Angouleme - Oyonnax, meciul care mi-a oferit o revelatie. What if?

Am avut placerea sa urmaresc, joi seara, meciul Angouleme - Oyonnax, un spectacol deosebit, mai ales prin rasturnarea de scor oferita, 15-20, dupa 15-5 la pauza, dar si tipul de meci care ma inspira, care imi ofera o revelatie.

Acuma, trebuie sa precizez din start ca nu am pretentia de a inventa apa calda. Ma gandesc doar la niste lucruri la care sigur s-au mai gandit si alti hai sa nu zic mii de oameni, ca sigur nu mai avem atat de multi iubitori reali de rugby in Romania, da macar cateva sute de persoane. Plus ca, multi altii sigur sunt mai in tema decat mine.

Trebuie sa precizez si ca am vazut meciul Angouleme - Oyonnax mai degraba intamplator. Ma plictisisem de fotbal, cu Campionatul lor Mondial cu tot, si s-a intamplat sa fie un singur meci de rugby disponibil la ora aia. Desi imi place sa cred ca mananc meciuri de rugby pe paine, la PRO D2, Liga a doua franceza, chiar nu prea am timp, de obicei, sa ma uit.

Si cum ma uitam eu asa la meci, stateam ca bou si ma gandeam: Ba, nene, ce conditii au baietii astia pe la Liga a doua si noi nici macar nu mai avem Liga a doua. Sau cel putin nu mai avem suficiente echipe incat sa facem doua divizii decente. Ca asa, poti sa imparti 14 echipe la 14 si sa ai 14 divizii.

Va dati seama? Stadion smecher, cam ca Arcul de Triumf, sau cel putin asa mi s-a parut, la nivel de capacitate, nocturna si suprafata de joc. Mii de spectatori in tribune. Nocturna. Transmisiune LIVE in prime-time, nu cand se face loc printre doua meciuri de fotbal. Echipamente pline cu nume de sponsori. Monitoare. Laptopuri. Interviuri la marginea terenului in timpul meciului. Etc. etc. etc.

Si imi aduceam aminte ca asta vara citeam prin presa locala ca o echipa din Liga a V-a a refuzat sa promoveze in Liga a IV-a, desi avea dreptul, sportiv vorbind. A refuzat sa promoveze pentru ca s-a considerat ca bugetul avut la dispozitie, 800.000 de euro, este unul prea mic pentru a se prezenta la un nivel macar decent in Liga a IV-a. 800.000 de euro! Cred ca la noi doar primele patru echipe beneficiaza de un asemenea buget. Si atunci, de unde pretentii? De unde asteptari?

Fara a jigni pe cineva, pentru ca acesta nu a fost si nu o sa fie niciodata scopul meu, si fara a pune sub semnul intrebarii anumite rezultate obtinute de-a lungul timpului, imi permit sa cred ca noi gresim cand facem comparatii intre generatiile noastre. Noi ar trebui sa facem comparatii vizavi de cat de mare a fost pe vremuri si este acum prapastia dintre noi si straini. Imi permit sa cred ca, pe vremuri, tineam mult mai aproape de straini, la nivel de conditii. Intre timp, ca si la nivel de tara, aia s-au dus in sus, au trecut cu adevarat la profesionism, si noi ne-am dus si ne-am tot dus in jos. 

Si atunci am stat si m-am gandit, what if? Cum ar fi fost daca am fi avut si noi conditiile din Liga a doua franceza? Nu vreau sa ma gandesc la top, da macar sa fi avut si noi stadioane si atmosfera ca in Liga a doua franceza. Pentru ca, scuza-ti-mi ignoranta, dar in Romania nu prea cred ca mai gasesc un stadion cu adevarat bun pentru rugby, in afara de Arcul de Triumf. Un stadion unde suprafata de joc sa fie ca in palma, ceea ce inseamna respect pentru jucatori, unde sa existe nocturna, unde sa existe tribune care sa nu-ti fie teama sa le folosesti ca poate cad spectatorii printre scanduri si isi rup gatul, etc. 

Iarasi, fara sa-mi doresc ca cineva sa se simta jignit, din punctul meu de vedere cele mai multe dintre terenurile de rugby din Romania sunt mai degraba maidane pe care patrund pentru a-si rupe oasele niste eroi. Pentru ca altfel nu pot sa-i numesc pe baietii care inca mai practica acest sport in Romania si mai ales pe cei care il practica pe stomacul gol sau pentru frimituri. Sigur, toti ne gandim la Daniel Carter, Jonny Wilkinson si mai stiu eu cine, dar s-ar mai fi apucat ei de rugby daca traiau in Romania? Eu nu stiu ce sa zic, mai ales cand stiu ce conditii exista prin alte tari, inca de la nivel juvenil. Si un singur cuvant imi vine in minte. Respect. Respectul pentru copii, respectul pentru acest sport, respectul pentru miscare, respectul pentru sanatate, respectul pentru valori sanatoase. Pentru ca, din pacate sau din fericire, nu mai traim vremurile cand toata lumea se baza pe zeama de varza si anticarcel.

What if? Cum ar fi daca si la noi ar aparea stadioane macar decente de rugby? Poate la fel de multe cum apar la fotbal. Si n-ai nevoie de arene de jde mii de locuri. 2.000, 3.000, 4.000, maxim un 5.000. Ceva micut si cochet. Ca in momentul in care o echipa de club o sa aiba o medie mai mare de 2.000 de spectatori la fiecare meci, eu o sa-mi mananc palaria. Pana atunci, traim din amintiri, ne uitam cu jind la altii si etalam pasiunea, aia putini cati mai suntem, pe maidane si coclauri cu pretentii de stadioane. 

Despre meciul in sine n-am multe de spus. Stiam ca Oyonnax e lider si Angouleme e undeva jos. M-am bucurat la pauza, la 15-5 pentru cei mai marunti, dar in cele din urma valoarea si-a spus cuvantul si oaspetii au rezolvat meciul in partea a doua, nu fara emotii.  

Damian Ispas, dupa accidentarea suferita in meciul cu Politehnica Iasi: "Am revazut faza de 10 ori si tot nu inteleg ce naiba s-a intamplat"

Rugby Club Grivita a obtinut, sambata trecuta, a treia victorie consecutiva in Liga Nationala de Rugby, 17-10 cu Politehnica Iasi, rezultat care ne da sperante in perspectiva unei toamne de foc cand, practic, echipele provenite din Divizia Nationala de Seniori plus Universitatea Cluj isi vor masura fortele pentru ocuparea locului 5, primul din asa-numitul play-out. 

Sursa foto Dan Mihai

Din pacate, victoria obtinuta impotriva celor de la Politehnica Iasi a fost platita destul de scump. Capitanul Damian Ispas a suferit o accidentare urata si a avut nevoie de schimbare inca din minutul 2 al partidei. 

Din fericire, exista indicii care arata ca Damian a trecut cu bine peste momentul greu si tragem sperante ca absenta lui de pe teren va fi una de scurta durata. 

Totusi, protocolul spune ca liderul Grivitei trebuie sa stea pe bara cel putin la meciul cu Steaua Bucuresti care se joaca sambata, 28 mai, pe arena din Ghencea. Eventuala aparitie a lui Damian pe foaia de joc la meciul cu Dinamo, din 4 iunie, depinde de o evaluare ulterioara a unui medic specialist, dar si de rezultatele unor teste la care inchizatorul Grivitei urmeaza sa fie supus. 

Am stat de vorba cu Damian atat pentru a vedea ce face, cat si pentru a ne spune ce urmeaza si care sunt ambitiile lui pentru sezonul de toamna: 

"La momentul actual sunt ok si eu cred ca am trecut deja peste momentul mai greu. Din pacate, tot trebuie sa fac pauza sambata si ma oftic tare ca ratez cel putin un meci din cele doua pe care urmeaza sa le jucam cu echipele mari din grupa. Sunt ok, nu pot sa spun ca am avut ceva simptome, insa ma duc chiar astazi la un neurolog, sa vad ce zice, si ma duc sa-mi fac si un CT, ca sa fie totul ca la carte. Sincer, m-am uitat la faza aia de 10 ori si tot nu inteleg ce naiba s-a intamplat, ca nu a intrat tare. Asta e, oricum provocarea cu adevarat mare o sa fie in toamna, cand ne dorim sa castigam din nou cu echipele cu care am castigat si acum plus, de ce nu, sa castigam si cu cei de la Navodari. Noi ne dorim sa castigam si un eventual meci cu cei de la Cluj ca, pana la urma, de asta intri pe teren, ca sa dai totul pentru a obtine victorii, insa trebuie sa recunoastem ca cei de la Cluj se anunta a fi o nuca tare. Cred ca, cel putin la momentul actual, sunt peste orice echipa care a venit din Liga a doua. Totusi, numai ideea ca am putea castiga impotriva unei echipe de prima liga ne ambitioneaza si ne face sa speram. Trebuie sa luam totul pas cu pas, sa ne pregatim cat mai bine in vara si sa vedem ce ne aduce meciurile din toamna. Pana atunci, eu imi doresc sa revin cat mai repede pe teren si, de ce nu, sa reintru chiar de la meciul cu Dinamo", a fost mesajul transmis de capitanul Grivitei.

Marian Forminte: "Nu pot decat sa ma bucur ca am ocazia, la varsta mea, sa joc impotriva unor echipe precum Steaua si Dinamo"

Rugby Club Grivita a ajuns la trei victorii din patru meciuri jucate in Liga Nationala de Rugby, dupa ce a trecut, scor 17-10, de Politehnica Iasi, intr-un meci jucat sambata, pe Stadionul Arcul de Triumf.

Sursa foto Dan Mihai

Ca de obicei, din linia I nu a lipsit Marian Forminte, Doctorul, dupa cum toata lumea il stie, locomotiva echipei de deja foarte multi ani incoace. 

Cum pentru Grivita urmeaza marile meciuri ale primaverii, cu Steaua si cu Dinamo, am vrut sa vad cum se simt aceste partide prin ochii unui veteran. Iar Docky, cu amabilitatea-i desavarsita, printre doua ture de lucru complicat la spitalul unde este medic chirurg si doua reprize de pregatire la teren, si-a gasit timp jumatate de ora, sau poate chiar mai mult, sa stam la o discutie care stiam ca poate sa devina fascinanta, pentru ca este, ca si pe teren, un personaj care nu menajeaza si nu crede in jumatati de masura.

Ce a iesit din discutia noastra cititi in randurile de mai jos:

- Doctore, patru meciuri pana acum, in Liga Nationala, trei victorii si o infrangere. Se putea mai mult? Putea Grivita sa obtina mai multe puncte din aceste meciuri?

- Eu zic ca puteam sa stam si mai bine, daca manageriam mai bine meciul din prima etapa, de la Navodari. Pe de alta parte, nu cred ca am mai avut rezultate atat de bune. Am invins acasa doua echipe grele, cu traditie, RC Barlad si Poli Iasi, si am castigat clar la Galati. Per total, daca tragem linie, eu zic ca e bine spre foarte bine.

- Cum ti s-a parut parcursul echipei pana acum? Crezi ca baietii au atins 100% din potential?

- Trebuie sa recunosc ca parcursul echipei a fost peste asteptarile mele. In plus, as zice chiar ca mai avem loc de crestere, de dezvoltare, deci cred ca suntem inca departe de potentialul maxim. 

- Ai marcat atat la Navodari, cat si la Galati. Ce te motiveaza sa mai intri si sa dai totul pe teren?

- Ce ma mai motiveaza? Asta e o intrebare destul de grea, pentru ca nu prea m-am gandit la acest aspect. Din contra, eu as zice ca fac ce fac de atata timp incat, daca as opri acum, nu stiu daca as fi ok psihic. Si colectivul ma motiveaza. Sunt multi baieti ok printre noi. 

- Urmeaza cele doua meciuri de foc, cu Steaua si cu Dinamo. Cum ar trebui sa abordeze Grivita cele doua partide? Ce ar trebui sa-si propuna baietii inaintea celor doua meciuri?

- Din punctul meu de vedere, cele doua meciuri sunt practic fara miza pentru noi. Trebuie sa fim realisti. Nu avem cum sa ne comparam cu niste oameni profesionisti. Trebuie luat totul ca o experienta de joc, ca o experienta de viata. Asta nu inseamna ca trebuie sa fim noncombat. Nu trebuie sa ne dam la o parte. 

- Dupa atatia ani petrecuti in ligile inferioare credeai, la varsta ta, ca mai apuci sa joci impotriva unor echipe precum Steaua si Dinamo?

- Da (n.r. - rade), nu credeam ca o sa mai apucam sa jucam asa, cu Steaua si cu Dinamo. Nu pot decat sa ma bucur ca am aceasta ocazie. 

- Cum ti se pare formatul competitiei propus de Federatia Romana de Rugby? Cat de mult crezi ca ajuta echipele mici sa infrunte formatii de top?

- Cum sa para noul format? Pai se pare ca nu au avut incotro. De ajutat? Nu stiu ce sa zic. Pot sa zic ca ne ajuta ca suntem televizati, ca jucam pe un teren foarte bun ... iar de aici poate ca cei tineri or sa fie mai bine vazuti de echipele mari. 

- Stiu ca inainte de startul campionatului s-a discutat posibilitatea unui transfer la o alta echipa. S-au vehiculat mai multe nume. Ce te-a motivat sa ramai alaturi de Grivita? Iti doresti, ca obiectiv principal, sa pasezi stafeta tinerilor care vin din urma?

- Din fericire au fost doar zvonuri (n.r. - rade). Mie imi este foarte greu sa plec din acest loc, chiar daca apar si neintelegeri intre noi. In plus, mie nu mi se pare ok sistemul acesta in care sa te duci direct la meciuri, fara sa poti face niste antrenamente impreuna cu coechipierii tai. 

- Cat de mare este diferenta dintre meciurile jucate pe Parcul Copilului si cele jucate pe Arcul de Triumf? Se motiveaza altfel un jucator cand stie ca joaca pe un stadion nou, cochet, eventual in fata camerelor de filmat?

- Da, din pacate este o diferenta enorma intre meciurile jucate pe Parcul Copilului si cele jucate pe Arcul de Triumf. In primul rand vorbim despre suprafata de joc, care pe Arcul de Triumf este asa cum trebuie sa fie. Este un teren care ar trebui sa reprezinte etalonul de normalitate, dar la noi ... mai greu. Apoi ai vestiarele care sunt ... altfel si avem, iata, si infrastructura necesara pentru a transmite meciurile in conditii optime la televizor, iar faptul ca meciurile sunt transmise la televizor poate stimula jucatorii sa dea tot ce au mai bun pe teren. 

Vincent Lombard: "Romania si Grivita vor ramane mereu in inima mea"

Liga Nationala de Rugby, struto-camila inventata de Federatia Romana de Rugby pentru a salva de la moarte prima liga a rugbiului romanesc, are parti bune si mai putin bune.

Este clar, pe de o parte, ca cele mai multe dintre echipe au fost scoase din zona de confort si puse sa gestioneze scenarii noi si antrenante. Pe de alta parte, avem multe meciuri fara miza si, cel putin la momentul actual, pare imposibil ca ecartul dintre echipele de top si cele din valul al doilea sa fie anulat, intr-un fel sau altul, in special din cauza diferentelor de buget si de conditii. 

Insa astazi as insista pe un alt aspect demn de luat in seama. Si anume numarul in crestere de echipe care inteleg ca fara o influenta de sorginte straina lucrurile nu fac decat sa bata pasul pe loc. Indiferent ca vorbim de jucatori adusi de peste mari si tari sau de vechea reteta a infuziei basarabene. Fiecare dupa posibilitati. Si nu spun asta pentru ca nu as avea incredere in jucatorii romani ci o vad mai degraba ca o adaptare la noile realitati.

Grivita s-a adaptat asa cum a putut, pe masura posibilitatilor, si l-a inregimentat pe Vincent Lombard, jucator cu origini franceze, sportiv ce respira rugby si care provine dintr-un sistem mult elaborat fata de ce mai inseamna rugbiul romanesc la momentul actual.

L-am provocat pe Vincent la o discutie inainte de meciul Grivitei cu Poli Iasi (Sambata, 21 mai, ora 12.00, Stadionul Arcul de Triumf) si am descoperit un sportiv care stie sa spuna lucrurilor pe nume fara a-si pierde eleganta celor care provin din Hexagon. Ce a iesit, cititi in randurile de mai jos:

- Vincent, felicitari pentru minutele adunate in tricoul Grivitei. Cum ti s-a parut aventura alaturi de echipa pana acum?

- Multumesc! Sunt foarte fericit si mandru ca fac parte din aceasta aventura alaturi de clubul Grivita si de coechipierii mei. Sunt recunoscator pentru ajutorul care mi-a fost acordat pentru a putea regasi, in sfarsit, terenurile de rugby dupa o pauza lunga de patru ani, perioada de timp in care nu am putut juca. As vrea sa remarc ca ultimul meu meci de la Nimes a fost intr-un echipament rosu-alb, iar aici am putut juca din nou cu rosu-alb, de data aceasta la Grivita.

- Ai evoluat impotriva unor echipe robuste. Care meci ti s-a parut cel mai dificil?

- As spune ca primul meci a fost cel mai greu, impotriva celor de la Navodari, pentru ca, in ciuda faptului ca am intrat pe teren cu o alta dorinta si am practicat un joc mai bun in repriza a doua, nu am reusit sa ne depasim adversarul si am pierdut meciul. Urasc sa pierd, este cea mai grea parte pentru mine.

- De unde si pana unde Romania? De unde si pana unde Grivita? Ce te-a indrumat sa faci pasul catre aceasta tara si clubul Grivita?

- Am venit in Romania sa studiez si pentru a pune rugbiul in pauza, dar cand am ajuns, mi-am spus ca e timpul sa ma intorc in arena, sa-mi pun din nou ghetele in picioare. Nu stiam nimic si pe nimeni din Romania si, in timpul unei discutii, cineva m-a trimis la Grivita. Am fost bucuros sa ma intorc la antrenament si oamenii pe care i-am cunoscut m-au ajutat foarte mult sa ma integrez in invatarea limbii, cat si la studii. Acum sunt foarte fericit in Romania si la Grivita. Mai am trei ani de studiu, o sa ii traiesc din plin. Inca nu stiu ce imi rezerva viitorul, traiesc de la o zi la alta cu diferitele oportunitati care apar. Cert este ca Romania si Grivita vor ramane mereu in inima mea, indiferent de ce o sa urmeze.

- Ai deja destul de mult timp petrecut alaturi de Grivita. Cum te-au primit coechipierii? Cum ti se pare atmosfera de la club?

- Am fost imediat si perfect integrat in familia Grivita. Toata lumea m-a primit foarte bine, in ciuda faptului ca nu vorbeam deloc romana cand am ajuns. Am reusit sa creez prietenii foarte puternice, suntem foarte apropiati si cred ca asta se vede si pe teren.

- Spune-ne mai multe despre trecutul tau in rugby. Cand ai inceput? Pe la ce cluburi ai evoluat? Cu ce nume mai cunoscut ai lucrat?

- Pentru mine, rugbiul este o treaba de familie. Tatal meu a jucat rugby in divizia a doua din Franta, apoi a antrenat foarte mult timp. Fratele meu si surorile mele au jucat si ei rugby. Eu m-am nascut cu rugby. În plus, primul meu cadou la nastere a fost o minge mica de rugby. Am crescut pe terenurile de rugby, am crescut cu acest sport. Primele mele meciuri le-am jucat la patru ani si jumatate si pana la 19 ani nu facusem niciodata pauza. Acest sport este o parte integranta a vietii mele. In aceasta perioada, am trecut pe la mai multe cluburi, Ginasservis, Saint-Maximin, Pertuis si, in final, Nimes. Cand am ajuns la Nimes, m-am inscris intr-un liceu sportiv unde am practicat rugby. Am avut norocul sa-l am antrenor pe Serge Sasolat, care a jucat in prima divizie din Franta. Am invatat multe cu el si am reusit sa fim campioni ai Franței la nivel de licee. Acesti ani de liceu m-au marcat foarte mult atat in ceea ce priveste rugbiul, cat si in viata personala.

- Spune-ne mai multe despre tine ca rugbist. Cum te-ai caracteriza ca jucator? Care crezi ca sunt punctele tale forte si unde crezi ca ai mai avea de lucrat?

- In joc imi place foarte mult sa atac pe linie si sa pasez din offload, de dupa aparator. Imi place sa inventez, sa caut solutii la care nu se asteapta nimeni. Cred ca acesta este punctul meu forte. Pe de alta parte, de la operatia suferita la genunchi am regresat mult in ceea ce priveste jocul de picior si trebuie sa lucrez mult pentru a folosi corect, din nou, jocul de picior.

- Rivalizezi pe post cu un nume cu greutate, Stefan Patrascu. Ce poti sa ne spui despre aceasta confruntare pentru un loc de titular? Crezi ca ai ce sa inveti de la Oake? Crezi ca ii poti calca pe urme?

- Nu as zice ca suntem chiar jucatori cu un stil asemanator. Ce pot sa zic? In primul rand el are mult mai multa experienta decat mine. Eu abia bifez primele meciuri jucate la nivel de seniori, iar el joaca deja de multi ani. E clar ca am multe de invatat de la el. Are o viziune foarte buna a jocului si un joc foarte bun de picior. Eu ma antrenez din greu pentru a putea aduce mai multe echipei si iau tot ce se poate invata de la Oake pentru a evolua si a deveni mai bun. Intotdeauna este greu sa urmaresc actiunea de pe banca, dar sunt nou si trebuie sa profit de ocaziile care mi se ofera pentru a dovedi ca imi merit locul in echipa. 

- Urmeaza pentru Grivita un meci greu, cu Politehnica Iasi. Crezi ca putem obtine o noua victorie? 

- Bineinteles ca putem castiga acest meci. Fiecare jucator stie ce are de facut. Ne antrenam toata saptamana pentru a putea incheia weekendul cu o victorie. Infrangerea nu este o optiune pentru noi si sunt sigur ca toti colegii mei vor da 100% pentru a obtine o noua victorie.

- Care este planul tau, pe termen lung, vizavi de rugby? Visezi sa te intorci in tara natala? Speri sa prinzi un transfer la un club mai important din tara de adoptie?

- Intoarcerea in Franta, la sfarsitul studiilor, a fost intotdeauna in planurile mele. Acum, asa cum am spus, nu stiu ce imi rezerva viitorul. Legat de rugby, nu am mai jucat de mult si, la inceput, vreau sa ma distrez savurand jocul. In rest, o sa vedem. Datorez mult Grivitei si as vrea sa recompensez oamenii pentru increderea acordata.

Un barladean autentic, marea speranta a Grivitei in meciul cu Rugby Club Barlad: "Pentru orice jucator de rugby este un vis implinit sa joci pe Stadionul Arcul de Triumf"

Rugby Club Grivita a intrat ca outsidera in proaspat infiintata Liga Nationala de Rugby, insa a fost aproape sa produca surpriza pe stadionul celor din Navodari, cedand la limita, 37-44, si abordeaza cu multa incredere duelul cu Rugby Club Barlad din etapa a doua, partida ce se disputa sambata, 30 aprilie, de la ora 12.00, pe Stadionul Arcul de Triumf si este transmisa in direct de TVR 1.

La prima vedere, Grivita porneste cu prima sansa in duelul cu gruparea din Barlad, mai ales dupa ce barladenii au cedat clar in prima etapa, 7-30 pe teren propriu, cu CSM Galati. Totusi, istoria recenta ne-a aratat ca fiecare meci jucat impotriva barladenilor este unul pe viata si pe moarte, astfel ca jucatorii nostri sunt obligati sa se intrebuinteze din greu daca vor sa bifeze primul succes stagional.

Grivita mizeaza la acest meci pe cateva arme secrete, una dintre acestea fiind Alin Andrei, jucator care a intrat foarte bine si in meciul din prima etapa, de la Navodari, cand si-a trecut in cont un prim eseu marcat in tricoul Grivitei. Venit direct din pepiniera Barladului, Alin stie ca pentru Grivita urmeaza un meci foarte greu, dar nu concepe ca Grivita sa rateze victoria, chiar daca asta inseamna sa-si invinga fostii coechipieri si antrenori.

Pentru a prefata meciul cu Rugby Club Barlad am purtat o scurta discutie cu Alin, iar ce a iesit cititi in randurile de mai jos. 

- Alin, primul meci jucat pentru Grivita, primul eseu marcat. Cum a fost meciul de la Navodari? Cum te-ai simtit pe teren?

- Da, la Navodari a fost primul meci in tricoul Grivitei si pot sa spun ca sunt mandru sa fac parte din aceasta familie. Ma bucur foarte mult ca toata lumea m-a primit cu multa caldura, colegii, antrenorii, si, de asemenea, ma bucur ca am reusit sa le confirm increderea acordata marcand un eseu la Navodari. Sper, evident, sa nu fie singurul eseu inscris in actualul sezon si sa mai urmeze si altele. La Navodari a fost un meci greu, disputat, un meci fizic. Noi ne-am dorit foarte mult victoria dar, din pacate, nu s-a putut. Dar eu zic ca s-a vazut dorinta noastra de a castiga meciul, iar revenirea din repriza a doua nu cred ca a trecut neobservata. 

- Cat de greu ti-a fost sa intri in meci? Ai simtit o oarecare presiune? Crezi ca mai ai de tras pana cand reusesti sa te integrezi in jocul echipei?

- Am intrat foarte motivat in meci, dorind sa arat colegilor si staff-ului ca merit sa fac parte din familia Grivita. Am simtit o oarecare presiune, gandindu-ma ca toata lumea are asteptari mari de la mine. Cumva voiam sa dovedesc, cu ajutorul colegilor, evident, ca m-am integrat destul de bine in angrenajul echipei si imi place sa cred ca am reusit sa demonstrez ca merit sa fac parte din familia Grivita. 

- Dupa 5-34 la pauza, ati avut o revenire remarcabila in partea a doua a jocului. Ce s-a intamplat? Care crezi ca a fost secretul revenirii?

- Sincer, nu credeam ca mai putem sa revenim, insa la pauza am vazut o mobilizare si o motivare din partea colegilor cum n-am mai vazut pana acum. Tot ce s-a intamplat la pauza m-a facut sa nu ma mai intereseze pe cine am in fata ci doar pe cine am alaturi. 

- Urmeaza un nou meci tare, cu o formatie, Rugby Club Barlad, care a invins-o destul de des pe Grivita in ultima perioada. Putem sa emitem pretentii la un rezultat bun?

- Pentru mine o sa fie un meci foarte greu pentru ca o sa joc impotriva fostilor colegi si a fostilor antrenori, insa trebuie sa dau dovada de profesionalism si sa-mi fac treaba cat mai bine. Ne-am pregatit foarte mult in ultima perioada si cred cu tarie ca o sa fie un meci disputat, pe care, in cele din urma, Grivita o sa-l castige.

- Cat de greu o sa fie pentru tine sa-ti infrunti fostii coechipieri? De asemenea, as vrea sa stiu daca vezi ca pe o presiune suplimentara faptul ca meciul se joaca pe Stadionul Arcul de Triumf si este transmis in direct de TVR 1. 

- Cum spuneam si mai devreme, o sa fie foarte greu pentru mine sa-mi infrunt fostii coechipieri. Despre partea cu Arcul de Triumf si TVR 1, ce pot sa spun? Cred ca orice jucator isi doreste sa joace pe Stadionul Arcul de Triumf, ar fi un vis implinit. Nu vad acest lucru ca o presiune, din contra, mai degraba e o motivare in plus. Despre televizare as spune ca ma bucur ca ne poate viziona cat mai multa lume. 

- Spune-ne mai multe despre tine. Care a fost parcursul tau in rugby pana acum si cum s-a ajuns la un transfer de la Barlad la Grivita?

- Am inceput rugbiul la 13 ani, intr-o comuna de langa Barlad. Doamna Mioara Chicu mi-a pus prima minge de rugby in brate si vreau sa-i multumesc pe aceasta cale. Dupa aceea a urmat o perioada lunga ca jucator la CSS Barlad si la Rugby Club Barlad. A fost o perioada cu bune si cu rele, dar din care nu regret nimic. Transferul la Grivita a venit datorita locului de munca. Nu imi mai permitea sa ma pregatesc alaturi de Rugby Club Barlad si atunci am ales cea mai buna optiune pentru mine, iar aceasta optiune a fost Rugby Club Grivita. 

- Cum te motivezi inaintea unui meci? Ai vreun ritual aparte?

- Nu pot sa spun ca am un ritual aparte. Doar ascult muzica si ma concentrez pe ce o sa am de facut in meci. 

- Care sunt jucatorii tai favoriti din tara si din strainatate? 

- Sunt multi jucatori pe care ii apreciez sau pe care i-am apreciat insa, la momentul actual, favoritii mei sunt Ionel Melinte, ca jucator roman, si Cheslin Kolbe, din rugbiul international.

- Cine crezi ca o sa castige primul sezon din Liga Nationala de Rugby si la ce loc crezi ca poate spera Grivita?

- Sincer, cred ca Steaua o sa castige prima editie a Ligii Nationale de Rugby, iar Grivita cred ca o sa fie printre cele mai bune echipe care provin din DNS. 

Grivitenii, alaturi de nationala de rugby a Romaniei. Mesaje de sustinere pentru Stejari, inainte de meciul decisiv cu Spania

Nationala de rugby a Romaniei sustine duminica, de la 13.45, ora Romaniei, un meci decisiv cu Spania, in deplasare, pentru calificarea la Cupa Mondiala din 2023. Partida se joaca la Madrid si urmeaza sa fie transmisa in direct de TVR 1.

Grivitenii sustin nationala de rugby a Romaniei

Suntem convinsi ca nationala Romaniei urmeaza sa fie sustinuta de un contingent impresionant de spectatori la fata locului. In plus, toti iubitorii rugbiului ramasi in tara sunt cu sufletul alaturi de Stejari, duminica la pranz.

Alaturi de nationala de rugby a Romaniei sunt si grivitenii, iar o parte dintre acestia, fosti sau actuali jucatori, au transmis mesaje de incurajare pe care va invit sa le cititi mai jos. Trebuie precizat ca am ales grivitenii indreptandu-ne atentia catre cei care, la randul lor, intr-un fel sau altul, au imbracat tricoul echipei nationale, indiferent ca vorbim de Cupa Mondiala, seniori, tineret, juniori, nationala de rugby pe plaja sau nationala de rugby pe zapada.

Damian Ispas - capitan RC Grivita

A fost greu sa aleg ordinea de prezentare a mesajelor insa, in cele din urma, am decis ca cel mai bine ar fi sa incep cu young guns, noua generatie, respectiv cu capitanul si, practic, actuala emblema a clubului, Damian Ispas, jucator care, chiar in aceasta perioada, reprezinta Romania la Campionatul European de rugby pe zapada.

"Ce as putea sa le transmit eu baietilor? Ma gandesc ca este foarte important sa aiba incredere in ei, sa abordeze fiecare faza cu rabdare si sa lupte pana la capat. Mixtul alcatuit din dorinta de afirmare a jucatorilor mai tineri si experienta jucatorilor mai in varsta poate fi cheia succesului si ne poate aduce rezultatul de care avem atat de multa nevoie pentru a ajunge acolo unde ne este locul, respectiv printre cele mai bune echipe din lume".

Silviu Mircea - aripa RC Grivita

Silviu Mircea este unul dintre tinerii de mare perspectiva din lotul Grivitei. Are doar 20 de ani, a jucat pentru Romania la Campionatul European de juniori, dar a facut parte si din lotul Romaniei de rugby pe zapada. Viteza este punctul sau forte.

"Stejarii trebuie sa aiba multa incredere in ei si sa-si dea seama ca au in spatele lor o intreaga natiune. Le urez multa bafta si cred ca au tot ce le trebuie pentru a duce, din nou, Romania la Cupa Mondiala".

Alexandru Mircea - fundas RC Grivita

Alexandru Mircea este fratele geaman al lui Silviu Mircea si, ca sa nu avem discutii, vreau sa precizez din start ca ordinea prezentarii celor doi este aleatorie. Alexandru Mircea are o cariera asemanatoare cu cea a fratelui sau. Are, evident, 20 de ani, a reprezentat Romania la Campionatul European de juniori si a facut parte si din lotul Romaniei de rugby pe zapada. Viteza este punctul forte si in cazul sau.

"Avem incredere in Stejari ca pot face un meci mare impotriva Spaniei. Au dovedit in meciurile cu Portugalia si cu Rusia ca sunt o echipa puternica si unita. Le doresc mult succes".

Bogdan Antonescu - linia a doua RC Grivita

Bogdan Antonescu are 20 de ani si este jucator de linia a doua. A evoluat inclusiv la Campionatul European de tineret de anul trecut si a facut-o cu un deosebit aplomb. Are ambitia in sange si a ales sa continue si anul acesta la Grivita, desi a fost curtat de mai multe echipe de top din Romania.

"Imi doresc ca Stejarii sa stie ca suntem alaturi de ei si ca ii sustinem, chiar daca o facem de la distanta. Am incredere ca pot obtine rezultatul de care avem nevoie pentru a ne califica. Hai Romania!".

Bogdan Iacovache - uvertura RC Grivita

Exista o vorba care spune ca, daca tot o comiti, comite-o in stil mare. Iar Bogdan Iacovache a comis-o in stil mare la Campionatul European de tineret de anul trecut. I s-a pus pata pe un rus si nu a scapat de cartonas galben, insa comisarul a vazut chiar "rosu", asa ca, in cele din urma, Iacovache s-a ales cu patru etape de suspendare. Glumind, as zice ca a jucat putin, dar a stiut sa se faca remarcat. Acum, serios vorbind, el stie ca este unul dintre favoritii mei si consider ca talentul il recomanda pentru un transfer la o echipa mai buna. Insa, mi-a dat asigurari ca "Nu plec, momentan Grivita e tot ce trebuie, poate in viitor, cine stie? Din pacate, stiti cam cum sta treaba la noi in țară. Nu exclud ideea de a pleca la o alta echipa, dar in momentul de fata prioritar pentru mine este sa imi termin facultatea cu bine. Dupa ce termin facultatea, nu se stie, dar sunt convins ca Dumnezeu o sa le aseze cum trebuie. Ma bucur ca aveti incredere in mine si va multumesc". Da, da, partea de final am lasat-o special pentru mine :). 

"Un mesaj pentru Stejari? Pai de unde sa incep? Am fost la meciul cu Portugalia, am trait din tribuna ceea ce au trait ei pe teren, a fost un show total dar, dupa cum bine stim, un meci nu seamana cu altul. In meciul cu Spania trebuie sa facem cat mai putine greseli si sa jucam foarte bine tactic. Mesajul meu pentru baieti este sa joace pentru tara asta frumoasa pe care o avem si pentru "mana" asta de oameni care apreciem cu adevarat acest sport minunat. Suntem la un singur pas de calificare, e o presiune enorma "pusa" pe umerii lor, dar sunt sigur ca ii vom invinge pe spanioli si ne vom bucura impreuna de o victorie si totodata de o calificare. Hai Romania! Hai Stejarii!".

Alexandru Oancea - pilier RC Grivita

Ajuns la aproape 29 de ani, Alexandru Oancea le-a bifat deja cam pe toate in rugby. A simtit ce inseamna rugbiul mare, la Baia Mare, dar si rugbiul mic, in Divizia Fantastica, in tricoul Grivitei. A bifat inclusiv o selectie la nationala de seniori a Romaniei, evoluand impotriva Emerging Ireland, la Bucuresti, in 2014.

"Ce as putea sa urez eu Stejarilor? Imi doresc sa stie ca suntem alaturi de ei si ca le tinem pumnii stransi in meciul dificil pe care il au de jucat impotriva Spaniei. Hai Romania".

Stefan Patrascu - uvertura RC Grivita

Dupa atata tineret, o cotim un pic spre zona de "batrani" si incepem cu Stefan Patrascu, rugbist care se apropie si el incet, dar sigur, spre vreo 32 de primaveri. Si chiar daca este un grivitean mai de data recenta, a simtit si el pe propria piele ce inseamna sa joci in Templu, astfel ca sunt convins ca o sa joace la Grivita si in acest sezon, desi am auzit ca ar exista echipe de top care ii dau tarcoale, pentru ca stie bine rau cu mingea si merita. Despre aventurile sale in nationala spun doar atat - Cupa Mondiala de tineret din Kenya, din 2009. Daca imi aduc bine aminte, a marcat atunci 15 puncte cu Papua Noua Guinee, 20 de puncte cu Coreea de Sud, 11 puncte cu Chile si 15 puncte in finala cu Statele Unite ale Americii. Da, era a doua grupa valorica, iar baietii obtineau accederea in elita.

"Baieti, e momentul sa dam totul in aceasta partida. Indiferent de rezultat, noi sustinem nationala neconditionat pentru ca nimic nu este mai frumos decat un stadion plin sa strige Hai Romania. Nu uitati ca rugbiul ii rasplateste pe cei care au curajul sa lupte. Este nevoie de sacrificiu si dorinta pentru un singur obiectiv, victoria, calificarea la Cupa Mondiala. Hai Romania!". 

Alexandru Marin - legenda RC Grivita

Despre omul acesta ce sa zic? Are vreo 65 de ani de viata si vreo 50 de ani de Grivita. Poate ma insel, dar nu cred. Are 13 selectii la echipa nationala si a jucat la prima editie a Cupei Mondiale de rugby, cea din 1987. Putin, dar a jucat. Bonus, a marcat patru eseuri intr-un meci jucat cu Spania la Bucuresti, in 1978, si i-a batut pe spanioli si la ei acasa, la Madrid, in 1984, scor 33-19. Speram ca Stejarii sa reia traditia si sa repete rezultatul meciului jucat in urma cu aproape patru decenii. 

"Toata suflarea griviteana este alaturi de voi. Ati mai batut Spania si puteti sa o faceti din nou. Avem incredere ca totul o sa fie bine si, la finalul meciului, ne bucuram cu totii pentru un rezultat favorabil. Hai Romania".

Lucian Sirbu - legenda RC Grivita

Am pastrat ce este mai bun pentru final, respectiv un jucator care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Cine nu stie cine a fost Lucian Sirbu, poate ca nu are ce cauta in lumea rugbiului. Dar, va mai dam o sansa si va spunem doar atat - 10 eseuri in 76 de selectii la echipa nationala; un eseu in 10 meciuri jucate la Cupa Mondiala pe parcursul a trei editii, 2003, 2007, 2011; are eseuri marcate cu Georgia, Italia sau Tara Galilor; a fost component al doua echipe de top din Franta - Racing Metro si Beziers. Si un om caruia vreau sa-i multumesc special ca a raspuns "prezent" solicitarii mele, desi au trecut foarte multi ani de cand a imbracat tricoul Grivitei si destui ani de cand s-a stabilit in Franta, poate si rupandu-se cumva, fizic, nu cu sufletul, de rugbiul romanesc, in general, si de viata din Parcul Copilului, in special.

"Salut baieti! Vreau sa va urez multa BAFTA si va doresc sa fiti in cea mai mare forma duminica, la Madrid, pentru acest meci atat de important in vederea calificarii. Sunt sigur ca o sa aratati tuturor adevarata valoare a echipei Romaniei si am incredere ca veti castiga in Spania. Va astept la Cupa Mondiala din Franta!!! Cu respect, Lucian Sirbu".

Grea e viata de sportiv, mai ales pe stomacul gol, dar si frumoasa, daca ai doza potrivita de nebunie

Cand crezi ca rugbiul nu mai are cu ce sa te surprinda, dai peste o noua situatie care iti arata frumusetea sportului cu balonul oval si care te face sa te gandesti ca nu exista sport mai misto decat acesta. Din acest ciclu va prezint astazi povestea lui Florin Iancu, uvertura de meserie, dar un baiat care poate juca lejer cam orice post pe linia de treisferturi, el fiind incercat deja, in ultimii ani, ca demi sau centru.

Din start vreau sa precizez ca, desi toata lumea stie ca retragerea din activitate a multor membri marcanti ai grupului original "Niste Baieti" si anumite elemente ce tin de bucataria interna a clubului m-au facut sa fac un pas in spate, inima mea a ramas in Parcul Copilului si am apreciat incontinuu efortul depus de cei care se chinuie sa tina in viata clubul.

M-au bucurat nespus mesajele de incurajare transmise de eternul capitan, Marian Forminte, Doctorul, sau de actualul capitan, Damian Ispas, dar povestea lui Florin Iancu este deja din alt film si cu atat mai mult de apreciat daca stau sa ma gandesc ca a venit din pura intamplare.

Pentru ca chiar intamplator am dat zilele trecute peste Florin. Pentru cine nu stie sau nu-si mai aduce aminte, Florin a suferit o accidentare zdravana in meciul cu Arad din deplasare, din 2 octombrie. Stiam ca a fost obligat sa-si amane operatia, dintr-un motiv sau altul, insa nu ma gandeam ca ajung sa vorbesc cu el chiar la scurt timp dupa operatia suferita tocmai la trei luni sau poate chiar mai mult de trei luni de la accidentarea suferita.

L-am rugat sa ma puna in tema cu diagnosticul exact al medicilor, iar raspunsul primit m-a lamurit ca treaba a fost cat se poate de serioasa - ruptura de ligament colateral exterior/ interior și ligament încrucișat anterior. Daca nu ma credeti ca treaba e serioasa puteti analiza imaginea pe care am incercat sa o blurez suficient de mult incat sa nu provoace dizgratie, dar suficient de putin incat sa va dati seama cam cum sta situatia.

Iar de aici inainte discutia ia o cu totul alta intorsatura. Desi stiam ca e inca tanar, face 25 de ani in vara, m-am gandit ca, la cum il stiu eu de familist, ia in calcul mai mult posibilitatea de a se menaja pe viitor pentru a putea sa aiba grija de doamna lui si de junior. Asa ca am avut proasta inspiratie sa-l intreb direct daca se gandeste sa faca un pas in spate, dupa o astfel de perioada dureroasa, dar si costisitoare. Pentru ca sunt convins ca, indiferent de cate eforturi a depus clubul pentru a-l sustine, sigur a fost obligat si el sa scoata ceva maruntis din buzunar. Deh, asta e farmecul sportului facut pe stomacul gol in Romania. Si cand spun "stomacul gol", imi asum, pentru ca si daca baietii primesc ceva e ca si cum n-ar primi. 

Intrebat practic despre o eventuala retragere, Florin imi arunca o privire patrunzatoare si un raspuns direct: "Esti nebun? In maxim un an sunt ca nou, bun de joc". Usor dat peste cap de siguranta raspunsului primit, pun si o a doua intrebare aiurea: "Pai mai ai curaj sa te bagi dupa asa ceva?". Raspunde iar cu o siguranta dezarmanta: "Da, exact, si eu sunt nebun, nebun dupa rugby". Adevarul ca nici nu stiu ce mi-a trecut prin cap, pentru ca intotdeauna am citit in ochii lui bucuria de a fi pe teren, in focul luptei, alaturi de coechipieri. 

Incearca sa-mi explice ce se intampla cu genunchiul lui, cum ar trebui sa decurga recuperarea si ce rol are surubul implantat in picior. Il intrerup si il intreb: "Ok, pune-ma in tema, ce se ureaza in astfel de cazuri? La mai mare?". Rade cu pofta si raspunde: "Nu, nu, se ureaza sa ramana acolo". Adevarul ca poate Florin avea nevoie si de un genunchi de Robocop. 

Netrecut prin astfel de situatii, incerc sa aflu ce-l afecteaza mai tare, durerile sau banii pierduti. Si ma loveste din nou: "Cristi, stii cum e, durerile ca durerile, banii ca banii, ca, deh, nu-i de colea, copil mic, familie, stii tu. Dar ma doare sufletul cand stiu ca nu o sa fiu pe teren, alaturi de baieti, unde ma simt cel mai bine, ca pestele pe apa. Sa lovesc mingea cu piciorul, sa o simt in brate, aia e viata". 

In speranta ca il revedem pe teren din 2023, la Grivita sau poate chiar la o echipa care sa-i ofere conditii mai bune, pentru ca merita, i-am urat lui Florin insanatosire grabnica si recuperare usoara. Si chiar daca nu-l revedem, pentru ca intr-un an se mai pot intampla multe, ma bucur ca am avut ocazia sa-l vad pe Florin Iancu pe teren, pentru ca este unul dintre ultimii jucatori care stiu ce inseamna fantezia. Nu ma intelegeti gresit, nu inseamna neaparat ca il consider mai bun decat jucatorii care sunt mai puternici, mai rapizi sau dispusi la mai multe sacrificii. Ba chiar as putea spune ca are si el lipsuri, multe. Insa intotdeauna am apreciat jucatorii care stiu sa ascunda mingea adversarilor, sa valorifice momentul de posesie.