Liga Nationala de Rugby, struto-camila inventata de Federatia Romana de Rugby pentru a salva de la moarte prima liga a rugbiului romanesc, are parti bune si mai putin bune.
Este clar, pe de o parte, ca cele mai multe dintre echipe au fost scoase din zona de confort si puse sa gestioneze scenarii noi si antrenante. Pe de alta parte, avem multe meciuri fara miza si, cel putin la momentul actual, pare imposibil ca ecartul dintre echipele de top si cele din valul al doilea sa fie anulat, intr-un fel sau altul, in special din cauza diferentelor de buget si de conditii.
Insa astazi as insista pe un alt aspect demn de luat in seama. Si anume numarul in crestere de echipe care inteleg ca fara o influenta de sorginte straina lucrurile nu fac decat sa bata pasul pe loc. Indiferent ca vorbim de jucatori adusi de peste mari si tari sau de vechea reteta a infuziei basarabene. Fiecare dupa posibilitati. Si nu spun asta pentru ca nu as avea incredere in jucatorii romani ci o vad mai degraba ca o adaptare la noile realitati.
Grivita s-a adaptat asa cum a putut, pe masura posibilitatilor, si l-a inregimentat pe Vincent Lombard, jucator cu origini franceze, sportiv ce respira rugby si care provine dintr-un sistem mult elaborat fata de ce mai inseamna rugbiul romanesc la momentul actual.
L-am provocat pe Vincent la o discutie inainte de meciul Grivitei cu Poli Iasi (Sambata, 21 mai, ora 12.00, Stadionul Arcul de Triumf) si am descoperit un sportiv care stie sa spuna lucrurilor pe nume fara a-si pierde eleganta celor care provin din Hexagon. Ce a iesit, cititi in randurile de mai jos:
- Vincent, felicitari pentru minutele adunate in tricoul Grivitei. Cum ti s-a parut aventura alaturi de echipa pana acum?
- Multumesc! Sunt foarte fericit si mandru ca fac parte din aceasta aventura alaturi de clubul Grivita si de coechipierii mei. Sunt recunoscator pentru ajutorul care mi-a fost acordat pentru a putea regasi, in sfarsit, terenurile de rugby dupa o pauza lunga de patru ani, perioada de timp in care nu am putut juca. As vrea sa remarc ca ultimul meu meci de la Nimes a fost intr-un echipament rosu-alb, iar aici am putut juca din nou cu rosu-alb, de data aceasta la Grivita.
- Ai evoluat impotriva unor echipe robuste. Care meci ti s-a parut cel mai dificil?
- As spune ca primul meci a fost cel mai greu, impotriva celor de la Navodari, pentru ca, in ciuda faptului ca am intrat pe teren cu o alta dorinta si am practicat un joc mai bun in repriza a doua, nu am reusit sa ne depasim adversarul si am pierdut meciul. Urasc sa pierd, este cea mai grea parte pentru mine.
- De unde si pana unde Romania? De unde si pana unde Grivita? Ce te-a indrumat sa faci pasul catre aceasta tara si clubul Grivita?
- Am venit in Romania sa studiez si pentru a pune rugbiul in pauza, dar cand am ajuns, mi-am spus ca e timpul sa ma intorc in arena, sa-mi pun din nou ghetele in picioare. Nu stiam nimic si pe nimeni din Romania si, in timpul unei discutii, cineva m-a trimis la Grivita. Am fost bucuros sa ma intorc la antrenament si oamenii pe care i-am cunoscut m-au ajutat foarte mult sa ma integrez in invatarea limbii, cat si la studii. Acum sunt foarte fericit in Romania si la Grivita. Mai am trei ani de studiu, o sa ii traiesc din plin. Inca nu stiu ce imi rezerva viitorul, traiesc de la o zi la alta cu diferitele oportunitati care apar. Cert este ca Romania si Grivita vor ramane mereu in inima mea, indiferent de ce o sa urmeze.
- Ai deja destul de mult timp petrecut alaturi de Grivita. Cum te-au primit coechipierii? Cum ti se pare atmosfera de la club?
- Am fost imediat si perfect integrat in familia Grivita. Toata lumea m-a primit foarte bine, in ciuda faptului ca nu vorbeam deloc romana cand am ajuns. Am reusit sa creez prietenii foarte puternice, suntem foarte apropiati si cred ca asta se vede si pe teren.
- Spune-ne mai multe despre trecutul tau in rugby. Cand ai inceput? Pe la ce cluburi ai evoluat? Cu ce nume mai cunoscut ai lucrat?
- Pentru mine, rugbiul este o treaba de familie. Tatal meu a jucat rugby in divizia a doua din Franta, apoi a antrenat foarte mult timp. Fratele meu si surorile mele au jucat si ei rugby. Eu m-am nascut cu rugby. În plus, primul meu cadou la nastere a fost o minge mica de rugby. Am crescut pe terenurile de rugby, am crescut cu acest sport. Primele mele meciuri le-am jucat la patru ani si jumatate si pana la 19 ani nu facusem niciodata pauza. Acest sport este o parte integranta a vietii mele. In aceasta perioada, am trecut pe la mai multe cluburi, Ginasservis, Saint-Maximin, Pertuis si, in final, Nimes. Cand am ajuns la Nimes, m-am inscris intr-un liceu sportiv unde am practicat rugby. Am avut norocul sa-l am antrenor pe Serge Sasolat, care a jucat in prima divizie din Franta. Am invatat multe cu el si am reusit sa fim campioni ai Franței la nivel de licee. Acesti ani de liceu m-au marcat foarte mult atat in ceea ce priveste rugbiul, cat si in viata personala.
- Spune-ne mai multe despre tine ca rugbist. Cum te-ai caracteriza ca jucator? Care crezi ca sunt punctele tale forte si unde crezi ca ai mai avea de lucrat?
- In joc imi place foarte mult sa atac pe linie si sa pasez din offload, de dupa aparator. Imi place sa inventez, sa caut solutii la care nu se asteapta nimeni. Cred ca acesta este punctul meu forte. Pe de alta parte, de la operatia suferita la genunchi am regresat mult in ceea ce priveste jocul de picior si trebuie sa lucrez mult pentru a folosi corect, din nou, jocul de picior.
- Rivalizezi pe post cu un nume cu greutate, Stefan Patrascu. Ce poti sa ne spui despre aceasta confruntare pentru un loc de titular? Crezi ca ai ce sa inveti de la Oake? Crezi ca ii poti calca pe urme?
- Nu as zice ca suntem chiar jucatori cu un stil asemanator. Ce pot sa zic? In primul rand el are mult mai multa experienta decat mine. Eu abia bifez primele meciuri jucate la nivel de seniori, iar el joaca deja de multi ani. E clar ca am multe de invatat de la el. Are o viziune foarte buna a jocului si un joc foarte bun de picior. Eu ma antrenez din greu pentru a putea aduce mai multe echipei si iau tot ce se poate invata de la Oake pentru a evolua si a deveni mai bun. Intotdeauna este greu sa urmaresc actiunea de pe banca, dar sunt nou si trebuie sa profit de ocaziile care mi se ofera pentru a dovedi ca imi merit locul in echipa.
- Urmeaza pentru Grivita un meci greu, cu Politehnica Iasi. Crezi ca putem obtine o noua victorie?
- Bineinteles ca putem castiga acest meci. Fiecare jucator stie ce are de facut. Ne antrenam toata saptamana pentru a putea incheia weekendul cu o victorie. Infrangerea nu este o optiune pentru noi si sunt sigur ca toti colegii mei vor da 100% pentru a obtine o noua victorie.
- Care este planul tau, pe termen lung, vizavi de rugby? Visezi sa te intorci in tara natala? Speri sa prinzi un transfer la un club mai important din tara de adoptie?
- Intoarcerea in Franta, la sfarsitul studiilor, a fost intotdeauna in planurile mele. Acum, asa cum am spus, nu stiu ce imi rezerva viitorul. Legat de rugby, nu am mai jucat de mult si, la inceput, vreau sa ma distrez savurand jocul. In rest, o sa vedem. Datorez mult Grivitei si as vrea sa recompensez oamenii pentru increderea acordata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu