Rugby Club Grivita a inceput cum nu se putea mai prost sezonul 2023, cu doua infrangeri la zero, din punctul de vedere al punctelor obtinute, dar sezonul este lung, iar baietii promit ca se revanseaza cand o sa conteze mai mult.
Spun cand o sa conteze mai mult pentru ca meciurile din primavara, ca si anul trecut, sunt mai degraba de incalzire, fara conotatii foarte mari in stabilirea ierarhiei finale din Liga Nationala de Rugby. Iar Grivita a simtit asta pe pielea ei chiar sezonul trecut cand, in primavara, a castigat cu Politehnica Iasi, acasa, si a batut la Galati, dar, apoi, in toamna, cand a contat mai mult, a cedat cu ambele formatii si a terminat in urma lor in ierarhia finala a Ligii.
Revenind la "oile" din ziua de azi, Grivita a cedat la Navodari, 23-32, si acasa cu Politehnica Iasi, 5-18, in doua partide in care micile detalii au facut diferenta, chiar daca ea pare mare la nivel de rezultate. La Navodari a fost o lovitura de pedeapsa ratata de putin, la 15-15, iar daca preluam conducerea poate alta era soarta meciului. Cu Politehnica Iasi, cu om in minus, Grivita a castigat repriza a doua, 5-3, si, daca in alte meciuri ne-a scos, trebuie sa recunoastem ca, de data asta, linia de 3/4 ne-a tradat. Pentru ca a fost un cartonas rosu, au fost foarte multe mingi scapate inainte, pierdute sau ingropate si au fost multe lovituri de pedeapsa irosite, trimise in bratele adversarului sau in balon mort, cand ele puteau fi transformate in margini periculoase pentru terenul de tinta advers. Insa, dupa cum spuneam, linia de 3/4 ne-a scos in alte meciuri, asa ca nu e cazul sa o punem de-o inmormantare, ci trebuie sa ne ridicam, sa ne stergem de praf si sa mergem inainte. Castigam impreuna, pierdem impreuna!
Pentru a vedea care este atmosfera in lot si cum se simt lucrurile am stat de vorba cu trei dintre cei mai reprezentativi jucatori ai actualei echipe, cu precizarea ca doi dintre ei au avut, cel putin pana acum, o primavara si mai complicata pentru ca au lipsit mult echipei in aceste doua meciuri, din diferite motive, iar pentru un jucator adevarat se stie ca cel mai greu moment este acela cand este obligat sa stea pe margine si se simte neajutorat in tentativa de a-si sustine colegii direct din focul luptei.
Iesit din circuit de deja mai mult timp, din cauza unor probleme la coloana si la genunchi, Marius Ioana numara zilele pana la momentul in care o sa isi faca revenirea pe teren, chiar daca acesta nu pare tocmai apropiat, mai ales ca lipsa pregatirii adecvate conteaza foarte mult: "O sa mai joc, sunt convins ca o sa mai joc. Sunt probleme pe care le am de pe la 16 ani, dar am continuat sa joc cu dureri, pentru ca vorba aia, ce nu faci pentru rugby? Am luat acum cateva luni de pauza, pentru a putea face mai multe investigatii si pentru a vedea cum mai sta treaba. Vestile sunt cam nasoale dar, ce sa fac? Nici acum nu ma pot lasa. Doctorul mi-a recomandat anumite exercitii, pentru a intari musculatura spatelui si nu numai, dar si un tratament pe care ar cam trebui sa-l iau toata viata".
Personal trag sperante intr-o revenire a lui Marius Ioana din toamna, cand viata echipei ar urma sa se complice cu adevarat, dar pana la urma totul depinde si de organismul omului ca, totusi, cu sanatatea nu te joci.
Un alt mare absent al Grivitei in primele doua meciuri din actualul sezon a fost Damian Ispas, unul dintre capitanii si liderii din teren ai echipei. La Damian, insa, a fost vorba de o cu totul alta problema, respectiv de un rest de suspendare ramas de anul trecut. Vestea buna este ca suspendarea lui s-a incheiat, iar Damian este bun si gata de joc inca de la urmatoarea partida, cea cu CSM Galati din 22 aprilie, din deplasare.
"Gata, am terminat, intru cu Galati. Mai aveam ceva suspendare din toamna, gata, s-a incheiat. Mi-a ajuns. Cel mai greu este sa-i vad pe baieti de pe margine si sa stiu ca nu pot sa fac nimic ca sa-i ajut. Fizic sunt ok si gata de joc", a transmis Damian Ispas.
Analizand impreuna cazul Ioana, Damian Ispas a avut puterea sa faca haz de necaz si sa recunoasca faptul ca "da, cu totii suntem cam subrezi, dar acesta este riscul pe care ni-l asumam, de dragul rugbiului. E foarte greu cand, dupa antrenament, in loc sa bagi recuperare, bagi munca 8, 10 sau chiar 12 ore".
In ceea ce-l priveste pe Ioana, Damian este convins ca "usor, usor, o sa reintre si el. Era riscant sa joace cumva din prima, din cauza lipsei de pregatire adecvata", iar in ceea ce priveste evolutia echipei, Damian este, de asemenea, convins ca "trebuie sa ne revenim. Am incredere ca o sa contam in meciurile ramase si o sa incepem sa adunam si puncte in clasament".
Un alt stalp al Grivitei, si la propriu si la figurat, cu probleme, dar caruia nici prin gand nu-i trece sa se dea de o parte este Alexandru Oancea. Rezerva la confruntarea cu Politehnica Iasi, Oancea a intrat pe parcurs, dar nu a reusit sa termine disputa pe teren.
La prima vedere ar fi parut ca problema medicala este una serioasa, mai ales pentru un jucator de linia I care intra frecvent in contact cu adversarii, iar Oancea mi-a confirmat ca "e o coasta care ma supara, imi mai taie respiratia".
Desi ai fi zis ca problema, care nu pare sa fi aparut de ieri sau de azi, ar necesita un repaus, inaintasul Grivitei nici nu vrea sa auda de asa ceva si trage sperante ca "o sa fiu bun de joc pentru meciul de la Galati", mai ales ca baietii vor sa-si ia revansa pentru infrangerea suferita in finalul sezonului precedent.
Acestea sunt reactiile a trei dintre baietii care s-au "virusat" de mici cu rugby si continua sa se sacrifice de dragul unui sport care le ofera caracter, educatie, respect, amintiri sau prietenii, valori care ar trebui sa conteze cu adevarat si in viata de zi cu zi.
