Maine ar fi trebuit sa inceapa nebunia. Rugby Club Grivita ar fi trebuit sa joace la Gura Humorului, in prima etapa din returul Diviziei Nationale de Seniori, primul meci oficial dupa o asteptare grea de aproape cinci luni.
Pentru mine ar fi trebuit sa fie saptamana in care sa ma rog de colegi pentru a ma inlocui la munca in weekend. Eram dispus inclusiv sa ofer o recompensa substantiala in acest sens.
De ce? Din mai multe motive. Pentru ca avand sapte meciuri, daca il prinzi pe primul automat prinzi macar patru weekend-uri. Pentru ca un meci cu baietii din Gura Humorului este intotdeauna unul de "bifat". Si, mai ales, pentru ca Gura Humorului este un oras frumos. Chiar foarte frumos as zice.
In schimb, stau ca toti ceilalti, ma uit pe geam, caut sa resetez cronometrul asteptarii si ma intreb ce ar fi fost daca? Dar ce te faci daca nu va mai fi?
Este o criza care nu pare sa aduca ceva bun in rugbiul nostru si asa extrem de sarac. Stiu, tuturor le este greu, toate echipele au emotii sau probleme, dar fiecare cu ce il doare.
Pe mine, unul, ma doare de o anumita echipa si nu pot sa nu ma gandesc ca aceasta criza ar putea sa aduca ceea ce unii din interior s-au chinuit si s-au tot chinuit sa faca si n-au reusit in ultimii multi ani, respectiv sa puna semnul de "stop joc".
Pe de o parte, erau putini cei care mai gaseau drumul spre teren si cu cat criza se prelungeste ma gandesc ca s-ar putea sa uite chiar si ei drumul spre teren. Pe de alta parte ma gandesc ca, asa cum in economie se spune ca cei mici vor suferi cel mai mult, asa ma gandesc ca si la nivel de echipe astia care s-au chinuit sa supravietuiasca in ultimii ani vor fi cei mai loviti.
In astfel de momente stau si ma gandesc la cei care vociferau dupa vreun esec al Romaniei cu Rusia sau mai stiu eu cine. Cum e? E mai bine fara rugby? Pentru mine sigur nu e.
La naiba. Eu reprezint in rugby cat negru sub unghie, poate nici macar atat. Dar pentru mine este cel mai misto sport din lume. Un sport pe care l-am descoperit in copilarie, cand alergam cu totii dupa mingea ovala pentru ca ne distra faptul ca nu stiam incotro o ia, si l-am redescoperit intr-un moment in care era prea tarziu ca sa imi mai pun amprenta pe el. Am ramas doar cu o pasiune nebuna, preluata de la un om care avea si 1.000 de pacate pe langa, pentru un sport care te motiveaza in permanenta, te obliga sa inveti cate ceva nou in permanenta si sa-ti doresti in fiecare zi sa fi mai bun decat ai fost in ziua precedenta.
Iar fara rugby, si mai ales Grivita, viata e pustiu. Sigur, si eu sufar dupa un esec, sezonul 2013 inca imi sta in varful ficatului, dar parca ar fi mai bine sa invatam. Doar ca, iata, a venit o perioada nebuna in care nu mai avem din ce invata. Si este al naibii de greu fara rugby, mai ales cand vezi ca locul in care ai investit atatea emotii are lacatul pus pe poarta si nu stii cand si daca se va mai deschide.
Stiu, au disparut echipe si vor mai disparea echipe, dar cand Templul e pustiu parca iti pare rau ca nu te-ai bucurat de rugby inclusiv in meciurile alea cu rezultate mai putin placute.
Un Oarecare, din coltul Tribunei!
Pentru mine ar fi trebuit sa fie saptamana in care sa ma rog de colegi pentru a ma inlocui la munca in weekend. Eram dispus inclusiv sa ofer o recompensa substantiala in acest sens.
De ce? Din mai multe motive. Pentru ca avand sapte meciuri, daca il prinzi pe primul automat prinzi macar patru weekend-uri. Pentru ca un meci cu baietii din Gura Humorului este intotdeauna unul de "bifat". Si, mai ales, pentru ca Gura Humorului este un oras frumos. Chiar foarte frumos as zice.
In schimb, stau ca toti ceilalti, ma uit pe geam, caut sa resetez cronometrul asteptarii si ma intreb ce ar fi fost daca? Dar ce te faci daca nu va mai fi?
Este o criza care nu pare sa aduca ceva bun in rugbiul nostru si asa extrem de sarac. Stiu, tuturor le este greu, toate echipele au emotii sau probleme, dar fiecare cu ce il doare.
Pe mine, unul, ma doare de o anumita echipa si nu pot sa nu ma gandesc ca aceasta criza ar putea sa aduca ceea ce unii din interior s-au chinuit si s-au tot chinuit sa faca si n-au reusit in ultimii multi ani, respectiv sa puna semnul de "stop joc".
Pe de o parte, erau putini cei care mai gaseau drumul spre teren si cu cat criza se prelungeste ma gandesc ca s-ar putea sa uite chiar si ei drumul spre teren. Pe de alta parte ma gandesc ca, asa cum in economie se spune ca cei mici vor suferi cel mai mult, asa ma gandesc ca si la nivel de echipe astia care s-au chinuit sa supravietuiasca in ultimii ani vor fi cei mai loviti.
In astfel de momente stau si ma gandesc la cei care vociferau dupa vreun esec al Romaniei cu Rusia sau mai stiu eu cine. Cum e? E mai bine fara rugby? Pentru mine sigur nu e.
La naiba. Eu reprezint in rugby cat negru sub unghie, poate nici macar atat. Dar pentru mine este cel mai misto sport din lume. Un sport pe care l-am descoperit in copilarie, cand alergam cu totii dupa mingea ovala pentru ca ne distra faptul ca nu stiam incotro o ia, si l-am redescoperit intr-un moment in care era prea tarziu ca sa imi mai pun amprenta pe el. Am ramas doar cu o pasiune nebuna, preluata de la un om care avea si 1.000 de pacate pe langa, pentru un sport care te motiveaza in permanenta, te obliga sa inveti cate ceva nou in permanenta si sa-ti doresti in fiecare zi sa fi mai bun decat ai fost in ziua precedenta.
Iar fara rugby, si mai ales Grivita, viata e pustiu. Sigur, si eu sufar dupa un esec, sezonul 2013 inca imi sta in varful ficatului, dar parca ar fi mai bine sa invatam. Doar ca, iata, a venit o perioada nebuna in care nu mai avem din ce invata. Si este al naibii de greu fara rugby, mai ales cand vezi ca locul in care ai investit atatea emotii are lacatul pus pe poarta si nu stii cand si daca se va mai deschide.
Stiu, au disparut echipe si vor mai disparea echipe, dar cand Templul e pustiu parca iti pare rau ca nu te-ai bucurat de rugby inclusiv in meciurile alea cu rezultate mai putin placute.
Un Oarecare, din coltul Tribunei!
