cuvinte și abureli neimportante pentru ceilalți, dar pe care eu le mai răsfoiesc în gândurile mele.

- Ce s-a intamplat ulterior? Ce crezi ca ti-a lipsit pentru a face pasul catre echipa nationala de seniori, de exemplu?

- Pai in timp ce eu și câțiva colegi de-ai mei de la club eram la aceste loturi și cuceream campionat după campionat, ne antrenam bine, etc, acasă, la CNAV, lucrurile nu erau chiar roz, nu mai aveam teren, colegii sufereau. Deja aveam convingerea că nu vom mai castiga campionatul national în ultimul an de juniorat. Până la urma am dres-o de un loc 3 cu greu obtinut. După meci ne-a strâns Costache in vestiar și a început să plângă, ne-a mulțumit pentru cei mai frumoși ani ai lui ca antrenor și și-a cerut cumva scuze că în ultimii doi ani nu a putut să ne ofere condiții mai bune de pregătire și că visul nostru de a continua în aceeași formulă și la seniori nu se va putea realiza. A fost naspa rău.

De acolo am plecat la Steaua. Nu mi-a plăcut treaba cu vestiarul separat pentru cei noi, m-am speriat de "batranii" de acolo și am fugit la Dinamo, unde am stat o lună parcă. Lună în care mi-am dat seama singur că Steaua este "pâinea lui Dumnezeu" în comparație cu Dinamo.

Reîntors la Steaua, după nici o luna, mi-am înfruntat fricile și emoțiile și ușor ușor am inceput să mă integrez, sa le arat băieților din echipa că sunt serios, că am respect față de ei și fata de mine, evident. Nu a trecut mult și căpitanul Castravete -Viorel Lucaci- cu care mă pup frumos pe obraz daca ne întâlnim pe undeva și care m-a dat afara din duș la primul meu antrenament după revenire și, apropo, eram plin de săpun, așa revenim, a venit în vestiarul mic, al celor neintegrați, celor noi și care aveau de arătat și mi-a spus: "bai p..a vino cu mine".

M-a luat de gat și le-a zis colegilor din vestiarul mare: "domnilor, de astazi Marinca se schimba în vestiarul mare. Să-i faceți loc și lui într-o cușetă".

După aceea mi-am găsit și eu rol de rotiță funcțională în mecanismul condus atunci de Marin Mot, care mi-a oferit un loc în cadrul armatei si câteva sfaturi bune, și de Domnul Boldor, pe care îl plăceam foarte mult dar nu interacționam foarte concret pentru că el era cu treisferturile. In schimb, la Steaua mai era un antrenor axat pe pachetul de înaintare, pe care am ales să îl uit așa frumos pentru că nu am reușit să îl înțeleg și pentru care nu am nici ura dar nici respect.

Nici ură pentru vorbele urâte și rele pe care le adresa mai ales celor mai noi colegi, dar și celor mai vechi dar mai slabi de înger, și nici respect desi puteam să apreciez că fata de mine personal nu a avut gesturi urâte și cumva nu m-a luat în luneta lui de frustrări, dar nu pot să apreciez treaba asta pentru că rugbiul este despre un pumn strâns bine de tot, nu despre un deget cu care eventual apeși pe butonul liftului.

Mai departe. Am inceput să mă antrenez serios de tot. Zebega era accidentat, iar Marcel mă propunea insistent titular la numarul 2, în defavoarea lui. Marcel, un tip super super ok, prietenos, care îi ajuta pe cei noi sa se integreze. Dupa ce am fost convocat la lotul "mare" pentru pregătirea din Tunisia, am considerat, in ceata din capul meu, că o pregătire buna se face cu ajutorul steroizilor.

Intr-o idiotenie totala, dar tradusă în capul meu drept scopul scuza mijloacele, apelez la niste substanțe care nu m-au ajutat în mod deosebit pentru că oricum alergam bine, aveam forță în sala și "meseria" rugbiului nu se dobândește cu pastile sau mai știu eu ce tratament ci doar cu sufletul și cu curajul, curajul ăla din teren. Bun, se organizează rugby în 7 și am fost cooptat de nea Marin sa particip alaturi de Cazan, Zamfir, Vlaicu, Lucaci, Ioniță și alții.

După 2-3 meciuri am văzut agentii antidoping in tribuna și m-am "accidentat subit", venit targa, plecat spital, scăpasem, eram foarte mândru, din păcate. Problema a fost că eram atât de nepregătit pentru astfel de prostii încât la un timp relativ scurt după rugby în 7 se organizează pe Arcul de Triumf finala Cupei, Steaua - Baia Mare. Acolo am avut parte, din nou, de prezența agenților antidoping care, cu o memorie mult mai ascuțită decât a mea, solicită în mod nominal cate trei sportivi din partea fiecărei echipe, ocazie cu care eu, marele visător, am fost testat.

Testele au ieșit pozitiv, am fost rechemat la centrul antidoping unde am fost întrebat dacă doresc o probă B. Am refuzat o probă B și practic mi-am recunoscut vina, treabă care a venit la pachet cu o suspendare de doi ani. Doi ani in care mi-a fost FOARTE GREU, am suferit mult. Cei de la Steaua mi-au oferit sprijin și suport, mi-au propus să mă pregătesc in continuare la club, m-au platit conform contractului, colegii au fost alaturi de mine.

Am ales sa merg mai departe, dar acest Departe s-a evaporat după aproximativ un an când într-o zi frumoasa de primăvară, doi agenți antidoping au venit pe teren și m-au informat că nu îmi este permis să mă pregătesc in cadru oficial sau pe arene sportive. Moment în care m-am retras și am încetat să mai merg la pregătire cu echipa. Nu voiam să fac probleme clubului, mai ales că eram și un fel de oaie neagră de atunci. Auzeam tot felul de zvonuri din diferite direcții despre ce substanțe am luat eu și ce nenorocit eram și ce trișor... Dezastru total...

După o perioadă de câteva luni am apelat la serviciile unei doamne psiholog care ne consilia când eram pe la loturi, lucru care m-am ajutat enorm și recomand pentru tinerii U18 psihologi capabili și competenți.

După această perioadă am inceput sa uit ușor, ușor și m-am acomodat cu viața de om normal. Fără stres, fără să-mi depășesc limitele aproape la fiecare antrenament. Apropo, faza cu depășirea performanțelor era o chestie de reflex și era marcă înregistrată Adrian Costache.

A da... Și partea buna din toată această întâmplare jenantă și tristă este că la scurt timp am cunoscut-o pe actuala mea sotie și pe repede'nainte, dar cu trăiri pe care rugbiul nu mi le-a oferit niciodată, am reușit să îmi intemeiez o familie pe care o iubesc și care mă preocupă în mod prioritar.

Am reușit să pun bazele unei mici afaceri pe care o administrez in mod pasional din 2012.

Iar la echipa mare nu am ajuns, dar dacă eram mai atent puțin sau daca primeam sfaturi competente sunt sigur că reușeam să-mi găsesc un loc printre ei. Cred cu tărie asta pentru că am văzut foști colegi din generația mea care activează la echipe de top din Romania și din străinătate și sunt componenți ai lotului mare, unii dintre ei fiind, la vremea aceea, cu un bagaj mult subdimensionat in comparatie cu al meu. Se pare că nu e suficient să iubești rugbiul și să te dedici cu totul... chiar nu este...

- Cum ti se pare viitorul rugbiului romanesc? Crezi ca mai putem gasi solutii pentru a ne mentine la nivel inalt?

- In cei 10 ani, din motive de frustrare și dezamăgire, am pierdut cumva conexiunea cu rugbiul românesc. Efectiv am renunțat să mă mai gândesc, așa că nu pot să îmi dau cu părerea despre viitorul rugbiului românesc. Dar cred că pentru cei tineri, pentru că acolo am fost ca ei, se pot face mișcări multe și se pot implementa modele de pregătire fizică și psihică performante. Și nu este nevoie de genii care sa dezvolte treburi de genul asta pentru că ele sunt deja folosite in tarile fruntașe și se pot prelua cu demnitate. Nu sunt la curent cu informatii privind performanța și calitatea utilizata de federație și cluburi. Am văzut ca la U18 sunt antrenori tineri, foști jucători de top, care știu ce înseamnă performanță și care sper că vor face diferența prin implementarea de tehnici noi, studiate, dovedite și eficiente. Mă uitam că e plin internetul cu programe. Când jucam noi aveam casete cu nea dodo cand le dădea bascule la jucatorii din Noua Zeelanda și făceau mol din 5-ul nostru și se duceau cu el până intre buturile echipelor de top.

Educați-i pe băieți sa nu bage nimic!!! Învățați-i să mănânce curat, sa se ajute singuri, natural. Fiți atenți la discuțiile dintre ei. Și eu am apelat la injecția aia interzisa (au fost trei sau patru în total) tot de la alți colegi al căror nume nu am fost de acord să îl dau in schimbul reducerii suspendării mele. Puteam chiar sa scap cu câteva luni, dar rugbiul m-a învățat că trebuie să fim curajoși și demni. Sa ne asumam acțiunile și să folosim privirea periferica in permanență.

miercuri, 18 decembrie 2019

Andreas Seicaru: "Am gasit un grup foarte unit la Grivita. Imi da dorinta de a vrea mai mult de la mine"

Rugby Club Grivita a disputat in ultimele zile doua partide de verificare impotriva nationalei de juniori U18 a Romaniei, iar staff-ul tehnic al echipei noastre a profitat de ocazie pentru a verifica mai multi jucatori care ar putea ajuta echipa cel putin in returul actualului sezon al Diviziei Nationale.



Unul dintre jucatorii care s-au remarcat in aceste partide a fost Andreas Seicaru, rugbist tanar, de forta si gata sa se sacrifice pentru binele echipei, acceptand fara menajamente sa faca trecerea de la postul de centru la cel de pilier.

Andreas chiar a si marcat impotriva Romaniei U18 si a demonstrat ca are calitatile necesare pentru a deveni un jucator important al echipei noastre, iar atitudinea sa, dezvaluita si de raspunsurile din materialul urmator, este una datatoare de sperante.

1. Andreas, felicitari pentru evolutie si eseul marcat impotriva Romania U18. Cum s-a simtit meciul de pe teren?

Multumesc frumos! Meciul a fost unul destul de puternic aș spune eu, chiar daca există o diferență de vârstă se vede că băieții sunt pregătiți și au potențial, au dorința de afirmare și sper sa facă o figură frumoasa. Față de meciul trecut noi am avut o mai mare posesie a balonului și am putut sa facem ce ne-am propus. Eseul mi-a oferit incredere și o bucurie interioara, fiind primul marcat dupa o lunga perioada de timp.

2. Cum s-a simțit pana acum experienta traita de tine la Grivita? Cine sau ce te-a atras in acest proiect?

În primul rand vreau sa mulțumesc celor implicați în acest proiect, staff-ului si colegilor pentru primire. Grivița este un club de tradiție cu multe trofee câștigate. Am găsit un grup foarte unit, dispus în orice moment sa te ajute. Am decis sa ma implic in acest proiect foarte frumos din dorința și dorul de a juca rugby. Cu toate că imi pierdusem orice speranța că  îl voi mai practica vreodată, după dezamăgirile trăite. Cumva ma resemnasem, insa grupul găsit aici mi-a dat din nou dorința de a vrea mai mult de la mine și nu doar de a practica rugby din plăcere. Ma bucur că pot face parte din acest proiect și îmi doresc să creștem împreună.

3. Spune doua-trei cuvinte despre parcursul tau in rugby pana acum. Care este cea mai placuta amintire pe care o ai legata de sportul cu balonul oval?

Am început rugbiul în Italia printr-o selecție la școală. Îmi amintesc mereu cu plăcere primul meci. Nu aveam niciun antrenament la activ, eram la U13 si aveam multe întrebări și emoții înainte de meci. Una dintre întrebări a fost: "am și eu voie sa dau eseu?" Și pana la urma chiar am făcut-o, chiar am marcat. Când îmi reamintesc, mereu retrăiesc acele sentimente cu plăcere și este cea mai frumoasa amintire. Din acel moment m-am îndrăgostit de acest sport. Am parcurs toate etapele, aveam foarte multe meciuri la activ și am reușit cu echipa de club sa câștig diferite trofee. In ultimul meu an de rugby în Italia am făcut parte pentru puțin timp, înainte de revenirea in țară, din echipa Fiamme Oro unde într-adevăr exista o posibilitate majoră de dezvoltare. După revenirea în țară, o perioadă am renunțat la rugby dar nu eram fericit.

4. Acum cativa ani erai convocat la o selectionata regionala din Italia. Ce s-a intamplat ulterior? De ce nu ai continuat sa joci in Italia?

Da, am făcut parte din selecționata regionala zona Lazio U16. Aceasta presupune 2-3 antrenamente săptămânale și meciuri în weekend dar, din păcate, părinţii mei muncind, nu puteam participa mereu la antrenamentele din zone îndepărtate. Am avut multe de învățat din aceasta experiență frumoasă și chiar dacă nu am făcut pasul spre academia Federației Italiene, sunt bucuros ca am avut ocazia să fiu prezent la aceste stagii. La vârsta de 17 ani ne-am mutat definitiv din Italia și atunci s-a terminat parcursul meu în rugbiul din peninsulă. Oricât de mult mi-aș fi dorit, nu exista posibilitatea de a rămâne acolo.

5. Ai fost in curtea celor de la Dinamo. Cum ti s-a parut perioada respectiva si ce crezi ca ti-a lipsit pentru a ajunge si la prima echipa a lor?

De la revenirea în țară, dupa un an de pauză, am ajuns la C.S. Dinamo. Primul an la U20 nu am avut meciuri. Eram împreună cu cei de la Pantelimon și echipă fiind desființată nu am avut ocazia sa joc. Anul al doilea la U20 am avut câteva meciuri. Ar fi trebuit să urmeze saltul către echipa de seniori însă nu am avut șansa de a face acest pas.

6. Consideri ca venirea la Grivita poate fi o rampa de lansare pentru tine? O mutare care sa-ti asigure pe viitor trecerea la o echipa mai bine cotata?

Da, categoric! Consider că prin muncă exista aceasta posibilitate. Aici am găsit o atmosfera foarte plăcută și văd posibilitatea de a crește. Antrenorii sunt foarte implicați și aproape de sportivi. Se vede ca fac asta cu mare placere.

7. Ai un trecut ca centru, ai mai jucat si aripa, insa impotriva Romania U18 ai jucat pe postul de pilier. Cat de greu ti-a fost? Care e postul tau favorit? Unde te simti cel mai confortabil?

Da este adevărat. Am jucat tot junioratul centru si am avut câteva meciuri și ca aripa. Între timp am "colecționat" câteva kilograme și împreună cu Florin Oprișor am hotărât să schimbam ceva. Am avut rareori de a face cu grămadă pe la U14, U16, la nevoie, linia a treia, dar linia întâi a fost ceva necunoscut mie până acum. Totusi, m-am simțit foarte bine în poziția de pilier și simt ca sunt mai liber în joc față de cum eram pe linia de treisferturi. Îmi doresc sa evoluez pe acest post și sunt conștient ca am foarte mult de muncit, atât ca forță cât și ca tehnică. Dar munca îmi place și nu ma dau în spate! Nu a fost greu până în momentul de față, consider că greul de acum începe. Important e ca ceea ce faci sa faci cu placere.

8. Cum ti se pare viitorul rugbiului romanesc? Crezi ca mai putem gasi solutii pentru a ne mentine in elita?

Despre viitor, este greu de spus. Avem sportivi buni, cu potential, avem si antrenori buni, însă nu mereu ține doar de ei. Este nevoie de o mai mare atenție acordata sportului românesc.
Revenind la rugby, avem mult de muncit, ar trebui gândită o strategie pentru selecție și să vină generații din urma. Avem prea puține echipe. Pentru menținerea în elita consider că avem potențial. In viață greșelile se plătesc. Important este să nu le mai repetăm și să ne focusam pe propriile obiective. Doamne ajută să fie bine!

joi, 24 octombrie 2019

Vasilică Mercone: "Am ales Grivita pentru ca imi place foarte mult clubul"

Unul dintre debutantii Grivitei din acest sezon este Vasilică Mercone, tipul de jucator care se incadreaza perfect la fraza "buturuga mica rastoarna carul mare".




Nu l-ai vedea mai mult decat, eventual, un mijlocas la gramada sau, eventual, o aripa dupa modelul Cheslin Kolbe, insa el, in ciuda fizicului, este intotdeauna gata de lupta si abia asteapta sa faca 19 ani pentru a putea intra in prima linie, acolo unde bataliile sunt cele mai dure si mai aspre.

Are o inima mare cat istoria Grivitei, este neinfricat, stie jocul si a demonstrat deja ca este unul dintre castigurile Grivitei din acest sezon, avand ocazia, in urmatoarele partide, sa confirme increderea investita in calitatile lui.

- Vasilică, primele minute pentru Grivita. Cum a fost? Cum te-ai simtit pe teren?

- M-am simtit ok, nu mi-am facut prea multe griji, am vrut doar sa dau ce am mai bun.

- Ai avut emotii la Navodari, stiind ca dai piept cu o echipa care se bazeaza pe o inaintare puternica?

- Am avut mici emotii la inceput, dar pe parcurs s-au risipit. Am intrat in meci si m-am focusat pe ideea de a-mi face cat mai bine treaba.

- De fapt, as vrea sa ne spui cum se simte pe teren un jucator care stie ca, totusi, fizicul nu este de partea lui? Te ambitioneaza si mai mult acest lucru?

- Ma ambitioneaza mult ca am in fata jucatori mai mari si/ sau mai puternici decat mine. De altfel, cu cat este mai tare adversarul pe care il opresc, cu atat este mai mare satisfactia.

- Spune-ne 2-3 cuvinte despre parcursul tau in rugby. Unde ai inceput sa practici? In ce conditii? Care ar fi cele mai mari realizari de pana acum?

- Pai am inceput sa practic rugby la Valahii Tartasesti, iar apoi am trecut pe la Metrorex si Dinicu Golescu. Ca realizari, ce as putea spune? Au fost mai multe medalii la diferite categorii de varsta, inclusiv la rugby sevens si la rugby 10, insa pentru mine a contat in primul rand ca am reusit sa joc constant, sa fiu pe teren, in mijlocul actiunii, acolo ma simt eu cel mai bine.

- Ai evoluat ca flanker impotriva celor de la Navodari. Este postul tau de baza sau ai prefera sa joci altceva?

- Nu, postul de flanker nu este postul meu de baza. Am jucat flanker pentru ca inca nu am implinit 19 ani pentru a putea evolua in linia I. Postul meu de baza este cel de taloner, dar joc oriunde ma distribuie antrenorul, important este sa fiu pe teren.

- Cum s-a facut trecerea la Grivita? De ce ai ales Grivita? Cum te-au primit baietii? Cum ti se pare atmosfera de la club?

- Am ales Grivita pentru ca imi place mult clubul si imi ofera posibilitatea sa joc la seniori, sa acumulez experienta. Atmosfera este una placuta, conteaza mult si ca impart vestiarul cu baieti alaturi de care am evoluat si la juniori. Iar colegii mai in varsta m-au primit cum trebuie si imi ofera constant sfaturi importante. As vrea sa spun ca am ales Grivita si pentru ca mi-a recomandat domnul Andrei Borz sa fac un asemenea pas si vreau sa-i multumesc pe aceasta cale.

- Care sunt idolii tai la nivel intern si international?

- Urmaresc mai multi jucatori cu atentie, de pe postul de taloner, insa idolul meu este Dane Coles, internationalul All Blacks pe care il vedem acum la Cupa Mondiala.

- Apropo de Cupa Mondiala, sambata jucam de la aceeasi ora cu semifinala Anglia - Noua Zeelanda. De ce crezi ca oamenii ar trebui sa vina totusi pe Parcul Copilului?

- E greu sa ne comparam cu ei, dar celor care totusi aleg sa vina pe Parcul Copilului le transmit ca nu vor regreta. Vor vedea un adevarat spectacol, iar eu sper ca tribuna sa fie plina si sa sustina Grivita, pentru ca avem nevoie de suport de orice fel impotriva liderului din Divizia Nationala.

miercuri, 23 octombrie 2019

Constantin Sandu, kinetoterapeutul Grivitei: "Practic, am ramas alaturi de jucatori pe teren"

In ciuda faptului ca suntem, aproape sigur, cel mai sarac club din Romania, la Grivita, pe langa jucatori, a ramas o mana de oameni de bine care asigura, intr-un fel sau altul, supravietuirea echipei, iar unul dintre acestia este Constantin Sandu, kinetoterapeutul echipei.



Constantin Sandu a crescut in curtea Grivitei. A fost junior al clubului si a prins si cateva meciuri la nivel de seniori.

Intre timp, s-a facut kinetoterapeut si, desi ar putea incerca deschiderea unor usi mult mai importante, a decis sa ramana, cel putin pentru moment, alaturi de noi, pentru ca imbolnavirile de grivitzita nu au leac.

- Constantin Sandu, unul dintre oamenii din spatele supravietuirii Grivitei. Ti se pare corect sau crezi ca exagerez?

- Cu siguranta exagerezi. Aceasta echipa minunata supravietuieste din 1932 incoace. Eu doar incerc sa-mi fac meseria cat se poate de bine, iar la final sper ca jucatorii sa fie multumiti de munca mea.

- Ce presupune "functia" de kineto la Grivita? Cat timp iti ia sa te pregatesti pentru un meci?

- Foarte bine folosite ghilimelele. Pai, ce sa spun? Eu trebuie sa ma asigur ca fiecare jucator sa fie apt din punct de vedere medical si sa dea un randament cat mai bun atat in timpul antrenamentelor, cat mai ales in timpul meciurilor. Ca timp, intotdeauna incerc sa ajung mai devreme si sa ma ocup de jucatorii care au probleme medicale. Pe scurt, "functia" de kineto presupune sa nu stai niciodata locului.

- Cum te simti in timpul meciurilor? Cata emotie se aduna pe marginea terenului?

- In timpul meciurilor sunt niste emotii foarte mari. Vrei ca echipa sa castige, dar in acelasi timp iti doresti sa nu ti se accidenteze niciun jucator. Asa ca poate sa fie si Pamela Anderson in tribuna, eu raman focusat pe colegii de echipa.

- Ce te-a facut sa accepti rolul de purtator de grija al jucatorilor la o echipa precum Grivita?

- Pai, eu am inceput rugbiul destul de tarziu, pe la 16 ani, la echipa de juniori a Griviței. După aceea, crescând și rămânând tot la același teren, același stadion, am făcut pasul către echipa mare unde am văzut cu adevărat ce înseamnă rugbiul. Asa am simtit ca am intrat intr-o familie și anume Familia Grivita, din postura de jucator. Ulterior, timpurile s-au schimbat. Eu am inceput sa studiez kinetoterapia si am decis, impreuna cu staff-ul tehnic, sa ma ocup de tot ceea ce inseamna parte medicala intr-o echipa.

- Cat costa si cam cat material consumi la un meci?

- Nu sunt importante costurile si materialul consumat la un meci. Pe noi ne intereseaza siguranta jucatorului si capacitatea de a evolua cat mai bine pe teren.

- Este adevarat ca te mai ocupi si cu alte aspecte legate de organizarea meciului sau a vietii echipei?

- Sa zicem. Nu ma ocup in totalitate, dar incerc sa ajut si eu cum pot. Fiecare jucam cate un rol important si te bucura faptul ca poti ajuta, cel putin pe mine.

- De ce ai renuntat la cariera de jucator activ?

- Aici o sa fiu scurt si la obiect. Am renuntat la cariera de jucator pentru ca ma simt mai folositor in ceea ce fac acum. Plus ca aveam o concurenta destul de mare pe post si era destul de greu sa prind echipa.

- Simti o anumita frustrare in momentul in care iti dai seama ca ai fi putut fi si tu alaturi de jucatori pe teren?

- Nu, nu simt nici macar putina frustrare. Am incredere in fiecare jucator care se afla la clubul nostru, fie tanar sau fie batran. Mai mult, eu practic am ramas alaturi de ei pe teren, chiar daca pe mine ma vede lumea pe marginea terenului.

marți, 15 octombrie 2019

Bogdan Antonescu: "Am ales Grivita pentru istoria bogata"

Dupa trei etape disputate din Divizia Nationala de Seniori, Rugby Club Grivita ocupa abia locul 6 in clasament, succesul din confruntarea cu CS Gura Humorului fiind urmat de doua infrangeri la rand, 17-20 la Suceava si 13-21 cu RCM Galati.



Sunt puncte pierdute dupa care plangem si am putea plange si mai tare la finalul sezonului, cand se trage linie, insa putem fi si realisti si sa spunem ca este greu sa emitem pretentii in conditiile in care s-au produs schimbari semnificative la nivel de lot, iar echipa sufera din cauza lipsei de omogenitate.

Au aparut peste vara numerosi jucatori noi in lotul Grivitei, iar unul dintre cei care si-au facut pe deplin datoria pana acum este inaintasul Bogdan Antonescu, jucator pe care va invit sa-l descoperiti in randurile de mai jos:

- Bogdan, primele minute jucate in tricoul Grivitei. Cum ti s-au parut partidele disputate pana acum? Cum te-ai simtit pe teren?

- Desi este doar Divizia secunda, liga a doua cum ar veni, au fost meciuri grele, tari din punct de vedere fizic. Dar eu cred ca am facut fata trecerii la seniori. M-am simtit bine pe teren.

- Au fost doua infrangeri la rand. Ce ne-a lipsit pentru a rasturna balanta in favoarea noastra? Unde crezi ca s-au jucat meciurile cu Suceava si Galati?

- As lua partea buna din aceste meciuri. Cred ca pe langa veterani au aparut multi tineri care isi doresc sa arate tot ce au mai bun, iar asta se vede pe teren. Probabil trebuie sa lucram mai mult la omogenitatea echipei si totul va fi bine. Consider ca suntem pe un drum bun.

- Esti unul dintre numerosii jucatori inregimentati de Grivita in aceasta vara. Cum s-a facut mutarea? De ce Grivita?

- Am ales Grivita pentru ca are o istorie bogata in rugby, dar a contat si faptul ca m-am simtit bine de la primele antrenamente. Este o atmosfera placuta.

- Cum te-au primit colegii de la Grivita? Cum ti se pare atmosfera de la echipa?

- Colegii m-au primit cu bratele deschise. Au avut incredere in mine inca de la inceput, iar asta m-a ajutat sa ma integrez bine in colectiv. Cum spuneam si mai devreme, atmosfera este una placuta, propice rugbiului.

- Spune-ne cateva cuvinte despre parcursul tau ca rugbist. Unde, cand si cum ai inceput sa practici acest sport? Cel mai placut moment de pana acum? Cea mai neplacuta amintire?

- Am inceput rugbiul la Metrorex, "recrutat" de domn profesor Nicolae Manolache si antrenat de Rares Manolache si de Bogdan Milita. Cel mai placut moment a fost cand am cantat imnul, in tricoul Romaniei, la Campionatul European.

- Vezi in Grivita o rampa de lansare pentru un eventual transfer la o echipa din Super-Liga?

- Cred ca Grivita poate reprezenta o rampa de lansare pentru orice tanar care doreste sa atinga maximul posibil in materie de rugby.

- Care sunt atuurile tale si unde crezi ca mai ai de lucru?

- La acest capitol as prefera sa nu raspund si sa ii las pe ceilalti sa aprecieze efortul pe care il depun pe teren. Dar in mod sigur mai am de acumulat experienta de joc.

- Cine sunt idolii tai din rugbiul intern si din rugbiul international?

- Apreciez multi jucatori, insa favoritul meu este, de departe, Brodie Retallick, internationalul din Noua Zeelanda.

- Cum te motivezi inaintea unui meci? Ai vreun ritual anume sau vreo superstitie?

- Nu pot sa spun ca fac ceva neaparat anume. Insa, ca multi altii, ascult putina muzica, pentru a ma linisti, si caut sa ma concentrez pe ceea ce am de facut in meci.

vineri, 4 octombrie 2019

Crescut in Africa de Sud, Andrei Homiuc are o poveste interesanta de viata si a devenit rapid una dintre revelatiile Grivitei

Rugby Club Grivita a debutat cu dreptul in noul sezon, 33-7 cu Rugby Club Gura Humorului, si se pregateste de un meci greu, in deplasare, cu CSM Suceava, partida care va avea loc sambata, de la ora 10.00.



Demi-ul Andrei Homiuc a fost unul dintre cei mai buni jucatori de pe teren in prima etapa si este unul dintre jucatorii de care se leaga sperantele noastre pentru un nou rezultat bun si in deplasarea de la Suceava.

Iar in avanpremiera partidei de maine va invitam sa rasfoiti un scurt interviu cu jucatorul care si-a trecut deja in cont 11 puncte inscrise pentru echipa noastra, reusind un eseu si trei transformari in prima etapa.

- Andrei, primul meci la Grivita si primele puncte inscrise. Cum ti s-a parut meciul cu baietii de la Gura Humorului? Cum te-ai simtit pe teren?

- Primele 20 de minute au fost mai dificile si a trebuit sa ne aparam foarte bine in 22-ul nostru, dar dupa doua faze de structura am reusit sa inscriem primele doua eseuri. Am simtit increderea si devotamentul colegilor mei si astfel am reusit sa-mi fac si eu jocul.

- Cum de ai venit la o echipa precum Grivita, mai ales ca stiu ca ai in palmares si formatii mai bine cotate la momentul actual?

- Din cauza unei situatii neplacute petrecute la clubul CSM Bucuresti am ales sa ma alatur clubului Grivita pentru istoria bogata in rugbiul national, dar si international.

- De altfel, ca sa te cunoasca lumea si mai bine, as vrea sa te prezinti un pic. Cand, unde si cum ai inceput rugby? Pe unde ai mai evoluat? Realizari?

- Primul antrenament pe care l-am avut a fost la Panther’s Rugby Club in Johannesburg, la varsta de doar 9 ani. Fiind incurajat de tatal meu chiar din prima zi, am ajuns sa practic rugbiul la acest club timp de cinci ani. O data cu inscrierea la Liceul Militar Parktown Boys’ High School m-am alaturat echipelor liceului, dar si clubului particular Jeppe Quandom Rugby Club unde am jucat timp de trei ani, mereu pe acelasi post, mijlocas la gramada. Dupa mutarea in Romania am practicat rugbiul la CSM Bucuresti, apoi la Tomitanii Constanta timp de doua sezoane, iar in vara anului 2018 am avut onoarea sa reprezint Romania U20 la Rugby Trophy.

- Stim ca ai crescut in Africa de Sud. Ce poti sa ne spui despre perioada petrecuta acolo? Care sunt diferentele si asemanarile fata de rugbiul din Romania?

- Din cauza situatiei sociale si a diferentelor culturale, in Africa de Sud nu este usor sa cresti si este imposibil sa te simti in siguranta. Zilele trec greu, strazile le treci cu ingrijorare, iar simpla decizie de a iesi la o plimbare poate avea mari consecinte. Cu toate acestea, niciun sentiment negativ nu se transmite catre pasiunea si dragostea de a privi sau juca sportul national, rugby. Comparand Africa de Sud si Romania, pot observa acelasi devotament si aceeasi apreciere pe care rar o gasesti in tribune la alte sporturi. Diferenta este ca in Africa de Sud sunt mult mai multe cluburi si sunt mult mai multi jucatori legitimati.

- Cum ti se pare atmosfera de la Grivita? Cum te-au primit colegii?

- Atmosfera pe care am resimtit-o la acest club este exact motivul pentru care am ales acest sport: spirit de echipa, familie si increderea pe care o avem unul in celalalt pe teren. Colegii m-au primit cu bratele deschise si m-au ajutat sa ma integrez foarte repede si sa creez prietenii ce sper sa dureze o viata.

- Vezi perioada petrecuta aici ca pe o rampa de lansare spre un club mai important?

- Momentan sunt foarte fericit cu pozitia mea si ma concentrez doar sa castigam cat mai multe meciuri din acest sezon. Imi doresc sa imi dezvolt cat mai mult calitatile cu speranta de a avea un viitor stralucit.

- Care sunt idolii tai din rugbiul intern si cel international?

- Am avut onoarea sa fiu in aceeasi echipa cu Danie Faasan si Valentin Calafeteanu si am avut sansa de a fura putina meserie de la ei. In timpul liber imi place sa le urmaresc meciurile lui Faf de Klerk si Antoine Dupont, dar cel mai mult il apreciez si respect pe Joost van der Westhuizen.

- Cum te motivezi inaintea unui meci? Ai vreun ritual anume?

- Nu am nicio rutina inainte de meci, imi place sa ascult putina muzica si sa ma concetrez la ce trebuie sa fac pentru a avea un meci satisfacator pentru echipa. Singurul lucru pe care il pot mentiona este ca, de cand eram mic, prima gheata pe care o pun este cea stanga, fiind stangaci.

- Crezi ca Grivita poate emite pretentii la un loc pe podium?

- Eu am toata increderea in echipa si sunt optimist ca la finalul sezonului putem prinde un loc pe podium.

miercuri, 2 octombrie 2019

Ionut Cristea: "Primele minute in tricoul Grivitei au fost extraordinare"

Rugby Club Grivita s-a impus in meciul de debut al Diviziei Nationale de Seniori, 33-7 cu Rugby Club Humorului, iar acum se pregateste de confruntarea cu CSM Suceava, din deplasare, din runda a doua.



Meciul cu gruparea din Gura Humorului a adus si mai multe debuturi in echipa a noastra, unul dintre acestea fiind cel al centrului Ionut Cristea.

Desi a evoluat pe un post nou pentru el, rugbistul Grivitei si-a facut pe deplin datoria, iar la finalul jocului a avut puterea necesara pentru a ne spune ce a insemnat revenirea pe teren, ce obiectiv are si multe altele:

- Ionut, primele minute in tricoul Grivitei. Cum ti s-a parut? Cum te-ai simtit pe teren?

- Primele minute in tricoul Grivitei au fost extraordinare. Au fost niste momente unice. Am fost emotionat pe teren, fiind primul meci dupa o pauza lunga.

- Cum ai ajuns la Grivita in aceasta vara? Inteleg ca este o revenire pe teren dupa multi ani, este adevarat?

- Da, am revenit pe teren dupa o pauza de sapte ani. Am venit la Grivita la indemnul fostilor mei colegi de la juniorat, Andrei Cojocaru si Alexandru Oancea.

- Ca sa te cunoasca lumea si mai bine, as vrea sa te prezinti un pic. Cand, unde si cum ai inceput rugbiul? Pe unde ai mai evoluat? Realizari?

- Am inceput sa practic rugbiul la Metrorex. Acolo am facut junioratul. Am fost de trei ori campion national si o data vicecampion national. Apoi, am trecut la CSM Bucuresti, formatie alaturi de care m-am antrenat timp de cateva luni. Din pacate, din cauza unor probleme de sanatate a trebuit sa ma retrag din rugby. Acum, insa, ma bucur ca am avut puterea sa revin.

- Cum ti se pare atmosfera de la Grivita? Cum te-au primit colegii?

- Atmosfera de la Grivita mi se pare extraordinara. Colegii m-au primit cu bratele deschise. Probabil a contat si faptul ca ma stiam deja cu o parte dintre ei.

- Vezi perioada petrecuta aici ca pe o rampa de lansare spre un club mai important?

- Cred ca pentru mine nu se mai poate pune problema unei rampe de lansare. Am pierdut acest tren in urma cu sapte ani. Acum vreau doar sa ma bucur de fiecare minut petrecut pe teren.

- Care sunt idolii tai din rugbiul intern si cel international?

- Nu as putea spune ca am avut sau am idoli. Sunt doar multi jucatori care imi plac. Cel mai mult mi-a placut, de exemplu, de Daniel Carter, fostul international All Blacks.

- Cum te motivezi inaintea unui meci? Ai vreun ritual anume?

- Nu am un ritual anume, insa pot spune ca eu sunt ca antibioticul, intru in febra meciului cam cu 12 ore inainte de startul partidei.

- Contra echipei din Gura Humorului ai evoluat pe postul de centru. Ai mai jucat pe acest post sau e ceva nou?

- A fost prima data cand am evoluat pe postul de centru, dar chiar si asa sper ca am reusit sa ma achit cu brio de sarcini. Pe intreaga perioada a junioratului eu am evoluat pe postul de fundas, insa nu este nicio problema, intru oriunde are nevoie echipa de mine.

- Crezi ca Grivita poate emite pretentii la un loc pe podium?

- Cred ca este devreme sa vorbim despre un obiectiv anume, pana nu vedem concret cum se prezinta si celelalte echipe. Insa la ce valoare individuala au jucatorii Grivitei, ar fi pacat sa nu terminam pe podium. Sunt convins ca Grivita merita intotdeauna sa aiba un loc acolo sus, sa fie tot timpul pe podium.

luni, 30 septembrie 2019

Rugby Club Grivita - Rugby Club Gura Humorului 33-7 (12-7)

Duminica, in prima etapa a noului sezon din Divizia Nationala de rugby, Rugby Club Grivita s-a impus pe teren propriu, scor 33-7, in confruntarea cu Rugby Club Gura Humorului.




Asteptat cu mult interes in sanul echipei, primul duel oficial dupa o pauza de patru luni s-a incheiat cu victoria clara a echipei noastre, la capatul unei partide castigate gratie plusului avut la nivel de banca de rezerve, dar in special gratie tacticii.

Constienti de forta superioara a pachetului de inaintare, oaspetii au inceput mai bine partide si ne-au supus unei presiuni constante care insa, din fericire, nu s-a concretizat si pe tabela inexistenta.

In schimb, la primul atac mai consistent al nostru, in minutul 31, am profitat de linia de joc mult mai mobila si am reusit sa aducem cu succes balonul din partea stanga spre partea dreapta a atacului, aripa Mihai Cernean inscriind primul eseu al partidei si primul eseu al Grivitei din noul sezon.

La nici cinci minute dupa a picat si al doilea eseu al nostru. Revenit dupa o lunga absenta si dupa o operatie complicata la genunchi, Claudiu Podoleanu si-a trecut numele pe lista marcatorilor, iar Stefan Patrascu a facut 12-0 din transformare.

Finalul primei reprize a adus si singurele puncte ale oaspetilor. A fost un eseu de penalizare, pentru placaj inalt in faza iminenta de eseu, si scorul pauzei a fost 12-7 pentru Grivita.

Din fericire, cum spuneam, tactica de a lasa pe banca o serie de jucatori experimentati a facut diferenta in repriza a doua. Intrarea lor, coroborata cu oboseala inregistrata in tabara oaspetilor, ne-a ajutat sa mai punem trei eseuri, toate transformate, pe tabela.

Andrei Chitic, Marius Mamoc si Andrei Homiuc au marcat cate un eseu, Homiuc, noul demi al Grivitei, trecandu-si in cont si trei transformari.

S-a terminat Rugby Club Grivita - Rugby Club Gura Humorului 33-7, rezultat care ne asigura primele cinci puncte din actualul sezon si ne ofera un plus de incredere in perspectiva primei deplasari din noul sezon, chiar daca CSM Suceava a cedat la Barlad, 15-52, si cauta sa razbune esecul respectiv.

Rugby Club Grivita - Rugby Club Gura Humorului 33-7 (12-7).

Au marcat: Mihai Cernean, Claudiu Podoleanu, Andrei Chitic, Marius Mamoc si Andrei Homiuc cate un eseu, Andrei Homiuc trei transformari, Stefan Patrascu o transformare. Cartonase galbene: Andrei Cojocaru, Silviu Tanase.

Rugby Club Grivita a inceput cu Ionel Preda - Mihai Cernean, Ionut Cristea, Andrei Cojocaru, Valentin Catescu - Stefan Patrascu, Andrei Homiuc - Marius Perniu, Damian Ispas, Andrei Mitrea - Catalin Marin, Claudiu Podoleanu - Iulian Ailincai, Andrei Chitic, Marian Forminte. Au mai intrat Bogdan Budeanu, Luigi Padureanu, Alexandru Sima, Andrei Costea, Alexandru Marin, Marius Mamoc, Marius Ioana, Silviu Tanase.

miercuri, 25 septembrie 2019

RC Grivita, un nou sezon si noi asteptari


In acest weekend incepe o noua editie a Diviziei Nationale de Seniori si, in prima etapa, Rugby Club Grivita da piept, pe teren propriu, cu RC Gura Humorului, intr-un meci care va avea loc duminica, de la 10.30, pe Parcul Copilului.




Pentru a prefata meciul si, practic, intregul sezon, aveam in minte un text la care m-am gandit de o mie de ori inainte sa-l scriu si am decis, in cele din urma, sa-l scriu, pornind de la ideea ca mai bine imi pare rau ca l-am scris, decat sa-mi para rau ca nu l-am scris.

Astfel, vreau sa fac din start doua precizari:

1. Acest blog si materialul in sine nu au nicio legatura oficiala cu RC Grivita si nu reprezinta opinia unui oficial al RC Grivita, pentru a nu exista discutii ulterior. Acest blog a fost, este doar ideea unui "tampit" care inca mai crede in ceva, desi nici el nu mai stie exact in ce crede;

2. Pentru ca exista pericolul ca cineva sa se considere vizat sau lezat de cele scrise, vreau sa asigur pe toata lumea ca port cel mai mare respect pentru toti cei cu care am avut ocazia sa fac cunostinta gratie acestui sport minunat, chiar daca au existat opinii cu care nu am fost de acord.

Pe scurt, vizavi de sezonul trecut, a fost sezonul in care ne-am dat seama ca am ajuns la masa semibogatilor si nu mai este loc pentru susanele cu fratii nostri de suferinta precum Sportul Studentesc sau CSM Sibiu. Desi, din Divizia Nationala, trebuie sa intelegem ca "branza e pe bani" si, chiar daca avem prieteni si oferim sau primim respect, apar si momente mai putin placute, care iti lasa un gust amar. Dar sunt convins ca reprezentantii cluburilor respective iau masurile necesare pentru a remedia aceste aspecte.

La nivel sportiv, sunt convins ca toata lumea este de aceeasi parere, respectiv ca ne-am depasit cu mult conditia si am deranjat multe calcule.

Vizavi de noul sezon, in primul rand vreau sa multumesc "batranilor" care au acceptat o noua provocare si si-au asumat posibilitatea de a juca rolul de locomotiva pentru noua generatie, Docky, Budi, Luigi, Perniu, Finu, Alecu, Ionel si ceilalti.

Apoi, exista un grup care, incet, dar sigur, devine grup de baza. Ma gandesc aici la Chitic, Ailincai, Cojocaru, Ioana, Indianu, Damian, Mitrea, Moise, Sima, Cernean si ceilalti. Baieti, ati ridicat pragul foarte sus in ultimii ani, dar nu vreau sa cred ca a fost maximul de potential atins.

Va stiu deja, va cunosc, puteti mult mai mult de atat, daca vreti!

Apropo, Damian, ce a fost faza aia cu "1, 2, 3, F ..."? Stiu ca esti capitan dar, ii copiem pe altii? Ai uitat la ce echipa ai venit? Porti un nume unic, poarta-l cu mandrie si striga-l cat de tare poti, chiar daca suntem in cacat pana in gat. Si fa-i si pe baieti sa-l strige atat de tare incat sa se zdruncine peretii de la vestiarul baietilor din Gura Humorului, chiar daca sunt la sute de kilometri distanta.

Pentru baietii cei noi care inca nu m-au cunoscut sau nu m-au cunoscut suficient de bine vreau sa spun atat: Eu sunt Cristi, tampitul ala care ramane aici si dupa ce plecati voi. Indiferent ca vorbim despre un transfer la o echipa mai buna, despre o plecare pentru a juca in strainatate, despre o plecare la munca in strainatate sau pur si simplu despre o retragere prematura din activitate.

Grivita este tampenia mea, nu-mi doresc sa devina si tampenia voastra, pentru ca stiu cat de grea este viata pe teren si ce sacrificii presupune. De aceea imi doresc ca fiecare dintre voi sa-si fructifice la maxim potentialul, dar atata timp cat veniti aici imi doresc sa veniti cu bratele deschise, cu ambitia, determinare, pasiune si bun simt. In ceea ce priveste rugbiul am doar doua masuri: "Play with passion or don't play at all".

Pentru cei care, dintr-un motiv sau altul, au decis sa nu mai continue alaturi de noi in noul sezon vreau sa spun doar ca "Va multumesc si Va Iubesc".

La nivel sportiv, dupa cum stiti, ne asteapta o misiune imposibila. Dam piept cu sapte formatii tari, care reprezinta culturi diferite si care au profitat la maxim de perioada verii pentru a se intari din toate punctele de vedere. Vorbim deja de transferuri stelare, gen Catalin Dascalu la Stiinta Petrosani sau Florin Curcan la RC Barlad. La aceste lucruri daca adaugam si faptul ca noi avem, practic, o tinta pe spate, dupa deranjul pe care l-am produs in sezonul precedent, ne dam seama de situatia ingrata in care suntem.

Insa va asigur ca, indiferent de cat de tare s-au intarit echipele respective, nu sunt Noua Zeelanda sau Anglia. Nu sunt de nebatut. Au si el puncte slabe pe care le putem valorifica. Iar Grivita nu a fost niciodata echipa care sa stea la incasat. A fost echipa care, indiferent de cat de dificila este situatia, sa caute solutii pentru a ascunde balonul adversarilor. Pe acest lucru ma bazez si in noul sezon, cand sunt convins ca putem produce un deranj cel putin la fel de mare precum in sezonul precedent.

Ne vedem duminica, de la 10.30, pe Parcul Copilului.

Cristi, un oarecare!

vineri, 7 iunie 2019

Damian Ispas, despre prezenta la lotul U23: "Meritau si alti baieti de la Grivita sa fie selectionati"

Nationala U23 a Romaniei a suferit doua infrangeri in meciurile test jucate impotriva England Counties U20.



Rezultatele au contat insa mai putin in aceste partide, jucatorii profitand la maxim de sansa de a evolua sub drapelul Romaniei si impotriva unor rugbisti proveniti dintr-o tara unde acest sport este vazut aproape ca o religie.

Pentru noi a fost o mandrie prezenta inchizatorului Damian Ispas in lotul Romaniei si am vrut sa aflam chiar de la tanarul rugbist al Grivitei cum s-a vazut din interior aceasta actiune.

- Damian, doua meciuri impotriva England Counties, unul ca rezerva si unul ca titular. Cum ti s-a parut aceasta actiune? Este cea mai importanta actiune din cariera ta?

- Da, cred ca a fost cea mai importanta actiune rugbistica la care am participat pana acum. A fost o experienta buna in special pentru ca am avut alaturi multi jucatori din Super Liga si staff-ul de la nationala mare a Romaniei, oameni de la care am avut ce sa invat in aceasta perioada.

- Cum ai primit aceasta convocare? Ce crezi ca te-a recomandat pentru a ajunge la nationala U23?

- Am primit cu bucurie aceasta convocare pentru ca este o mare mandrie sa-ti reprezinti tara. Probabil seriozitatea de care am dat dovada la echipa de club si experientele precedente de la nationalele de juniori m-au recomandat pentru a ajunge la nationala U23.

- Sperai ca vei fi selectionat din prima? Te-a afectat faptul ca ai ajuns in echipa doar pentru ca au aparut probleme de lot?

- Sincer pot spune ca imi doream si speram sa fiu selectionat, dar stiam ca e destul de greu sa fie selectionati jucatori din Divizia Nationala de Seniori. Nu m-a afectat faptul ca nu am fost convocat din prima. Am vazut acest lucru ca pe o oportunitate pentru a demonstra ca pot face fata nivelului impus si am luat totul ca pe o provocare.

- Ce poti sa ne spui despre perioada petrecuta in cantonament? Cum ti s-au parut antrenamentele?

- Perioada petrecuta in cantonament a fost una ok. A contat faptul ca pe cei mai multi dintre colegi ii cunosteam. Antrenamentele s-au bazat mai mult pe asezarea in teren si exersarea schemelor de joc pentru ca toti venim dupa un campionat lung, cu multe meciuri jucate.

- Ai lucrat cu Lynn Howells si Cosmin Ratiu. Cum ti s-au parut cei doi? Ti s-a parut ca sunt diferente mari intre pregatirea de la club si cea de la lot?

- Staff-ul, cum am mai zis, a fost de nationala mare a Romaniei si cred ca acest lucru s-a vazut din plin. Intr-un timp relativ scurt am reusit sa avem un sistem de joc si sa respectam anumite scheme. Diferenta, in mare parte, este facuta de experienta internationala pe care o are staff-ul de la nationala Romaniei, nu neaparat de pregatire si antrenamente.

- Cum ti s-au parut cele doua meciuri? Cum te-ai simtit pe teren? 

- Cred ca am intalnit cea mai buna echipa impotriva careia am jucat eu pana la aceasta varsta. Au fost doua meciuri intense si probabil ca daca eram mai atenti pe faza de aparare scoteam rezultate mai bune. Per total cred ca am avut ce invata din aceste meciuri care ne-au ajutat sa ne dam seama la ce nivel suntem pe plan international. Pe teren m-am simtit destul de bine. Am incercat sa ma bucur cat mai mult de aceste meciuri si sa-mi fac cat mai bine treaba.

- Cat de mult a contat pentru tine ca ai evoluat alaturi de jucatori din Super-Liga? Te-a motivat mult acest lucru?

- Consider ca a fost un lucru pozitiv sa joc alaturi de jucatori din Super Liga. Am reusit sa-mi ridic putin nivelul si am fost motivat sa trag mai tare in meciuri si la antrenamente. Am incercat sa demonstrez ca un jucator din DNS, cu mai putine antrenamente pe saptamana, poate sa-si faca treaba la fel de bine ca un jucator din Super Liga.

- Selectionarea la lotul U23 iti da sperante pentru un transfer la un nivel mai inalt?

- Chiar daca am fost selectionat la Romania U23 vreau sa spun ca deocamdata ma simt foarte bine la Grivita, alaturi de coechipierii mei, si nu ma gandesc la un transfer. Sunt la Grivita si asta este tot ce conteaza in acest moment.

- Cum ti s-au parut englezii? Cat de bine pregatiti ti s-au parut ei ca echipa, ca entitate?

- A contat foarte mult ca au stiut sa joace mai bine in echipa decat noi. Au fost mai uniti, iar asta s-a vazut. Unitatea a fost cel mai important factor care a facut diferenta in cele doua meciuri. In plus a contat foarte mult si calitatea individuala.

- Ai mai fi luat si alti jucatori de la Grivita alaturi de tine la lot?

- Da, cred ca mai avem baieti care meritau sa faca parte din lot, avand in vedere efortul pe care le-au depus la echipa de club si meciurile facute in acest sezon. Nu sunt eu in masura sa decid si sa dau, dar cred ca ar mai fi meritat si alti jucatori de la Grivita sa fie selectionati.

- Ce mesaj ai transmite celorlalti jucatori tineri de la Grivita? Cum i-ai motiva sa ajunga si ei intr-o asemenea situatie?

- Vreau sa le transmit colegilor mei sa nu se dea batuti pentru ca fiecare are sansa lui, mai devreme sau mai tarziu. Important este cum profiti de sansa respectiva. Impreuna trebuie sa ramanem foarte seriosi si sa ne pregatim cat mai bine la echipa de club. Chiar daca jucam in Liga a doua, nu trebuie sa ne pierdem speranta si visul de a ajunge la o selectionata a Romaniei.

vineri, 10 mai 2019

Alexandru Marin prefateaza semifinala de la Navodari: "Pentru noi calculele sunt simple. Mergem sa ne jucam sansa"

Rugby Club Grivita joaca sambata, de la ora 16.00, in deplasare, meciul cu CS Navodari din semifinalele Diviziei Nationale de Seniori.



Se anunta o partida extrem de dificila pentru formatie noastra, mai ales daca luam in calcul faptul ca adversarii au castigat fara mari probleme cele trei meciuri directe jucate pana acum in actualul sezon.

In plus, mai multi jucatori din formatia noastra au resimtit probleme medicale dupa partida cu RC Gura Humorului, disputa pe care am castigat-o, cu 36-20, si care ne-a asigurat prezenta in penultimul act al competitiei.

Insa antrenorul nostru, Alexandru Marin, este increzator in dorinta baietilor de a-si vinde scump pielea la Navodari si anunta ca partida nu este castigata dinainte de gazde.

- Nea Sandu, victorie cu Gura Humorului si suntem in semifinalele Diviziei Nationale de Seniori. Credeati ca putem ajunge intre primele patru echipe din competitie?

- Noi nu ne-am propus un obiectiv anume inainte de startul competitiei. Ne-am propus doar sa abordam fiecare joc in parte cu toata seriozitatea si daca locul obtinut la sfarsit ne permite accederea in semifinale sa continuam cu aceeasi dorinta de a fi multumiti de noi si de prestatia noastra si sa ne bucuram de rugby.

- Cum a fost decisivul cu Gura Humorului? Mai greu decat ne asteptam?

- Meciul a fost greu pe alocuri in primul rand pentru ca ni l-am facut noi greu. Dar scorul si raportul incercarilor plus punctul bonus ofensiv luat plus cadoul facut adversarilor in startul partidei spun totul despre meci.

- Putem spune ca a meritat Grivita calificarea sau am fost norocosi profitand de degringolada de la alte echipe?

- Nu vorbim despre degringolada altora, asta este treaba lor. Noi ne-am asigurat dreptul de participare in play-off si accederea in semifinale pe teren. Am dat dovada de tarie de caracter si am castigat atunci cand a trebuit si unde a trebuit.

- Exista ceva probleme medicale la nivelul lotului. Pot fi baietii recuperati macar pana la finale?

- Sunt cativa baieti incerti pentru deplasarea de la Navodari, dar avem pe cine sa ne bazam. Pentru finala speram sa avem tot lotul apt de joc.

- Urmeaza semifinala cu Navodari. Putem emite pretentii sau mergem precum mielul la taiere?

- Pentru noi calculele sunt simple. Mergem sa ne jucam sansa, nu avem nimic de pierdut.

- Au fost patru victorii si sapte infrangeri pana acum in acest sezon. Sunteti multumit de parcurs sau considerati ca se putea si mai bine?

- Atata timp cat am ajuns in semifinale nu putem decat sa spunem ca intreaga Familie Grivita este multumita. Cred ca am multumit pe toti cei care ne-au sustinut in Templu (Parcul Copilului), dar si pe cei care ne-au sustinut in deplasari. Speram sa fie si mai multumita lumea daca urcam pe podium.

- Ati surprins in play-off cu cativa jucatori trecuti in vremurile de glorie pe la Dinamo. A fost o tactica speciala sau s-a ajuns spontan la o asemenea situatie?

- Nu a fost vorba despre vreo tactica speciala. Sistemul de joc este una, iar integrarea celor veniti pe parcurs este altceva. Pe noi ne bucura faptul ca baietii s-au adaptat rapid si au putut fi folositi.

- Despre tineri ce ne puteti spune? S-au integrat sau mai au nevoie de timp?

- Despre tineri considera ca o parte dintre ei s-au consacrat deja. Ceilalti, ramane sa vedem. Timpul este cel care ne va da un raspuns in acest sens. Familia Grivita are rabdare cu ei, iar staff-ul echipei le acorda incredere.

- Ati vazut la lucru toate cele patru semifinaliste in aceasta primavara, pe cine ati paria pentru castigarea Diviziei Nationale de Seniori?

- Glumind un pic as zice ca, din fericire, noi nu avem voie sa jucam la pariuri. Serios vorbind, cred ca fiecare dintre echipele ajunse aici are dreptul sa viseze frumos.

- Finala, mare sau mica, o jucam pe teren propriu. Reprezinta acest lucru un avantaj pentru noi?

- Cu siguranta este un avantaj, dar pentru noi nu conteaza foarte mult pentru ce loc jucam. Nu vrem decat sa le oferim celor care au fost si sunt langa noi un joc frumos si la sfarsit, alaturi de ei, sa continuam repriza a treia indiferent de deznodamant.

joi, 25 aprilie 2019

Mihai Cernean: "Ma simt norocos ca pot face parte dintr-o echipa precum Grivita"

Rugby Club Grivita s-a specializat, in ultimii ani, sa scoata la inaintare mijlocasi la gramada creati dupa dictonul "buturuga mica rastoarna carul mare".

sursa foto Doru Agafitei


Au fost Andrei Kiss, George Mereuta, Alexandru Ungureanu sau Catalin Becheanu, iar in aceasta primavara s-a remarcat, la numarul 9, Mihai Cernean, sportiv care face 19 ani jumate abia după decisivul cu RC Gura Humorului pentru calificarea in semifinalele Diviziei Nationale Seniori.

Mihai Cernean are toate calitatile necesare pentru a deveni un mijlocas la gramada complet, dar si un demn continuator al spiritului Grivita.

Cernean este tipul de jucator care stie sa dea ritm jocului si sa comunice cu coechipierii, are inteligenta necesara pentru a-si asuma diferite actiuni pe cont propriu si, mai ales, stie sa muste eficient din adversar, indiferent de cat de mare este provocarea unui placaj dat la momentul ideal.

Pentru a vedea cum s-a simtit Mihai in primele luni petrecute la Grivita si cum vede finalul unui sezon extrem de incins, va invitam sa parcurgeti randurile de mai jos:

- Mihai Cernean, una dintre revelatiile Grivitei in aceasta primavara. Cum ti se pare? Crezi ca exageram?

- Eu ma simt norocos pentru ca pot face parte dintr-o echipa precum Grivita. Consider ca fiecare dintre noi are calitati, dar m-as simti privilegiat daca mi s-ar spune ca sunt una dintre revelatiile sezonului.

- Cand si cum ai inceput sa practici rugbiul? Ce te-a atras la acest sport?

- De cand eram mic admiram sporturile de contact si imi doream sa practic si eu unul sau mai multe pentru ca nu aveam stare, cum nu am nici acum. Cert este ca in momentul in care am pus mana pe mingea de rugby nu m-am mai despartit de ea si sper sa nu ma despart niciodata de acest obiect minunat.

- Spune-ne, în câteva cuvinte, parcursul tău de la juniori. Cele mai importante realizări? Momente plăcute și mai puțin plăcute?

- La 14 ani m-am mutat in Bucuresti pentru ca am vrut sa invat cat mai multe despre rugby. Primii mei antrenori au fost Silviu Toncea si Iorga Toma. Indrumati de ei, echipa noastra, CTMR, a castigat, la U15, campionatul national de rugby sevens din acel an. La U18 am obtinut, cu echipa Colegiului Tehnic Dinicu Golescu, locul 3 pe tara la rugby 15. Dupa aceasta realizari a urmat o perioada a maturizarii, spun eu, care ii este dedicata lui Ionut Rosoaga, antrenor care mi-a fost ca un tata. Domnul Rosoaga mi-a oferit lectii ce ma vor ajuta pe tot parcursul carierei de sportiv. Anul trecut, la U19, am fost vicecampion national sub indrumarea acestuia. Un moment trist a fost cel in care m-am accidentat grav la un meci decisiv pentru calificarea intr-o semifinala nationala. In aceeasi zi am primit si vestea decesului bunicii mele. Acea zi m-a marcat profund.

- Cum ai ajuns la RC Grivita? Ce te-a atras la echipa noastra?

- Prin indrumarea domnului antrenor Ionut Rosoaga am ajuns la RC Grivita. M-a atras aceasta echipa datorita ambitiei de a performa in continuare, in ciuda tuturor piedicilor si problemelor aparute.

- Cum te-au primit noii colegi? Cum ti s-a parut atmosfera?

- Din prima zi colegii au fost foarte deschisi cu mine si m-au primit cu drag in familia lor. Atmosfera este placuta atat inainte, cat si dupa antrenament, ceea ce reprezinta un mare atuu, din punctul meu de vedere.

- Cum ti s-a parut impactul cu rugbiul jucat la nivel de seniori? Cat de greu ti-a fost sa intri in meciuri jucate in DNS?

- As zice ca nu mi-a fost greu deoarece colegii m-au sprijinit si au fost intelegatori. Chiar daca am avut emotii, cred ca m-am adaptat foarte repede la jocul practicat de seniori, cu ajutorul colegilor mei.

- Ai jucat pe postul de demi pentru Grivita. Este fostul tau favorit sau ti-ar placea sa evoluezi in alta zona a terenului?

- Sincer, in perioada junioratului eu am jucat fundas. Insa la Grivita post spune ca am descoperit un post care ma atrage mai mult, cel de demi, mijlocas la gramada. In acest moment trebuie sa recunosc ca postul de demi este postul meu favorit.

- Care este idolul tau din rugbiul romanesc? Dar la nivel international?

- Idolul meu din rugbiul romanesc este Florin Surugiu. La nivel international pot spune ca imi place foarte mult Faf de Klerk, jucatorul Africii de Sud.

- Cum vezi finalul de sezon? Crezi ca putem ajunge in semifinale? Crezi ca putem spera la o medalie?

- Indiferent de rezultate, eu stiu ca echipa a luptat din greu inca din prima zi si sunt convins ca vom lupta in continuare la fel de mult pentru calificarea in semifinale si pentru obtinerea unui loc pe podium in Divizia Nationala de Seniori.

- Ce mesaj ai transmite celor care ar putea sa sustina echipa in acest final de sezon? De ce Grivita?

- Sustinerea este foarte importanta pentru a reusi in viata de sportiv. Iar noi avem nevoie de toti cei care au incredere in noi. Avem nevoie sa-i simtim aproape pentru a castiga un meci, apoi un alt meci, apoi un alt meci si in cele din urma pentru a ne indeplini visul, ca de obiectiv nu cred ca se pune problema. Prezenta in numar cat mai mare la meciuri ne va motiva in continuare pentru a tine in viata, la un nivel cat mai ridicat, Familia Grivita.

marți, 23 aprilie 2019

Alexandru Sima: "Am incredere in mine si in colegii mei ca prindem podiumul DNS"

Cu sase puncte acumulate din patru meciuri jucate in aceasta primavara, Rugby Club Grivita pastreaza sanse importante pentru calificarea in semifinalele Diviziei Nationale de Seniori.



Au fost doua infrangeri programate, 0-67 la CS Navodari si 14-50 la Stiinta Petrosani, o infrangere la limita, 15-18 cu Rugby Club Barlad, si o victorie care ne mentine pe linia de plutire, 26-10 cu CSM Suceava.

Urmeaza, pe 5 mai, meciul decisiv cu RC Gura Humorului, pe teren propriu, invingatoarea disputei respective urmand sa se alature echipelor CS Navodari, Stiinta Petrosani si Rugby Club Barlad in faza semifinalelor.

Pe langa punctele acumulate, care ne mentin in lupta pentru semifinale, meciurile din aceasta primavara au scos in evidenta si cativa jucatori tineri care au demonstrat ca au calitatile necesare pentru a prelua stafeta si a duce mai departe spiritul Grivita.

Una dintre revelatiile play-off-ului este Alexandru Sima, jucator care abia a implinit 21 de ani si care s-a remarcat ca flanker, fiind tipul de rugbist gata sa moara cu adversarul de gat.

Cum a petrecut Sima primele luni alaturi de Grivita si ce asteptari are de la finalul sezonului, puteti citi in randurile de mai jos:

- Alexandru Sima, una dintre revelatiile Grivitei in aceasta primavara. Cum ti se pare? Crezi ca exageram?

- Nu stiu ce sa zic la faza asta. Cei din afara pot aprecia mai bine munca mea. Eu mi-am propus doar sa dau ce am mai bun de cate ori se apeleaza la mine.

- Cand si cum ai inceput sa practici rugbiul? Ce te-a atras la acest sport?

- M-am apucat de rugby la varsta de 10 ani, la Triumf, si pot sa spun ca m-am indragostit din prima de acest sport minunat.

- Spune-ne, în câteva cuvinte, parcursul tău de la juniori. Cele mai importante realizări? Momente plăcute și mai puțin plăcute?

- Junioratul l-am petrecut la echipa Colegiului National Aurel Vlaicu. Ca realizari ar fi participarea la doua turnee finale. Cel mai neplacut moment a fost cand am suferit o dubla fractura la glezna piciorului drept. Din fericire am reusit sa trec peste impasul respectiv.

- Cum ai ajuns la RC Grivita? Ce te-a atras la echipa noastra?

- La Grivita am ajuns prin intermediul bunului meu prieten Andrei Mitrea. Atmosfera de la acest club, vazuta din afara, m-a captivat.

- Cum te-au primit noii colegi? Cum ti s-a parut atmosfera?

- Colegii m-au primit cu bratele deschise, iar atmosfera este ceva ce nu am mai vazut pana acum. Nu cred ca sunt multe echipe in Romania care se pot lauda cu o atmosfera ca la Grivita.

- Cum ti s-a parut impactul cu rugbiul jucat la nivel de seniori? Cat de greu ti-a fost sa intri in meciuri jucate in DNS?

- Ma asteptam sa fie greu, fata de ce jucasem inainte, dar am incredere in mine ca pot depasi momentele mai dificile mai ales cu ajutorul colegilor care si pana acum m-au ajutat sa ma adaptez repede la echipa.

- Ai jucat mai ales ca flanker pentru Grivita. Este postul tau favorit sau ti-ar placea sa evoluezi in alta zona a terenului?

- Sincer, nu am un post favorit. Este prima mea experienta ca flanker si m-am simtit ok pana acum. Unde este nevoie de mine, acolo voi intra sa joc.

- Care este idolul tau din rugbiul romanesc? Dar la nivel international?

- Idolul meu din rugbiul romanesc este Stelian Burcea. La nivel international nu am un jucator favorit. Urmaresc mai multi rugbisti si incerc sa invat cate putin de la fiecare.

- Cum vezi finalul de sezon? Crezi ca putem ajunge in semifinale? Crezi ca putem spera la o medalie?

- In mod cert ne asteapta un final greu de sezon. Mai intai avem meciul cu baietii de la Gura Humorului, unde avem nevoie de victorie pentru a merge in semifinale. Apoi, eu cred ca totul este posibil. Sunt convins ca la finalul sezonului o sa avem medalii atarnate la gat. Ce culoare vor avea, depinde de culoarul pe care o sa-l avem de parcurs. Am incredere in mine si in colegii mei ca prindem podiumul Diviziei Nationale de Seniori.

- Ce mesaj ai transmite celor care ar putea sa sustina echipa in acest final de sezon? De ce Grivita?

- Tinand cont ca sunt mai nou-venit in Familia Grivita, nu prea cred ca sunt eu in masura sa transmit un asemenea mesaj. Sper doar sa avem cat mai multi iubitori de rugby la meciuri. Ii asigur ca noi o sa dam totul pe teren pentru a oferi un spectacol agreabil si pentru a ne indeplini visul de a termina sezonul pe podium.

vineri, 15 martie 2019

Damian Ispas: 'Sa terminam pe podium ar insemna ca munca depusa nu a fost in zadar'

Desi Grivita a intrat in Divizia Nationala din postura de campioana a Diviziei A, toate calculele hartiei aratau ca formatia din Parcul Copilului va fi una dintre outsiderele acestei competitii.



Insa rugbistii nostri s-au intrecut pe ei, au facut meciuri constant bune in toamna si au reusit sa produca o prima mare surpriza, respectiv sa se califice in play-off-ul Diviziei Nationale, implicit intre cele mai bune sase echipe din competitie.

Si pentru ca filosofia relansarii Grivitei a fost sa ne dorim sa fim mai buni de la o zi la alta, trebuie sa spunem, macar cu jumatate de gura, ca parca simpla prezenta in play-off nu mai este chiar ok. In schimb, ar suna mai bine o eventuala calificare in semifinale si, de ce nu, chiar o clasare pe podium.

Damian Ispas, unul dintre liderii noii generatii, este convins ca echipa poate sa produca, in continuare, surprize placute, dar si ca misiunea este una extrem de dificila, in conditiile in care acum dam piept chiar cu cele mai bune echipe din competitie.

- Damian, mai sunt doua saptamani pana la startul play-off-ului. Ai emotii sau abia astepti primul meci?

- Da, asa este, a mai ramas putin pana la startul play-off-ului si trebuie sa recunosc ca suntem nerabdatori, atat eu, cat si intreaga suflare griviteana sa incepem treaba adevarata. Sa demonstram pentru ce ne-am pregatit toata iarna.

- Echipa a facut o pregatire prelungita pentru a se prezenta cat mai bine la startul sezonului de primavara. Cum ti s-a parut ca s-au miscat baietii?

- Eu zic ca ne-am miscat destul de bine si ca toata echipa a fost concentrata pentru a se pregati cat mai bine, chiar daca am avut parte de antrenamente intense atat pe teren, cat si in sala de forta.

- Am avut niste dueluri de verificare, inclusiv cu Romania U20 sau CSM Bucuresti. Ne-au ajutat jocurile respective sau ne-au afectat la nivel moral?

- As spune ca ne-au ajutat foarte mult aceste dueluri, inclusiv la nivel moral, chiar daca au fost multe momente in care jocul nu a iesit asa cum ne doream. Au fost dueluri care ne-au dat sansa sa vedem in ce stadiu al pregatirii suntem si cat mai avem de lucrat pentru ca in play-off sa aratam adevarata noastra valoare.

- Incepem cu o deplasare grea la CS Navodari (sambata, 30 martie, ora 14.00). Care ar fi obiectivul? Putem emite pretentii la un rezultat pozitiv?

- Obiectivul nostru, atat in acest meci, cat si in celelalte, nu trebuie sa fie decat victoria. Am demonstrat in confruntarile directe din sezonul regulat ca le putem pune probleme celor de la Navodari si ca suntem in stare sa facem jocuri bune si consistente.

- Care crezi ca sunt avantajele noastre in acest play-off? Dar capitolele la care suferim?

- La nivel de avantaje as spune ca stam foarte bine la capitole precum unitatea grupului sau modul in care imbinam experienta unor jucatori mai in varsta cu ambitia de afirmare a celor tineri. Fata de sezonul regulat eu spun ca jucatorii care au venit mai de curand la Grivita au reusit sa se adapteze corespunzator la cerintele si necesitatile grupului si astfel s-a cristalizat o formula pregatita sa produca surprize placute. Noi ne-am dorit in aceasta iarna sa devenim mai buni de la un antrenament la altul astfel incat sa eliminam greselile din joc si incepand din 30 martie sa ne prezentam cat mai bine in fata iubitorilor de rugby. Despre lucrurile la care suferim nu as vrea sa vorbesc. Consider ca membrii staff-ului tehnic sunt cei mai in masura sa traga concluzii pe aceasta tema.

- Cat de greu este sa joci impotriva unor echipe despre care stii ca au mult mai multi bani decat noi? Sau esti de parere ca nu bugetele joaca pe teren?

- Faptul ca formam o familie in cadrul echipei si ca ne dorim cu totii sa ducem acest hobby spre performanta ne ajuta sa uitam de alte lucruri, cum ar fi diferentele de buget, si sa dam tot ce avem mai bun pe teren. Pana la urma, cum ai spus si tu, nu bugetele joaca pe teren ci spiritul si unitatea echipei.

- Putem spera la o accedere in semifinale? Cat de frumos ar fi sa termini sezonul cu o medalie la gat?

- Da, cred ca accederea in semifinale este un obiectiv pe care il putem atinge, dar fara sacrificii si implicarea totala a fiecarui jucator in parte ne va fi foarte greu. Ar fi extraordinar sa terminam sezonul pe podium. Asta ar insemna ca munca depusa de-a lungul sezonului nu a fost in zadar.

- Daca s-ar pune problema unui schimb de generatii, ce le-ai transmite altor jucatori de tineri? De ce sa vina sa joace pentru un club precum Grivita?

- Grivita este o rampa buna de lansare pentru cei tineri. Aici te poti dezvolta foarte bine nu doar ca sportiv, ci si ca individ. Asa ca ii asteptam alaturi de noi pe toti cei care vor sa faca performanta intr-un cadru prielnic.

duminică, 17 februarie 2019

RC Grivita - Romania U20. Primele impresii ale jucatorilor, intre optimism si resemnare

RC Grivita a sustinut sambata primul meci amical programat in deschiderea sezonului de primavara.



A fost un meci disputat impotriva nationalei de U20 a Romaniei, echipa care se pregateste intens pentru participarea la Campionatul European.

Am dat, practic, peste cei mai buni tineri jucatori pe care Romania ii are la momentul actual, de aceea era si foarte greu sa emitem pretentii la nivel de rezultat, astfel ca obiectivul de baza a fost sa incheiem disputa fara probleme medicale.

Din pacate, socoteala de acasa nu s-a pupat deloc cu cea din targ, asa ca dupa ce am tras linie am inregistrat pierderi importante la nivel de efectiv, atitudine, moral si, evident, scor, unde diferenta a fost una considerabila in favoarea Romaniei U20.

Exista si motive care sa ne ajute sa ne pastram optimismul, dar cel mai important este sa ne trezim cat mai repede la realitate si sa ne dam seama ca mai avem mult de munca daca vrem sa facem intr-adevar o figura frumoasa intr-o competitie al naibii de grea, mai ales acum cand este de asteptat ca toate rivalele sa arunce in lupta armele grele pentru ca miza este mare.

Dar ca sa va faceti o imagine mai clara despre ce s-a petrecut pe teren si care este atmosfera in sanul echipei, va invitam sa parcurgeti declaratiile oferite de cativa dintre jucatorii care au evoluat sambata pentru Grivita, declaratii prezentate intr-o oarecare ordine a numerelor de pe tricouri:

Marian Forminte - 'Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt clare. Mai avem foarte mult de munca daca vrem sa emitem pretentii in play-off'.

Andrei Chitic - 'Am intalnit niste baieti ambitiosi si dornici de afirmare. Diferenta s-a facut, in majoritatea cazurilor, la nivel de treisferturi. De aici putem trage o concluzie importanta. Cartea de vizita a Romaniei nu mai este gramada ci sunt troacarii. Sunt sigur ca baietii astia tineri or sa faca o impresie buna la Campionatul European. Cat despre noi, eu as zice ca suntem pe drumul cel bun. E clar ca mai avem multe chestii de pus la punct, dar per total eu zic ca suntem bine, mai ales ca ne-am propus sa atingem forma maxima undeva cam peste doua luni, ceea ce inseamna ca trebuie sa profitam la maxim de aceste meciuri amicale pentru a ne regla jocul'.

Bogdan Budeanu - 'As zice ca a fost un meci in nuante de alb si negru. Cred ca lucrurile mai putin bune le-a vazut toata lumea. Important este ca ele se pot indrepta. E bine ca nu a fost acesta primul meci oficial. Personal cred ca, desi stiu ca am intrat prost in anumite momente si am ramas si fara gaz la un moment dat, ma bucur ca am simtit ca pot sa raman pe teren tot meciul. De asemenea, cred ca, alaturi de colegii mei de la Linia I, ne-am miscat bine. In plus, as vrea sa remarc faptul ca a fost un meci in care doi dintre jucatorii mai tineri, Ailincai la Linia I si Moise la Linia a doua, au confirmat aratand ca merita sa faca parte din lot si poate chiar din formula de start. Pe de alta parte, s-a vazut ca daca nu dam placaje eficiente nu avem nicio sansa in fata unor jucatori rapizi si puternici'.

Marius Perniu - 'Suntem atat de departe de ceea ce cred unii ca suntem' (n.r. - Marius este unul dintre jucatorii care au acuzat probleme medicale dupa meciul de sambata. Inaintasul Grivitei a incasat o lovitura in muschi, dar speram sa fie vorba doar despre un hematom la nivelul gambei, iar jucatorul sa-si reia pregatirea in cateva zile).

Alexandru Daineanu - 'Dupa un asemenea meci cred ca cea mai importanta concluzie este ca trebuie sa ne trezim la realitate. Si asta sa se intample repejor. Avem mult de munca daca vrem sa speram la semifinale. Avem nevoie de o alta atitudine. Noi ne-am obisnuit sa defilam in ultimii ani prin Divizia A si acum ne lovim tare de un alt nivel, lucru care ne da peste cap. Noi ne culcasem pe o ureche dupa ce am castigat de trei ori la rand Divizia A. Acum e normal sa apara frustrari cand dam peste adversari care sunt cel putin la acelasi nivel cu noi, daca nu chiar mai puternici, mai rapizi sau mai experimentati. Totusi, cred ca tot noi putem face diferenta prin atitudinea pe care o avem pe teren, la antrenamente si fata de tot acest fenomen care a luat amploare in ultima vreme, fenomenul RC Grivita'.

Florin Oprisor - 'Un meci greu, cu un adversar tare, mult mai bine pregatit fizic si care isi permit un alt ritm de joc. Cat am avut gaz, in prima repriza, cred ca le-am facut fata intr-un mod cel putin onorabil. Dupa ce am terminat benzina, au aparut frustrarile. Am inceput sa ne certam, sa ne dam cu mingile in cap si asa mai departe. In plus, in repriza a doua, cand practic diferenta de scor s-a majorat semnificativ, s-a vazut ca avem multe improvizatii. Asta este. Trebuie sa ne revenim repede dupa acest dus rece si sa punem mult mai strasnic osul la treaba. E bine ca inca mai avem timp pentru a ne imbunatati jocul, dar este nevoie sa tragem cu totii si sa tragem la aceeasi caruta'.

Damian Ispas - 'Dupa parerea mea, a fost un meci greu in care nu ne-am implicat destul. Ne-au lipsit antrenamentele de afara, de alergare, de contact, antrenamentele alea tari, in care sa ne lovim intre noi. Alte lucruri nu cred ca ar mai fi de spus, la modul in care a evoluat meciul. Poate doar sa adaug ca sper sa fie meciul care sa ne aduca cu picioarele pe pamant. Mai avem foarte mult de lucru si trebuie sa profitam la maxim de timpul pe care il mai avem la dispozitie, respectiv cam o luna, o luna si jumatate pana la primul meci oficial. Insa in primul rand trebuie sa ne schimbam atitudinea, sa ne implicam mult mai mult'.

Catalin Becheanu - 'Nu am impresii de impartasit dupa acest meci si nu cred ca sunt eu cel mai potrivit sa trag o concluzie. Cert este ca sunt dezamagit de jocul meu si voi incerca sa-mi imbunatatesc evolutiile'.

Marius Mamoc - 'Nu prea stiu ce sa spun dupa un asemenea meci. Sunt putin dezamagit. Este greu sa faci sport. Ajungi in situatia de a face si treaba altora si nu te mai poti concentra pe treaba ta si ajungi sa te accidentezi. Am probleme la genunchi dupa acest meci, dar sper sa ma lase in cateva zile. E greu. Am simtit ca nu toti baietii trag cum trebuie. De asemenea, mai sunt cativa baieti care au vointa, care vor, dar nu este de ajuns. Poate au si ei dreptate. Poate nici nu se merita efortul asta. Din pacate, acesta ne este nivelul. Cum dam de ceva mai puternic, dam inapoi. Si nu este ok. Parerea mea este ca vrem si credem ce nu putem. Este greu sa ajungi sa faci si treaba altuia, este dificil. Si asa riscul de accidentare este mult mai mare'.

Florin Bujor - 'A fost un meci greu, cu un adversar care se prezinta la un cu totul alt nivel, dar un test bun care ne-a aratat unde, cum si cat mai avem de lucru. Si as putea adauga ca a fost un meci care mi-a confirmat faptul ca stam foarte bine pe gramada si foarte rau pe troacari'.

Stefan Mihaescu - 'Un meci greu, care ne-a aratat ca mai avem mult de munca. Trebuie sa lucram inclusiv la nivel de comunicare si sa ne ajutam mai mult intre noi, sa ne sustinem unul pe altul'.

Iulian Ailincai - 'S-a vazut ca mai avem mult de lucru, mai ales la capitolul atitudine. Cam atat as zice. Eu m-am simtit bine fizic, in special gratie antrenamentelor pe care le-am facut pana acuma. Sper ca pana la startul play-off-ului multi dintre noi sa inteleaga ce inseamna spiritul Grivita si ce potential avem'.

miercuri, 30 ianuarie 2019

Lucian Sirbu: 'Grivita va ramane, fara indoiala, echipa mea de suflet'

Intr-o perioada in care actualii jucatori ai Grivitei trag din greu pentru a se prezenta la un nivel cat mai bun in play-off-ul Diviziei Nationale, Lucian Sirbu, unul dintre cei mai buni jucatori produsi de gruparea din Parcul Copilului, a acceptat sa faca o serie de dezvaluiri importante despre ceea ce inseamna Grivita si sa transmita un mesaj de incurajare catre componentii echipei.

Sursa foto frr.ro


Este putin probabil sa existe cineva din lumea rugbiului romanesc care sa nu stie cine este si cine a fost Lucian Sirbu. Dar pentru a inlatura orice dubiu trebuie precizat ca fostul grivitean a adunat 76 de selectii la echipa nationala, pentru care a marcat 10 eseuri, a evoluat in 10 meciuri la trei Cupe Mondiale diferite, a punctat cu Georgia, Italia sau Tara Galilor si a ajuns sa evolueze la doua dintre cele mai importante cluburi din Franta, Racing Metro (de sase ori campioana a Frantei, dubla vicecampioana europeana) si Beziers (de 11 ori campioana a Frantei).

In ciuda CV-ului impresionant si a numeroaselor episoade traite in tara sau peste hotare, Lucian Sirbu demonstreaza, daca mai era cazul, ca grivitenii sunt oameni de caracter si ca, oriunde ajung, ei nu uita niciodata prima dragoste.

- Domnule Sirbu, grivitean pe viata sau este un pic exagerata aceasta formulare?

- Avand in vedere faptul ca la un moment dat in viata am ales sa evoluez la o alta echipa, din diverse motive, in detrimentul Grivitei, consider ca acest apelativ nu mi se cuvine. In acelasi timp, Grivita va ramane, fara indoiala, echipa mea de suflet.

- Stiti cumva numarul exact al sezoanelor petrecute in Parcul Copilului? Cand ati inceput activitatea la Grivita si la ce varsta s-a ivit transferul la Steaua?

- Activitatea in Parcul Copilului am inceput-o pe la varsta de 9 ani si am jucat acolo pana la varsta de 24 de ani. Ar fi cam noua sezoane petrecute la nivel de copii si juniori si cinci sau sase ani in care am jucat pentru echipa de seniori. In anul 2000 am luat decizia de a pleca la Steaua.

Lucian Sirbu (dreapta) la inceputul carierei de rugbist


- Mai tineti legatura cu fostii colegi de la Grivita?

- Nu numai ca tin legatura cu fosti colegi (Damaschin, Pricop, Demici, Mengher), dar m-am si inrudit, spiritual vorbind, cu unul dintre ei. Nasul meu este Pancu Marius, campion cu Grivita si un model demn de urmat pe plan sportiv, uman si profesional.

- Care ar fi cea mai placuta amintire din perioada Grivita?

- In mod evident au fost meciurile in care bateam echipe de top. Victoriile obtinute impotriva unor adversari mai bine cotati iti ofera satisfactii greu de descris.

Lucian Sirbu alaturi de Marius Pancu, nasul sau si un alt mare jucator al Grivitei


- Cum s-a ajuns la transferul la Steaua? Ati facut acest pas pentru a putea castiga trofee?

- Fara lipsa de modestie, oferte de la echipe mari au existat si cu mult inainte de transferul meu la Steaua, doar ca nu ma simteam pregatit sa parasesc Familia Grivita si oarecum confortul pe care mi-l creasem in cei 15 ani de activitate desfasurata in Parcul Copilului. Goana dupa trofee nu m-a caracterizat niciodata, dar vine un moment in viata fiecarui sportiv cand simte nevoie de o schimbare. Pentru mine, primul astfel de moment a venit in 2000.

- Daca nu se facea aceasta mutare, credeti ca mai puteati deveni o legenda a echipei nationale?

- Eu nu ma consider o legenda. Am fost mai degraba un jucator talentat si constant, dupa spusele marelui grivitean Viorel Morariu. Chiar am avut sansa sa fiu convocat pentru prima data la echipa nationala in 1996 (n.r. 13 aprilie 1996, la Bucuresti, Romania - Portugalia 92-0), cu mult inainte sa se faca transferul la Steaua.

- Ati jucat la trei Cupe Mondiale (2003, 2007, 2011). Ati facut parte din lot si la Cupa Mondiala din 1999. Ati jucat la doua echipe de top din Franta, Racing Metro si Beziers. Ati infruntat cam toate nationalele de top (Franta, Irlanda, Tara Galilor, Anglia, Scotia, Australia, Argentina, Italia, Noua Zeelanda, Fiji, etc.). Ati putea spune ca ati avut o cariera de succes? Exista vreun obiectiv neindeplinit ca jucator?

- 'Cariera de succes' ar fi greu de spus prin prisma rezultatelor obtinute in confruntarile cu echipele mentionate. Ca obiectiv neindeplinit ramane totusi un titlu de campion. Iar aici as trece si regretul ca nu l-am ascultat pe domnul Pasache (n.r. - Ermil Pasache, actualul antrenor secund al Grivitei) cand ma punea sa dau la bete dupa orele de antrenament. Cred ca as fi putut mai mult si dansul stia acest lucru.

- Ce a facut Lucian Sirbu dupa retragerea din activitate? Cu ce va ocupati in acest moment? V-ati stabilit in Franta? Mai urmariti ce se intampla in rugbiul romanesc?

- Da, m-am stabilit in Franta, la Beziers, ultima echipa la care am evoluat la nivel profesionist. Dupa o perioada de reconversie profesionala am reusit sa ma integrez intr-o societate care produce echipament petrolier, pe postul de manager de client. Urmaresc ce se intampla cu rugbiul romanesc cand timpul imi permite si cand meciurile sunt televizate, eu nefiind neaparat adeptul retelelor de socializare sau al diferitelor site-uri sportive de specialitate.

- Ce parere aveti despre parcursul Grivitei? Tripla campioana a Diviziei A face acum eforturi supraomenesti pentru a se mentine la un nivel optim in Divizia Nationala si asta intr-o perioada in care echipe cu finantare de la stat si cu mare traditie au disparut. 

- Cred ca aceste eforturi supraomenesti nu sunt facute doar de Grivita ci de majoritatea cluburilor de rugby de orice nivel din Romania si asta din diverse motive. Compar adesea cluburile din Romania cu cele din Hexagon, de nivel Federal 2 sau 3, unde jucatorii practica acest sport din placere si pasiune. Efortul la rugby este unul considerabil si cu atat mai de apreciat la jucatorii care se antreneaza dupa 7-8 ore de munca, de multe ori in conditii nu tocmai usoare. Tot respectul catre jucatorii griviteni, cat si catre persoanele din spatele lor care reusesc sa mentina flacara vie a acestui club plin de traditie.

Lucian Sirbu alaturi de alti fosti mari jucatori ai Grivitei


- In final, am vrea sa transmiteti un mesaj baietilor care intra acum in vestiarul de la Parcul Copilului. De ce se merita sa faci sacrificii pentru Grivita? Ce le trebuie pentru a da totul pentru acest club?

- Dificultatile prin care trec acesti jucatori (financiare, efectiv redus, etc.), cat si gustul amar al unor infrangeri pot dezvolta frustrari. In acelasi timp se creeaza o anumita coeziune, o dorinta de autodepasire si poate chiar de afirmare. Acesta este spiritul Grivita si aceasta este frumusetea unei echipe legendare. Toate aprecierile mele sunt indreptate catre acesti oameni de onoare si in incheiere tin sa salut toti grivitenii de pretutindeni.