Am avut placerea sa urmaresc, joi seara, meciul Angouleme - Oyonnax, un spectacol deosebit, mai ales prin rasturnarea de scor oferita, 15-20, dupa 15-5 la pauza, dar si tipul de meci care ma inspira, care imi ofera o revelatie.
Acuma, trebuie sa precizez din start ca nu am pretentia de a inventa apa calda. Ma gandesc doar la niste lucruri la care sigur s-au mai gandit si alti hai sa nu zic mii de oameni, ca sigur nu mai avem atat de multi iubitori reali de rugby in Romania, da macar cateva sute de persoane. Plus ca, multi altii sigur sunt mai in tema decat mine.
Trebuie sa precizez si ca am vazut meciul Angouleme - Oyonnax mai degraba intamplator. Ma plictisisem de fotbal, cu Campionatul lor Mondial cu tot, si s-a intamplat sa fie un singur meci de rugby disponibil la ora aia. Desi imi place sa cred ca mananc meciuri de rugby pe paine, la PRO D2, Liga a doua franceza, chiar nu prea am timp, de obicei, sa ma uit.
Si cum ma uitam eu asa la meci, stateam ca bou si ma gandeam: Ba, nene, ce conditii au baietii astia pe la Liga a doua si noi nici macar nu mai avem Liga a doua. Sau cel putin nu mai avem suficiente echipe incat sa facem doua divizii decente. Ca asa, poti sa imparti 14 echipe la 14 si sa ai 14 divizii.
Va dati seama? Stadion smecher, cam ca Arcul de Triumf, sau cel putin asa mi s-a parut, la nivel de capacitate, nocturna si suprafata de joc. Mii de spectatori in tribune. Nocturna. Transmisiune LIVE in prime-time, nu cand se face loc printre doua meciuri de fotbal. Echipamente pline cu nume de sponsori. Monitoare. Laptopuri. Interviuri la marginea terenului in timpul meciului. Etc. etc. etc.
Si imi aduceam aminte ca asta vara citeam prin presa locala ca o echipa din Liga a V-a a refuzat sa promoveze in Liga a IV-a, desi avea dreptul, sportiv vorbind. A refuzat sa promoveze pentru ca s-a considerat ca bugetul avut la dispozitie, 800.000 de euro, este unul prea mic pentru a se prezenta la un nivel macar decent in Liga a IV-a. 800.000 de euro! Cred ca la noi doar primele patru echipe beneficiaza de un asemenea buget. Si atunci, de unde pretentii? De unde asteptari?
Fara a jigni pe cineva, pentru ca acesta nu a fost si nu o sa fie niciodata scopul meu, si fara a pune sub semnul intrebarii anumite rezultate obtinute de-a lungul timpului, imi permit sa cred ca noi gresim cand facem comparatii intre generatiile noastre. Noi ar trebui sa facem comparatii vizavi de cat de mare a fost pe vremuri si este acum prapastia dintre noi si straini. Imi permit sa cred ca, pe vremuri, tineam mult mai aproape de straini, la nivel de conditii. Intre timp, ca si la nivel de tara, aia s-au dus in sus, au trecut cu adevarat la profesionism, si noi ne-am dus si ne-am tot dus in jos.
Si atunci am stat si m-am gandit, what if? Cum ar fi fost daca am fi avut si noi conditiile din Liga a doua franceza? Nu vreau sa ma gandesc la top, da macar sa fi avut si noi stadioane si atmosfera ca in Liga a doua franceza. Pentru ca, scuza-ti-mi ignoranta, dar in Romania nu prea cred ca mai gasesc un stadion cu adevarat bun pentru rugby, in afara de Arcul de Triumf. Un stadion unde suprafata de joc sa fie ca in palma, ceea ce inseamna respect pentru jucatori, unde sa existe nocturna, unde sa existe tribune care sa nu-ti fie teama sa le folosesti ca poate cad spectatorii printre scanduri si isi rup gatul, etc.
Iarasi, fara sa-mi doresc ca cineva sa se simta jignit, din punctul meu de vedere cele mai multe dintre terenurile de rugby din Romania sunt mai degraba maidane pe care patrund pentru a-si rupe oasele niste eroi. Pentru ca altfel nu pot sa-i numesc pe baietii care inca mai practica acest sport in Romania si mai ales pe cei care il practica pe stomacul gol sau pentru frimituri. Sigur, toti ne gandim la Daniel Carter, Jonny Wilkinson si mai stiu eu cine, dar s-ar mai fi apucat ei de rugby daca traiau in Romania? Eu nu stiu ce sa zic, mai ales cand stiu ce conditii exista prin alte tari, inca de la nivel juvenil. Si un singur cuvant imi vine in minte. Respect. Respectul pentru copii, respectul pentru acest sport, respectul pentru miscare, respectul pentru sanatate, respectul pentru valori sanatoase. Pentru ca, din pacate sau din fericire, nu mai traim vremurile cand toata lumea se baza pe zeama de varza si anticarcel.
What if? Cum ar fi daca si la noi ar aparea stadioane macar decente de rugby? Poate la fel de multe cum apar la fotbal. Si n-ai nevoie de arene de jde mii de locuri. 2.000, 3.000, 4.000, maxim un 5.000. Ceva micut si cochet. Ca in momentul in care o echipa de club o sa aiba o medie mai mare de 2.000 de spectatori la fiecare meci, eu o sa-mi mananc palaria. Pana atunci, traim din amintiri, ne uitam cu jind la altii si etalam pasiunea, aia putini cati mai suntem, pe maidane si coclauri cu pretentii de stadioane.
Despre meciul in sine n-am multe de spus. Stiam ca Oyonnax e lider si Angouleme e undeva jos. M-am bucurat la pauza, la 15-5 pentru cei mai marunti, dar in cele din urma valoarea si-a spus cuvantul si oaspetii au rezolvat meciul in partea a doua, nu fara emotii.
