Cand crezi ca rugbiul nu mai are cu ce sa te surprinda, dai peste o noua situatie care iti arata frumusetea sportului cu balonul oval si care te face sa te gandesti ca nu exista sport mai misto decat acesta. Din acest ciclu va prezint astazi povestea lui Florin Iancu, uvertura de meserie, dar un baiat care poate juca lejer cam orice post pe linia de treisferturi, el fiind incercat deja, in ultimii ani, ca demi sau centru.
Din start vreau sa precizez ca, desi toata lumea stie ca retragerea din activitate a multor membri marcanti ai grupului original "Niste Baieti" si anumite elemente ce tin de bucataria interna a clubului m-au facut sa fac un pas in spate, inima mea a ramas in Parcul Copilului si am apreciat incontinuu efortul depus de cei care se chinuie sa tina in viata clubul.
M-au bucurat nespus mesajele de incurajare transmise de eternul capitan, Marian Forminte, Doctorul, sau de actualul capitan, Damian Ispas, dar povestea lui Florin Iancu este deja din alt film si cu atat mai mult de apreciat daca stau sa ma gandesc ca a venit din pura intamplare.
Pentru ca chiar intamplator am dat zilele trecute peste Florin. Pentru cine nu stie sau nu-si mai aduce aminte, Florin a suferit o accidentare zdravana in meciul cu Arad din deplasare, din 2 octombrie. Stiam ca a fost obligat sa-si amane operatia, dintr-un motiv sau altul, insa nu ma gandeam ca ajung sa vorbesc cu el chiar la scurt timp dupa operatia suferita tocmai la trei luni sau poate chiar mai mult de trei luni de la accidentarea suferita.
L-am rugat sa ma puna in tema cu diagnosticul exact al medicilor, iar raspunsul primit m-a lamurit ca treaba a fost cat se poate de serioasa - ruptura de ligament colateral exterior/ interior și ligament încrucișat anterior. Daca nu ma credeti ca treaba e serioasa puteti analiza imaginea pe care am incercat sa o blurez suficient de mult incat sa nu provoace dizgratie, dar suficient de putin incat sa va dati seama cam cum sta situatia.
Iar de aici inainte discutia ia o cu totul alta intorsatura. Desi stiam ca e inca tanar, face 25 de ani in vara, m-am gandit ca, la cum il stiu eu de familist, ia in calcul mai mult posibilitatea de a se menaja pe viitor pentru a putea sa aiba grija de doamna lui si de junior. Asa ca am avut proasta inspiratie sa-l intreb direct daca se gandeste sa faca un pas in spate, dupa o astfel de perioada dureroasa, dar si costisitoare. Pentru ca sunt convins ca, indiferent de cate eforturi a depus clubul pentru a-l sustine, sigur a fost obligat si el sa scoata ceva maruntis din buzunar. Deh, asta e farmecul sportului facut pe stomacul gol in Romania. Si cand spun "stomacul gol", imi asum, pentru ca si daca baietii primesc ceva e ca si cum n-ar primi.
Intrebat practic despre o eventuala retragere, Florin imi arunca o privire patrunzatoare si un raspuns direct: "Esti nebun? In maxim un an sunt ca nou, bun de joc". Usor dat peste cap de siguranta raspunsului primit, pun si o a doua intrebare aiurea: "Pai mai ai curaj sa te bagi dupa asa ceva?". Raspunde iar cu o siguranta dezarmanta: "Da, exact, si eu sunt nebun, nebun dupa rugby". Adevarul ca nici nu stiu ce mi-a trecut prin cap, pentru ca intotdeauna am citit in ochii lui bucuria de a fi pe teren, in focul luptei, alaturi de coechipieri.
Incearca sa-mi explice ce se intampla cu genunchiul lui, cum ar trebui sa decurga recuperarea si ce rol are surubul implantat in picior. Il intrerup si il intreb: "Ok, pune-ma in tema, ce se ureaza in astfel de cazuri? La mai mare?". Rade cu pofta si raspunde: "Nu, nu, se ureaza sa ramana acolo". Adevarul ca poate Florin avea nevoie si de un genunchi de Robocop.
Netrecut prin astfel de situatii, incerc sa aflu ce-l afecteaza mai tare, durerile sau banii pierduti. Si ma loveste din nou: "Cristi, stii cum e, durerile ca durerile, banii ca banii, ca, deh, nu-i de colea, copil mic, familie, stii tu. Dar ma doare sufletul cand stiu ca nu o sa fiu pe teren, alaturi de baieti, unde ma simt cel mai bine, ca pestele pe apa. Sa lovesc mingea cu piciorul, sa o simt in brate, aia e viata".
In speranta ca il revedem pe teren din 2023, la Grivita sau poate chiar la o echipa care sa-i ofere conditii mai bune, pentru ca merita, i-am urat lui Florin insanatosire grabnica si recuperare usoara. Si chiar daca nu-l revedem, pentru ca intr-un an se mai pot intampla multe, ma bucur ca am avut ocazia sa-l vad pe Florin Iancu pe teren, pentru ca este unul dintre ultimii jucatori care stiu ce inseamna fantezia. Nu ma intelegeti gresit, nu inseamna neaparat ca il consider mai bun decat jucatorii care sunt mai puternici, mai rapizi sau dispusi la mai multe sacrificii. Ba chiar as putea spune ca are si el lipsuri, multe. Insa intotdeauna am apreciat jucatorii care stiu sa ascunda mingea adversarilor, sa valorifice momentul de posesie.
