vineri, 29 decembrie 2017

De ce Grivita?


Din start vreau sa atrag atentia asupra faptului ca acest text nu are rolul de a lovi pe cineva sau in cineva. Cine ma cunoaste stie ca pentru mine cel mai important lucru pe lume este linistea. De aceea nu-mi plac complicatiile, "combinatiile", disputele inutile si alte asemenea.

Cum fiecare persoana isi face bilantul la final de an, am zis ca este momentul sa-mi-l fac si eu. Ei bine, din cele mai multe puncte de vedere pentru mine 2017 a fost un an de rahan. Dar, asta este, fiecare cu ale lui.

Insa pentru mine cel mai important si dureros lucru a fost unul pe care in urma cu ceva timp nici nu puteam sa mi-l inchipui. Am simtit, si nu o data, ca emblema vietii mele, RUGBY CLUB GRIVITA, este pe moarte. Este ca un pacient in coma si despre care se asteapta ca cineva sa traga aparatele din priza.

Au fost mai multe incercari prin care sa arata adevarata dragoste si atasamentul fata de acest club, insa niciodata nu am simtit ca am spus sau scris la 100% din potential.

Am sa incerc acum. Am avut primele tangente cu RC Grivita in 1994, cand Nea Sandu, actualul antrenor principal al echipei, cauta elevi dornici sa practice acest sport prin scolile din cartier. Din pacate nu a fost sa fie. Din comoditate, si nu numai, am ales alt drum. Poate acum ajungeam sa impart si eu, oficial, vestiarul cu zmeii care inca mai tin stindardul sus.

Am redescoperit echipa in 1997, prin intermediul bunicului, si, incet, dar sigur, am inceput sa ma indragostesc. Pentru ca in cei 20 de ani in care am fost alaturi de echipa, aproape in permanenta RC Grivita a fost buturuga mica ce a rasturnat carul mare sau, macar, l-a zdruncinat serios.

Nu am prins perioada 1948-1970, cand Grivita a castigat finala de Cupa Campionilor si 11 titluri de campioana, cat Steaua si Dinamo la un loc. Nu am prins nici perioada urmatoare, in care Grivita, desi nu a mai stralucit la nivel de trofee castigate, a continuat sa dea, in mod direct, jucatori la echipa nationala.

Din pacate sau din fericire, am prins o perioada in care echipa, aflata in cadere libera, a continuat sa faca zile fripte unor echipe mai bine cotate sau care macar au conditii mai bune ori jucatori mai talentati.

Am prins jucand pe Parcul Copilului, pentru mine Templul Rugbiului Romanesc si chiar Templul Sufletului Meu, sute de jucatori si am vazut sute de meciuri. Pe multi i-am uitat, pe unii i-am apreciat peste masura, pe altii i-am subestimat.

Am uitat detalii despre multe, dar in mod sigur am trait, cred eu, milioane de momente deosebite, iar cum eu sunt un om de moment si de corason, asta m-a acaparat in primul rand la echipa din Parcul Copilului.

In 2011, am primit propunerea "oficiala" de a ma alatura echipei. A fost atunci ca un cadou de Craciun pe care nu ai cum sa-l uiti niciodata. Era la doar cateva luni dupa ce Grivita pierduse celebra finala cu Olimpia de pe Ciurel, dar castigase asa-zisul campionat de rugby in sapte impotriva marii rivale de atunci.

Au fost aproape sapte ani extraordinari. Am invatat ce inseamna cu adevarat viata de sportiv, chiar si la un nivel pe care multi nu ar da nici macar doi bani. Si pot sa spun acum ca viata de sportiv este infinit mai complicat decat pare cand o vezi din fotoliu.

Au fost momente extraordinare, chiar si cele mai putin placute. Am avut ocazia sa intalnesc niste baieti remarcabile si sa vad ce inseamna sa traiesti cu adevarat un meci de pe banca. Iar din pacate pot sa spun ca sunt tot mai multi cei care comenteaza aiurea din fata televizorului tocmai pentru ca nu se implica. Si nu vorbesc neaparat de implicare financiara, cat mai ales de cea emotionala.

Un aspect important al ultimilor 6-7 ani este acela al unei intrebari odioase care mi-a fost pusa de multe ori, inclusiv de catre oameni din rugby: "De ce Grivita?".

Iar frecventa cu care mi-a fost pusa aceasta intrebare m-a facut sa-mi dau seama ca romanii au uitat notiuni importante precum identitatea sau loialitatea. Sunt foarte multi si tot mai multi romani care obisnuiesc sa se identifice cu cei care conduc ostilitatile sau macar cocheteaza cu elita. Un fel de "fani de rezultat", daca ar fi sa imprumut un termen din fotbal.

Sunt crescut de 30 de ani in cartierul Grivita, iar pentru mine echipa de rugby, de cand am descoperit-o, a fost emblema cartierului. Sigur, am crescut cu ideea ca Rapid si Grivita sunt echipele muncitoresti, dar cel putin in cazul Rapidului vorbim de cu totul alta zona, respectiv Giulesti si/ sau Crangasi.

Apoi Grivita pentru ca mi-a oferit posibilitatea de a trai niste meciuri pe care nu le-as da nici pe finale de Cupe Mondiale. Deja sunt celebre partidele cu Baia Mare din Cupa sau victoriile obtinute impotriva unor formatii precum Poli Iasi ori Contor Arad, cand ultima echipa avea in componenta rugbisti de echipa nationala.

Din vremuri stravechi ar mai fi o infrangere cu Steaua pe Parc, 6-12, cand echipa era condusa de Lucian Sarbu si Nicu Nere. S-a jucat pe un noroi consistent, iar baietii au batut toate recordurile in materie de placaje date.

A fost un 0-8 cu CSM Suceava acasa, in 2002. Meci decisiv pentru salvarea de la retrogradare. Cand oaspetii au reusit un eseu rapid, iar apoi am fost "calare" pe ei tot meciul pentru a intoarce rezultatul. Si, in minutul 78, Marius Coltuneac (uvertura care a ajuns sa joace si in echipa nationala, chiar contra Tarii Galilor, la Cardiff) transforma o lovitura de pedeapsa de la ... "mama naibii" si decide definitiv soarta meciului.

A fost si un 28-0 cu regretata Farul Constanta, pe Parcul Copilului, de pe vremea cand inca aveam Tribuna a Doua si tabela de marcaj. A fost un meci in care am inscris un eseu dupa ce aripa dreapta a profitat de neatentia arbitrului si s-a legat la gramada ordonanta pentru a asigura un plus de forta care ne-a ajutat sa impingem pachetul advers pana in terenul lor de tinta.

Venind spre zilele noastre, este finala cu Olimpia de pe Ciurel, este titlul cucerit la rugby sevens, deplasarea in 14 oameni la Galati, meciul de cupa cu CSO Pantelimon, cand Mircea Paraschiv, antrenorul adversarilor, nu mai termina sedinta cu elevii sai la pauza, uluit de modul in care zmeii din Parcul Copilului i-au chinuit favoritii, sunt finalele de Liga a treia cu Manastur si Tomitanii si multe altele.

Daca n-ai inteles pana acum. Iti spun eu, e simplu. De ce Grivita? Pentru ca aici vii cu inima si cu sufletul, indiferent in ce calitate vii, de jucator, antrenor, spectator, PR, junior, finantator, etc.

Personal am incercat prin demersurile mele, atat cat au fost ele de reusite, sa creeze o emulatie. Sa facem din Grivita o bucurie generala. Sa atragem cat mai multi oameni care, intr-un fel sau altul, sa se implice. Din pacate, pentru ce mi-am propus eu sau pentru ce am visat, pot sa spun ca am dat gres.

Din pacate, si e doar o constatare, nu un repros, vad ca inclusiv jucatori sau oameni care s-au format aici au uitat drumul spre Parcul Copilului. Ce sa mai zic de ce care nu au nimic in comun cu acest club sau acest sport.

Mi se povestea la un moment ca exista o perioada cand muncitorii de la Grivita cotizau cu cate 10 lei pe luna la bugetul clubului. Ar insemna cam doi euro de caciula. Gandeste-te ce poti sa faci in rugbiul romanesc cand ai 18.000 de oameni care sa-ti dea fiecare cate 2 euro pe luna. Inseamna aproape o jumatate de milion de euro buget pe sezon. Suficient cat sa supravietuiesti in Super-Liga, zic eu.

Cam asa ceva visam eu sa reusim in Parcul Copilului. Dar stau si ma intreb de ce? Atata vreme cat nimeni din grup nu este cel care face cartile, care conduce ostilitatile, de ce atata bataie de cap?

Cand stii ca jocurile se decid in alta parte este greu sa pui obrazul mai ales ca nu ai siguranta ca acea sustinere financiara este valorificata la maxim. Iar cel putin in acest moment, la sfarsit de an 2017, situatia pare cam fara iesire.

Am fost intrebat de multe ori si ... "cam ce ai fi tu in stare sa faci pentru echipa?". Este poate cea mai suparatoare intrebare pe care am auzit-o vreodata, tocmai pentru ca stiu ca posibilitatile mele sunt reduse din toate punctele de vedere.

Dar cred ca cel mai bun raspuns pe care l-am putea da la o asemenea intrebare a fost ... "sunt dispus sa nu mai calc niciodata pe Parcul Copilului daca cineva gaseste solutia sau are puterea sa ridice aceasta echipa". Pentru ca mine, sa pot sa merg la un meci cu Grivita pe Parcul Copilului inseamna TOTUL si as renunta la TOT pentru binele echipei.

Pentru ca sunt sigur de putine lucruri in viata, dar in mod sigur la momentul actual si poate si in ultimii ani sunt omul care sufera cel mai mult pentru echipa sa. Sufera la infrangeri, sufera cand se loveste cineva, sufera cand se iau decizii tembele, sufera cand vede in loc sa mergem in sus, mai rau ne afundam, sufera in timpul meciurilor, sufera cand vede ca jucatori buni sau foarte buni pleaca la alte echipe sau renunta la cariera sportiva, etc.

Iar din acest punct de vedere anul 2017 a fost cel mai dificil. Pentru ca a fost momentul in care mi-am dat seama ca, la un moment dat, zmeii alaturi de care am crescut vor spune "stop joc" si este greu sa faci fata unei "pensionari" in masa cand stii ca din urma nu mai cresti mare lucru, nu mai produci mare lucru.

Este greu sa acoperi "disparitia" unui numar mare de jucatori cu 1-2 tineri proveniti anual din spiritul Grivitei.

Am spus, cand m-am alaturat echipei, ca Grivita va muri pentru mine cand Niste Baieti se vor retrage din activitate. Dar nu imi imaginam ca o data cu iesirea din scena a grupului vom avea parte si de disparitia echipei.

Nu ma intelegeti gresit, raman grupe de copii si poate, din nou, juniori. Este foarte important viitorul, dar pentru mine cel mai important este PREZENTUL. Pentru ca cei mici risca sa se piarda pe drum sau sa aleaga drumul catre alte cluburi. Iar pentru mine, cu tot respectul fata de celelalte echipe, GRIVITA nu poate si nu trebuie sa fie o pepiniera pentru altii. Trebuie sa fie clubul care sa stie sa faca jocurile.

P.S. - din pacate anul 2017 a adus si disparitia unui prieten drag, un om extraordinar, Andrei "Toto" Nicolescu. Pentru ca aveam in comun dragostea pentru sport, in general, si pentru Grivita, in special, la ultima intalnire, ambitios cum il stie toata lumea, chiar imi prezentase un plan promitator cu ajutorul caruia sa ridice echipa.

Eu, desi stiam cat de incarcat este programul lui, incercam sa-l conving sa revina si ca jucator activ alaturi de echipa, pentru ca stiam ca mai are multe de spus in acest sport. Din pacate, niciunul nu a mai apucat sa-si puna planul in aplicare. Poate ca, insa, de acolo din ceruri va reusi sa vegheze si asupra echipei si ne va indruma spre o cale.

Pentru ca o data ce te imbolnavesti de grivitzita nu mai ai cum sa scapi, iar virusul te acapareaza din ce in ce mai mult.

joi, 6 aprilie 2017

Alexandru Ungureanu: "Trebuie sa ne propunem sa castigam toate meciurile"

Cel mai bun marcator al Grivitei din ultimii ani si unul dintre cei mai constanti jucatori, Alexandru Ungureanu isi pune mari sperante in forta si experienta grupului de la Grivita inainte de partida cu CS Tomitanii Constanta de duminica, din deplasare.




Demiul gruparii din Parcul Copilului este convins ca echipa are puterea necesara de a repeta rezultatul din tur, cand formatia noastra a trecut, cu 24-15, de cei de la Tomitanii, desi am fost lipsiti de aportul mai multor jucatori importanti, am avut in fata un adversar mai tanar si mai bine pregatit fizic si am fost obligati sa revenim de la 7-15 in minutul 55.

- Esti cel mai bun marcator al echipei din ultimii ani si unul dintre cei mai constanti jucatori. Ce te motiveaza sa mai tragi pentru o echipa care se zbate in anonimatul Ligii a treia?

- Pai cred ca este acelasi motiv pentru care vin si ceilalti baieti. Avem un colectiv deosebit si o atmosfera frumoasa. Ne incurajam si sustinem pe teren si in afara acestuia, iar asta conteaza foarte mult.

- Ai ajuns de curand sa joci pentru nationala Moldovei. Ce inseamna pentru tine acest lucru? Ai recomanda si altor jucatori de la Grivita sa faca un asemenea pas?

- Da, am inceput de curand sa joc pentru nationala Moldovei si sper sa evoluez din ce in ce mai bine. Baietii de acolo sunt oameni foarte buni, m-au primit cu drag si daca s-ar pune problema as recomanda si altor baieti de la Grivita sa faca un asemenea pas. Un meci international inter-tari nu se compara cu nimic altceva, indiferent de nivelul la care se joaca.



- Au fost discutii pentru un transfer al tau la Dinamo sau Poli Iasi. Din ce motiv au cazut aceste mutari? Unde ti-ar fi placut mai mult sa ajungi?

- Da, intr-adevar, am fost la un pas de a pleca de la Grivita. Despre transferul la Politehnica Iasi, nu a fost sa fie pentru mine. Cu cei de la Dinamo chiar am participat la cateva actiuni, dar ... asta e. Deocamdata joc tot pentru Grivita si ma simt bine aici. Pe viitor vom vedea ce va fi.

- Cum ti se pare ca arata echipa inainte de startul returului? Unde crezi ca avem probleme si care ar fi atuurile noastre?

- E greu pentru noi sa tinem pasul cu echipe precum Tomitanii sau Dinamo II. Ei au jucatori tineri care se antreneaza zilnic si traiesc pentru rugby. Noi ne pregatim care, cum putem si cand putem. Dar nu e cazul sa dezarmam. Trebuie sa ne propunem sa castigam toate meciurile din retur si vom face totul pentru a castiga aceste meciuri, altfel n-are rost sa intram pe teren.

- Vine meciul cu Tomitanii, o echipa mult mai tanara si mai bine pregatita fizic. Avem sanse sa obtinem un rezultat favorabil? Ce ar trebui facut pentru a ne impune in deplasare?

- In mod sigur va fi o deplasare grea, dar noi jucam cu sufletul si cred ca in cele din urma plusul de experienta va inclina balanta in favoarea noastra. Imi doresc enorm sa castigam acest meci. Ne-ar ajuta si moral sa abordam urmatoarele partide.

- Are Grivita puterea de a-si apara titlul de campioana a Diviziei A cucerit in 2015?

- O sa fie o batalie grea. Cei de la Tomitanii au tineretea de partea lor, iar cei de la Sportul se monteaza foarte bine in momentele grele. Dar cred ca avem puterea de a castiga, din nou, Divizia A.

- Ce ar urma pentru tine din vara? Intentionezi sa ramai in Parcul Copilului sau speri ca, in sfarsit, sa faci pasul catre un esalon superior?

- As vrea sa incerc, macar pentru 2-3 ani, sa joc la un nivel mai inalt. Daca ramane cum am vorbit, in mod sigur voi pleca din vara. Deocamdata inca nu pot sa spun numele echipei.

marți, 4 aprilie 2017

Capitanul Marian Forminte prefateaza returul Diviziei A: "Avem o misiune grea, dar nu imposibila. Important e sa ne bucuram de rugby"

De ani buni capitan al echipei noastre, Marian Forminte continua sa fie liderul din teren de care Grivita are mare nevoie, jucatorul obisnuit sa se bata in prima linie cu adversarii si sa traga echipa dupa el, chiar daca a ajuns la o varsta la care, precum majoritatea coechipierilor, are si el numeroase obligatii in viata personala si un job care il face sa se consume enorm, medic-chirurg la Spitalul Colentina.



Absent de la meciul tur cu Tomitanii, cel poreclit "Docky" mizeaza pe ambitia coechipierilor sai de a-i oferi posibilitatea de a se bucura si el din campul luptei de o noua victorie impotriva unui adversar care asigura, in mare masura, viitorul echipei nationale.

- La cinci luni de la ultimul meci oficial, echipa se pregateste pentru startul returului. La ce nivel ti se pare ca sunteti? Care este obiectivul pentru partida de duminica?

- Este evident ca ne asteapta o deplasare complicata la Constanta. Avem o misiune grea, dar nu imposibila impotriva unor adversari mult mai tineri si mai bine pregatiti fizica. Noi nu ne-am antrenat foarte bine in aceasta iarna. Am fost mai mult fiecare pe cont propriu. Dar sunt increzator in colegii mei ca vom face tot posibilul pentru a obtine un rezultat pozitiv, mai ales ca suntem foarte multi jucatori cu o experienta vasta la aceasta echipa. Important e sa ne bucuram de rugby si de timpul petrecut impreuna pe teren.

- Cum ti s-a parut perioada de pregatire din iarna? Crezi ca era loc de mai bine?

- Iti dai seama ca am ajuns toti la un nivel la care avem cu totii familii, obligatii, etc. si mai putin timp pentru rugby. Dar stiu ca majoritatea baietilor s-au antrenat pe cont propriu, alergari, iesiri cu bicicletele cand a permis vremea, mers la sala, etc. Si asta conteaza foarte mult, pentru ca pe partea de experienta, nu stiu cum sa spun dar suntem multi care avem cel putin cate 20 de ani de rugby in spate. Nu prea mai avem ce sa invatam din punctul asta de vedere.

- Intalniti adversari mai tineri si mai bine pregatiti fizic. Cat de greu va va fi sa le faceti fata? Care sunt atuurile Grivitei?

- Pai in primul rand ma bazez pe plusul de experienta. Cred ca stam ceva mai bine ca ei si la capitolul forta. Este momentul sa demonstram ca inca suntem si o echipa unita. Trebuie sa ne simtim bine in deplasare, sa pastram unitatea grupului si sa fim increzatori in atuurile noastrea.

- Are Grivita puterea sa-si apere titlul cucerit in 2015?

- Este o misiune complicata, dar sunt increzator ca o vom scoate cu bine la capat. Mizez pe dorinta baietilor de a arata ca inca nu este momentul sa ne agatam ghetele in cui.

- Va dezavantajeaza faptul ca urmeaza sa jucati trei meciuri in deplasare si doar unul pe teren propriu?

- Da, as putea spune ca ne dezavantajeaza acest lucru. Avem doua deplasari in afara Bucurestiului, la Constanta si la Sibiu. Plus ca noi avem un stil de joc care se pliaza pe suprafata de joc de la noi de acasa. Dar, asta e. Sper sa profitam de aceste deplasari in afara Capitalei sa unim grupul, sa ne distram, sa ne simtim bine, sa jucam si, de ce nu, sa si castigam.

- Ce adversar ti-ai dori pentru semifinale? 

- Sincer sa fiu, nu prea conteaza. Sigur, ne-ar avantaja daca am putea termina sezonul regulat in asa fel incat sa jucam semifinala pe teren propriu. Dar ca adversar, nu stiu ce sa spun. Echipele sunt relativ apropiate ca valoare, dovada si rezultatele stranse din tur, astfel ca intr-un meci de care pe care, in 80 minute, totul e posibil, iar de obicei echipa care reuseste sa se mobilizeze mai bine are castig de cauza. Deci mai important este ca inainte de semifinala sa ne mobilizam noi cat mai bine.

- Ce planuri ai pentru viitor? Cat te mai vezi jucand pentru Grivita? Intentionezi sa te implici in viata echipei si dupa retragere? Poate antrenor de copii si juniori sau antrenor cu inaintarea?

- Inca nu m-am gandit ce voi face dupa retragerea din activitate. Simt ca mai pot juca fara probleme cativa ani, macar la acest nivel, asa ca nu stiu ce voi face dupa. Nu am planuri de viitor pe aceasta linie.

Rugby Club Grivita va juca primul meci oficial din sezonul de primavara duminica, 9 aprilie, de la ora 13.00, pe Stadionul Mihail Naca, din Constanta, impotriva liderului la zi din Divizia A, CS Tomitanii. In tur, formatia noastra s-a impus, scor 24-15, dupa un meci in care adversarii conduceau cu 15-7 in minutul 55.

vineri, 24 martie 2017

Bogdan Budeanu: "De ce rugby? Pentru ca adevaratele valori in viata sunt prieteniile camarazilor"


Mereu printre cei mai constanti jucatori ai Grivitei, Bogdan Budeanu, MVP-ul din 2014, si-a pus amprenta asupra jocului echipei si in turul Diviziei A, cand formatia noastra a dat batalii dificile cu echipe mai tinere, Tomitanii, Dinamo II, dar si cu formatii artagoase precum CSM Sibiu si, mai ales, eterna rivala Sportul Studentesc. 



Cel poreclit Budi a reusit un eseu in cele 274 de minute jucate in tur si considera ca este pregatit sa dea totul in returul care bate la usa.

- Mai sunt cateva saptamani pana la startul returului. Cum ti se pare ca se prezinta echipa la momentul actual?

- A fost o pauza competitionala cam lunga, dar ne-am obisnuit deja la acest nivel. Cine a fost constiincios este in grafic cu pregatirea fizica, cei mai multi dintre baieti au "incarcat" la greu in aceasta iarna si speram ca la ora primului meci sa fim intr-o forma apropiata de potentialul maxim.

- Grivita nu a stralucit in prima parte a campionatului. Ce ar trebui sa aduceti nou pentru a imbunatati jocul echipei? Crezi ca e nevoie de rugbisti noi?

- Glumind un pic as zice ca noi nu am stralucit in tur pentru ca oricum avem senzatia ca am ramas la statutul de diamanet neslefuite. Trebuie sa ne inspire victoria Romaniei obtinuta recent impotriva Georgiei si sa venim si noi cu un plus de unitate, daruire si disponibilitate la efort. Cat despre rugbisti noi, cred ca este mereu nevoie de asemenea jucatori. Chiar cred ca este un moment oportun ca baietii mai tineri sa-si doreasca sa se afirme, pentru ca din ce simt noi astia mai din vechea garda suntem dispusi la o concurenta loiala.

- Va asteapta un program infernal si extrem de condensat. Crezi ca veti face fata cu brio la meciuri tari jucate saptamanal?

- Da, din pacate campionatul este atat de scurt incat orice accidentare, cat de mica ar fi, chiar si o entoarsa, te poate face sa ratezi restul de meciuri si  sa mai astepti inca 3, 4, 5 luni pana la urmatorul set de meciuri. Va fi un program infernal, mai ales ca din sase meciuri vom juca unul sau maxim doua acasa, dar sunt convins ca avem puterea necesara pentru a o scoate cu bine la capat.

- Are Grivita in acest moment forta pentru a-si pastra titlul cucerit in 2015?

- In mod evident unitatea grupului ar trebui sa fie atuul nostru in fata echipelor mai tinere si cred ca ne putem baza pe aceasta unitate. Ne mai trebuie doar o motivatie, cat de mica, important e sa fie.

- Ai fost desemnat cel mai bun jucator al echipei in 2014. Ai vrea sa bifezi un nou trofeu personal la sfarsitul acestui an?

- Eeeee, m-am simtit onorat de premiul respectiv, dar atunci poate a fost si doar o conjunctura favorabila. Pentru mine cel mai mult conteaza sa stiu ca sunt un pilier model pentru juniori si baietii care vin din urma.

- Ai doi juniori acasa, un job ... complicat si stiu ca pierzi mult timp pe drum la si de la stadion. Ce te mai motiveaza pentru a-ti continua cariera de rugbist? Cat de greu este sa faci fata unui asemenea program?

- Imi place sa cred ca sunt o persoana activa. Nu consider ca am un program incarcat, ci doar ca am mai multe optionale.

- Te-ai gandit sa-ti directionezi micutii spre sportul cu balonul oval sau ai vrea sa-i duci la un sport care le poate aduce castiguri financiare mai mari?

- Am 2 Dragoni acasa si tare as vrea sa-i vad intre buturi. Adevaratele valori in viata sunt prieteniile camarazilor. Si se pare ca sunt pe drumul cel bun din moment ce Matei (n.r. - baiatul mai mare) a impartit deja tricourile de meci: Nr. 1 Matei, Nr. 2 subsemnatul, Nr. 10 mezinul Patrick.

- Ai 32 de ani, te-ar mai tenta o aventura rugbistica la un nivel mai inalt? Cat ai de gand sa mai practici acest sport?

- Dupa 18 ani de rugby abia daca mai imi aduc aminte 2-3 meciuri. Insa tin foarte bine minte momentele de dinaintea meciurilor, de dupa meciuri, atmosfera de la antrenamente, locurile unde se schimba fiecare coleg, vechiul vestiar, etc. Astea sunt elementele care conteaza cel mai mult in familia noastra Grivita. Deci, nu, nu mai sunt preocupat de un transfer. Avem potential si aici. Cu putin mai multa implicare putem spune ca "povestea merge mai departe".

miercuri, 22 martie 2017

Andrei Chitic: "Inca de cand am intrat in vestiar, am remarcat forta grupului. Este legitimatia acestui club"


Pilierul Andrei Chitic a crescut la CS Metrorex si a trecut prin curtea Stelei, iar acum a ajuns sa apere culorile clubului nostru. 



A intrat in fiecare dintre meciurile din tur din postura de rezerva, dar nu a avut nevoie de foarte mult timp pentru a-si pune amprenta asupra jocului si chiar pentru a marca un eseu in confruntarea cu Dinamo. Cu mai putin de o luna inainte de startul returului, rugbistul Grivitei recunoaste ca pentru gruparea din Parcul Copilului urmeaza o primavara complicata, dar este convins ca daca jucatorii Grivitei se vor ajuta mai mult intre ei vor reusi sa dea lovitura si sa produca surprize placute in meciurile jucate cu adversari mai tineri si mult mai bine pregatiti fizic.

- Esti nou venit in marea familie a Grivitei. Cum ti s-au parut aceste luni petrecute la club? Cum ti s-au parut meciurile jucate in tur?

- Din punctul meu de vedere au fost cateva luni foarte bune, in conditiile in care veneam dupa o pauza destul de lunga care si-a pus amprenta asupra jocului meu. N-am mai pus mana pe balon de cand s-a desfiintat echipa de seniori a clubului Metrorex si cred ca s-a vazut. Dar am fost primit cu bratele deschise aici de catre toata lumea si asta mi-a dat incredere. Meciurile din tur au fost destul de tari, insa nu la nivelul la care ma asteptam. Cred ca ne asteapta un retur mult mai greu si mai dificil.

- Ce ai remarcat la club, in sens pozitiv, si unde crezi ca mai trebuie lucrat?

- Inca de cand am intrat in vestiar, am remarcat forta grupului. Pot spune ca este legitimatia acestui club. De lucrat cred ca trebuie sa mai lucram la capitolul comunicare pentru ca din ce stiu eu suntem mai multi jucatori care s-au alaturat de curand echipei.

- Ai fost in curtea unui club de top si ai ajuns la Grivita. Crezi ca e un pas inapoi pe latura sportiva? Te gandesti sa revii in circuitul de nivel inalt?

- Sunt un produs 100% marca Metrorex. Cu ei am cunoscut succesul in rugby. Am ajuns la Steaua unde pot spune ca am jucat la un nivel destul de bun. Insa cariera mea de rugbist profesionist acolo a luat sfarsit din cauza unor accidentari suferite la umar si la genunchi. Nu consider ca este un pas inapoi venirea la Grivita. Din contra, am ocazia sa impart vestiarul cu niste baieti extraordinari.

- Ai prins doar 120 de minute in tur, dar a fost suficient sa-ti pui amprenta asupra jocului si chiar sa inscrii impotriva lui Dinamo. La cat la suta din potential esti? Unde mai ai de lucru pentru a te apropia de forma maxima? Cat de mult ti-a afectat jocul lipsa relatiilor de joc cu noii tai colegi?

- Sunt undeva la 40% din potential. Evident, mai am mult de lucru la capitolul conditie fizica. Daca as fi pregatit fizic, sunt sigur ca as face fata si la un nivel mai inalt. La inceput a fost greu din cauza lipsei relatiilor de joc cu colegii mei, dar pe parcursul mi-am dat drumul. Stii cum e. Pofta vine mancand.

- Pentru Grivita urmeaza un retur de foc. Ce crezi ca se va intampla? Ce asteptari ai? Poate echipa sa faca fata unui ritm intens si sa-si apere cu succes titlul cucerit in 2015?

- Cu siguranta vom avea un retur de succes. Vom produce multe surprize placute si vom apara titlul cucerit in 2015. Avem nevoie doar de un pic mai multa comunicare si sa ne ajutam mai mult intre noi. Cred ca aici sta cheia succesului: comunicare, disciplina, ajutor.

- Nominalizeaza trei dintre noii tai colegi cu care crezi ca te intelegi cel mai bine.

- Nu am cum sa nominalizez doar trei jucatori. Eu zic ca ma inteleg bine cu toti, mai ales ca sunt unii baieti cu care am mai jucat pe la Metrorex sau pe la juniori.

- Care sunt idolii tai la nivel national si international?

- Pe plan national raman in sufletul meu Radu Basalau, Marius Tincu si Marcel Mihalache, iar la nivel international i-as remarca pe Kevin Mealamu, Owen Franks si Anton Oliver.

luni, 6 martie 2017

Adrian Matei, un alt "francez" ramas cu gandul la echipa din Parcul Copilului

Crescut la Grivita, unde a facut parte dintr-o echipa de juniori ce mai cuprindea nume precum Andrei Kiss, Claudiu Dumitru, Ciprian Caplescu sau actualul fundas al echipei de seniori, Ionel Preda, Adrian Matei este un alt rugbist din Parcul Copilului ce a urmat calea strainatatii.



S-a stabilit in Franta, unde a evoluat pentru echipe precum Saint Xriex sau Limoges, dar gandul sau a ramas alaturi de Grivita. Si are puterea sa recunoasca faptul ca "perioada petrecuta la Grivita a fost cea mai frumoasa parte a carierei mele. Poate si pentru ca eram mai tanar si nu conta decat rugbiul".

Ajuns in anturajul echipei nationale, pentru care a evoluat in doua meciuri test in 2013, 9-9 cu Georgia, la Bucuresti, si 30-20 cu Rusia, la Bucuresti, partida in care a si marcat unul dintre cele trei eseuri ale echipei noastre, Adrian Matei spune ca "nu puteam sa ajung atat de sus daca nu valorificam informatiile invatate, despre rugby si despre viata, de la cei cu care am lucrat la Grivita. Nu sunt putine zilele cand ma gandesc la perioada aia si la oamenii pe care i-am intalnit la Grivita".

Adrian Matei este constant la curent cu parcursul echipei de seniori a Grivitei in Divizia A si spune ca "baietii care fac parte din echipa, dar si cei care vin din urma, ar trebui sa profite de fiecare moment petrecut impreuna si trebuie sa dea tot ce au mai bun in fiecare meci pentru ca momentele astea nu sunt vesnice, din pacate. Baietii de la Grivita trebuie sa ia in calcul doar doua notiuni, Forta si Onoare, asta e tot ce conteaza".

sâmbătă, 4 martie 2017

Legendele Griviței, mesaje de încurajare pentru actualii rugbisti

In acest weekend, echipa de juniori U17 a RC Grivita deschide balul meciurilor oficiale disputate de formatia noastra in acest an, cu ocazia turneului de rugby in 10 care va avea loc la Baia Mare. La inceputul lunii aprilie, peste numai cinci saptamani, echipele de rugby in 15 ale RC Grivita, atat seniori cat si cele de juniori U18 si U16, vor disputa primele meciuri oficiale din acest an.



Si cum anul 2017 se anunta a fi unul extrem de greu, unul de tranzitie, pentru clubul nostru, am apelat la cativa fosti jucatori ai Grivitei care sa transmita mesaje de incurajare pentru seniorii si juniorii ce mentin in viata gruparea din Parcul Copilului.

Vorbim despre rugbisti care au castigat titlul national, generatia 1993, jucatori care au ajuns sa scrie istorie pentru echipa nationala a Romaniei sau macar de griviteni care pastreaza amintirea unor victorii de senzatie cu rivalele Dinamo si Steaua, succesuri obtinute intr-o perioada in care echipa deja isi incepuse caderea.

Bogdan Podeanu




Fost jucator de baza al echipei care a castigat ultimul titlu national, cel din 1993, Bogdan Podeanu este unul dintre numerosii griviteni care au ramas cu sufletul alaturi de gruparea din Parcul Copilului. Isi aduce aminte cu drag mai ales de victoriile obtinute in fata marilor rivale, Steaua si Dinamo Bucuresti, si spune ca istoria titlului cucerit in urma cu 24 de ani este una cat se poate de simpla: "Am avut evolutii mai degraba inconstante in tur, dar eram si noi acolo sus, la bataie. In cantonamentul dintre tur si retur ne-am adunat mai multi baieti la o bere, dupa un antrenament, si am zis ... ba, da noi de ce nu am putea sa luam campionatul? De atunci, am inceput sa gandim altfel. Sa muncim din ce in ce mai mult, sa jucam din ce in ce mai bine, sa avem incredere in noi si in forta grupului. Asa si baietii care joaca acum. Seniori, juniori, nu conteaza ... important e sa creada in ei, in fortele lor si in forta grupului".

Laurentiu Draghia "Lulu"




Un alt fost component al echipei de aur care a castigat titlul din 1993, Laurentiu Draghia a scris istorie pentru RC Grivita ajungand sa joace pana la aproape 40 de ani pentru gruparea din Parcul Copilului. Ajuns acum la 50 de ani, cel poreclit "Lulu" recunoaşte ca dragostea pentru Griviţa este atat de mare incat "crede-ma ca si acum imi vine sa ma pregatesc un pic, sa-mi pun ghetele in picioare si sa mai bifez macar cateva minute pentru echipa asta". In legatura cu titlul din 1993, Laurentiu Draghia spune ca "sa stii ca nici in perioada aia, la inceputul anilor 1990, nu se castigau multi bani din rugby. Mult timp am jucat si noi din dragoste pentru acest sport care te modeleaza ca om pe viata. Titlul l-am cucerit gratie fortei grupului. Eram prieteni si pe teren si la sprit, iar cand grupul este unit obiectivele sunt mult mai usor de indeplinit. Sigur, eram si muncitori. 5 zile din 7 eram la teren si faceam cel putin cate un antrenament pe zi. Pentru baieti ... ce sa zic? Le recomand sa ramana uniti, sa se sacrifice unul pentru altul si sa nu uite ca rugbiul se joaca mai intai cu inteligenta si abia apoi cu fizicul. Daca nu stii sa-ti pui fizicul in valoare, degeaba esti cat dulapul sau ai cine stie ce muschi. Chiar vreau sa le transmit salutari baietilor care formeaza Grivita de azi si sa le transmit ca si noi, cei mai varstnici, suntem alaturi cu sufletul de tot ce inseamna RC Grivita".

Gabriel Cilinca




Gabriel Cilinca a facut si el parte din echipa Grivitei care a castigat titlul din 1993 si chiar a ajuns in nationala evoluand in echipa Romaniei care a castigat, cu 41-13, meciul cu Portugalia din deplasare, din aprilie 1993. Gabriel Cilinca recunoaste ca "titlul din 1993 a fost sansa unei generatii foarte talentate. Am avut sansa de a ma alatura unui grup de jucatori ambitiosi si care erau extrem de seriosi cand venea vorba de rugby. Ne-am valorificat atuurile cu foarte multa munca si multa comunicare. Discutam foarte mult intre noi despre rugby, despre cum sa abordam urmatorul meci in functie de adversar, despre ce tactica ar trebui sa folosim, etc. Am fost prieteni in vestiar, pe teren, in afara lui, peste tot. Am fost o mare familie si la bune si la mai putin bune. Doar la Locomotiva si la Grivita am avut parte de colectiv in care sa se vorbeasca numai despre rugby". In legatura cu actualii echipieri ai Grivite, Gabriel Cilinca spune ca "in primul rand trebuie sa existe o legatura stransa intre jucatori, iar ei sa nu uite ca, vorba aia, invingatorii iau totul. Chiar sper din tot sufletul ca Grivita sa revina acolo unde ii este locul si sa se bata din nou pentru castigarea campionatului national".

Ciprian Vlasceanu




Fost jucator la gruparea din Parcul Copilului pentru o perioada de sapte ani, inaintasul Ciprian Vlasceanu a prins cinci selectii in echipa nationala a Romaniei, in 2000, si este unul dintre numerosii rugbisti romani care s-au stabilit in Franta. Desi aflat la mii de kilometri distanta, Ciprian Vlasceanu a ramas si el cu sufletul alaturi de Grivita "pentru ca m-am simtit ca intr-o mare familie in cei sapte ani petrecuti la Grivita. Ma mandresc cu perioada aia pentru ca am avut onoarea sa joc la o echipa atat de mare si valoroasa. Toti francezii implicati in rugby au auzit de Grivita, toata lumea cunoaste ce inseamna echipa aia. Despre baietii de acum din echipa nu stiu ce sa zic. Cred ca trebuie sa intre cu mandrie pe teren, sa onoreze trecutul si sa se bucure de fiecare moment petrecut la clubul acela".

Paul Mihai Stoian




Desi a petrecut doar patru ani la gruparea din Parcul Copilului, Paul Mihai Stoian, jucator de linia a treia, a fost timp de doi ani capitanul Grivitei. Iar din aceasta postura a prins un loc 4 in Liga I si o multime de rezultate importante, inclusiv victorii cu Dinamo sau Steaua. Stoian isi aduce si el aminte cu placere de perioada petrecuta la Grivita: "Noi ne cam asumam statutul de echipa mica, pentru ca nu mai aveam aceeasi influenta ca Dinamo sau Steaua. Ieseam din vestiar cu gandul ca suntem deja condusi cu 15-0 si ca trebuie sa muncim cat mai mult si sa dam totul pentru a intoarce rezultatul. Asta era secretul nostru. Indiferent de numele adversarului si de conditiile existente, baietii trebuie sa se gandeasca la faptul ca si adversarii au tot doua maini sau doua picioare, nu sunt cu nimic mai prejos. Important este sa se bazeze pe forta grupului si sa joace la intensitate maxima din primul si pana in ultimul minut, pentru a-si sufoca adversarul. Si forta grupului nu poate exista daca baietii nu sunt prieteni. E nevoie de unitate si asta trebuie sa se vada tot timpul, nu numai pe teren. Baietii sa manance impreuna, sa bea un sprit impreuna, sa iasa cu sotiile sau prietenele impreuna, sa mearga in vacante impreuna, etc".

Mihai Ionut Mengher




Un alt grivitean care a prins meciuri memorabile in tricoul Grivitei este Mihai Ionut Mengher. O adevarata forta a naturii, Mihai Mengher si-a pus amprenta pe jocul Grivitei inca de la primul meci ca titular si, chiar daca intre timp viata l-a facut sa se stabileasca, practic, in Spania, fostul echipier al gruparii din Parcul Copilului a ramas cu sufletul alaturi de fosta campioana a Romaniei si a Europei. "Pentru mine Grivita a fost ca o a doua casa. Vreau sa le multumesc domnilor antrenori care au avut incredere in mine, dar mai ales tatalui meu, care pentru mine ramane unul dintre marii rugbisti ai Romaniei, mentorul si antrenorul meu personal. Le multumesc pentru ca m-au invatat totul despre cel mai frumos sport din lume. Imi aduc aminte de primul meci jucat la seniori. Era un meci de Cupa, pe Parcul Copilului. Aveam in fata adversari care jucasera cu tatal meu. Cand au aflat ca sunt baiatul domnului Mengher, nu poti sa-ti dai seama unde aveam inima. Am batut pe Steaua in Ghencea, am avut vreo doua-trei meciuri de care pe care cu Dinamo. Imi pare rau ca nu am putut sa duc numele asta mai departe. Nu s-a putut in tara, dar asta e ... ", isi aminteste Mihai Mengher despre perioada frumoasa petrecuta in Parcul Copilului. Desi este la mii de kilometri distanta, Mihai a ramas cu sufletul alaturi de Grivita. Urmareste cu atentie evolutia si rezultatele echipei si spune ca "baietii ar trebui, in primul rand, sa aiba incredere in ei. Sa se respecte pe teren si in afara lui si sa fie uniti, indiferent de cat de mari, puternici sau valorosi sunt adversarii. Stii cum e? Diferenta o face ... numarul de "coaie" avute. Ce daca adversarul are 2 metri si 200 de kilograme? Ok, are doua maini si doua picioare, ca si tine. Dar daca el are doua coaie, tu trebuie sa ai trei. Baietii care sunt acum la echipa merita un respect deosebit si sunt sigur ca daca nu se dau la o parte de la nimic, daca raman uniti, pot ajunge acolo sus unde le este locul. Chiar vreau sa profit de prima ocazie pe care o am sa ii vizitez si sa facem o miuta. Imi este tare dor de atmosfera din Parcul Copilului".

Lucian Sirbu




A scris istorie in tricoul Stelei si mai ales in cel al nationalei Romaniei. A adunat 76 de selectii in tricoul "Stejarilor", a marcat 10 eseuri pentru Romania, inclusiv cu Georgia, la Tbilisi, cu Italia, la Parma, cu Namibia, la Cupa Mondiala din 2003, sau cu Tara Galilor, la Cardiff. Este unul dintre cei mai selectionati rugbisti romani si un jucator care a evoluat multi ani in Franta, inclusiv la Racing Metro, campioana en-titre a Frantei si vicecampioana en-titre a Europei. Si totusi, Lucian Sirbu nu uita perioada petrecuta in Parcul Copilului: "Pentru mine Grivita a insemnat TOTUL. M-a format ca om si ca rugbist. Nu as fi ajuns sa gust succesul in campionatul national, in tricoul Romaniei si la cluburile pentru care am evoluat in Franta. Tot respectul pentru acest club care merita un parcurs stralucitor". Lucian recunoaste ca urmareste de la distanta evolutiile echipei si le transmite actualilor jucatori de la Grivita, seniori si juniori, "sa profite de fiecare clipa petrecuta pe teren. Viata de sportiv e mai scurta decat avem impresia".

sâmbătă, 4 februarie 2017

RC Grivita intr-o noua prezentare. Povestea din spatele poreclelor de la echipa

Desi se zbate de ani buni in anonimatul Ligii a treia a rugbiului romanesc si se bazeaza exclusiv pe amatori, majoritatea trecuti de prima tinerete sportiva, Rugby Club Grivita continua sa se mentina la un nivel cel putin onorabil.



Echipa a reusit sa castige Divizia A in 2015, iar in sezonul 2016-2017 se bate de la egal la egal cu Dinamo II Bucuresti si CS Tomitanii Constanta, formatii care au in lot jucatori mult mai tineri si mai bine pregatiti din punct de vedere fizic.

In ciuda faptului ca a incheiat sezonul de toamna cu o infrangere suferita pe terenul lui Dinamo II, obiectivul Grivitei ramane castigarea titlului, iar echipa antrenata de Alexandru Marin se va baza, macar de principiu, pe un lot largit de 31 de jucatori la cele sase meciuri programate in aprilie si mai.

Si cum pana la data primului meci, programat pe 8 aprilie, mai sunt aproximativ doua luni, ne-am gandit sa va familiarizam mai mult decat de obicei cu jucatorii nostri si sa va ducem in intimitatea vestiarului prin intermediul acestui material, mai ales ca toata lumea stie cine sunt Marian Forminte, Bogdan Budeanu, Andrei Stanila, Sabin Vasilescu, Alexandru Ungureanu, Claudiu Stefan, Marius Mamoc sau Ionel Preda, dar putina lume, in afara de cei vizati direct, stiu cine sunt Mutley, Finul, Copilul, Docky, Meme, Militianul sau Bijoux.

Linia I

Marian "Docky" Forminte (capitanul echipei)




Marian Forminte este poreclit "Docky" prin prisma jobului pe care il are, capitanul Grivitei fiind medic chirurg la Spitalul Colentina. Docky nu isi mai aduce aminte cu exactitate momentul in care s-a ales cu aceasta porecla. Insa Bogdan Budeanu, colegul sau de suferinta din Linia I, spune ca prima porecla a lui Forminte nu a fost Docky ci Moby, din perioada junioratului, ulterior porecla adaptandu-se la cariera spre care s-a indreptat inaintasul Grivitei.

Alexandru "Copilul" Oancea




Venit anul trecut de la CSM Baia Mare, Oancea spune ca "eu nu prea am avut porecle. Cand am trecut la seniori, mai erau baieti care imi spuneau copilul sau copile, dar, in rest, toata lumea m-a stiut pur si simplu de Oancea".

Andrei "Muschi" Iacob




Unul dintre cei mai experimentati jucatori din lotul Grivitei, Andrei a ramas cu porecla inca din perioada junioratului. Antrenorul Constantin Calafeteanu este "vinovat" in acest caz, dar inaintasul Grivitei spune ca "nu mai imi amintesc exact de ce m-a poreclit asa".

Luigi "Luiguss" Padureanu




Desi a pierdut in ultima perioada lupta pentru un post de titular, Luigi ramane unul dintre oamenii de baza ai echipei, fiind alaturi de Grivita inca din perioada junioratului. Este cunoscut si sub numele de "Luiguss". De ce? "Pentru ca, cand eram mic, am citit toata colectia de carti Sven HaSSel, fiind foarte interesat de istorie. Imi placea sa citesc tot ce era legat de un razboi sau altul si eram fan SS (n.r. - organizatie paramilitara fascista, reprezentanta de baza a Partidului Nazist). Si de aici Luigi s-a transformat in Luiguss".

Andrei "Buturuga" Chitic




Venit si el anul trecut alaturi de Grivita, Chitic spune ca "pe mine ma cunostea lumea de obicei drept Buturuga. Este o porecla primita de cand eram la juniori 1 de la Marian Ispir, actualul jucator al celor de la CSM Bucuresti. Mi s-a spus asa din cauza placajelor pe care le dadeam, si pe care le mai dau si acum din cand in cand, la nivel foarte jos, riscant si fara a intinde bratele. Acum nu prea mai imi spune lumea asa, dar a fost o perioada in care si arbitrii cand vorbeau cu mine mi se adresau asa".

Mihai "Muppets" Stefanescu



Fost jucator la Dinamo, Stefanescu este cunoscut drept "Muppets" si spune ca a ramas cu aceasta porecla dupa un cantonament petrecut in urma cu cativa ani in Franta: "Un coleg mai mare mi-a spus asa pentru ca faceam mereu glume si misto de ceilalti baieti".

Linia II

Bogdan "Budi" Budeanu




Budeanu este jucatorul care a dat cele mai multe porecle din actualul lot al Grivitei. Dar nici el nu a scapat: "Mie mi se spune Budi de la un meci cu Olimpia disputat pe terenul lor. Pe finalul partidei mi s-a desprins urechea dreapta, sangeram si m-a scos arbitrul afara. M-au urcat in ambulanta si m-au trimis direct la spital, pentru ca nu puteau sa ma coasa acolo. La meciul respectiv asista si nepotica mea, Maya, care avea vreo trei ani atunci. Cand a aflat motivul pentru care sunt dispus la spital i-a spus surorii mele ceva de genul hai mami sa cautam prin iarba urechea lui Budi. Ea mi-a zis prima data asa si de atunci nea Sandu (n.r. - Alexandru Marin, antrenorul echipei) si baietii au preluat ideea de Budi".

Alexandru "Dana" Daineanu




Venit in urma cu circa doi ani de la CS Navodari, Alexandru este cunoscut mai ales drept "Dana". Evident, porecla vine de la Bogdan Budeanu. Cei doi au fost colegi in linia a doua in sezonul 2015, cand Grivita a castigat Divizia A, iar Budeanu, incomodat de numele lung al coechipierului sau, a luat o decizie ... radicala. Interesant este ca si membrii staff-ului tehnic au multe momente in care, incomodati de numele lung al jucatorului, au tendinta sa-l strige "Dăiene".

Marian "Calul" Arion




Fost jucator la Dinamo si CSM Bucuresti, Marian Arion s-a alaturat in 2016 lotului RC Grivita si este cunoscut de toata lumea drept "Calul". Este o alta porecla preluata inca din perioada junioratului: "Eram la Olimpia si, pentru ca eram cel mai inalt dintre baieti si aveam picioarele lungi, antrenorul Dragos Manea mi-a pus porecla de Calul. De altfel cred ca foarte putine persoane implicate in rugbiul romanesc, jucatori sau antrenori, ma cunosc dupa numele real. Toti ma stiu de Calul".

George "Zaha" Zaharia



Crescut in curtea Stelei, Zaharia a ramas inca perioada respectiva cu diminutivul "Zaha", preluat si de noii sai colegi de la Grivita: "Alta porecla nu prea am avut de-a lungul timpului".

Linia III

Andrei "Muttley" Stanila




Flankerul Grivitei este asemanat deseori cu celebrul personaj de desene animate "insa primii care mi-au spus asa sunt baietii din Grupul vesel al cheliosilor, adica Alexandru Arsene, Stefan Abaseaca, Mircea Paraschiv si Catalin Gealapu (n.r. - toti actuali sau fosti jucatori ai Grivitei). Eu faceam misto de ei ca nu mai au par, iar ei mi-au pus porecla de Muttley, ca nu intelegeau ce zic".

Sabin "Visinescu" Vasilescu




Revenit de curand alaturi de echipa si ca jucator, Sabin este cunoscut mai ales sub porecla de "Visinescu". S-a ales cu ea din perioada in care a fost managerul nationalei feminine de rugby sevens: "eram intr-un cantonamente si fetele au decis sa-mi spuna asa ca un fel de pedeapsa pentru ca eram strict si fixist. Ulterior insa mi-au multumit pentru ca au evoluat si au inteles cu adevarat cuvantul PROFESIONALISM".

Alexandru "Finul" Arsene



Desi a trecut prin momente extrem de delicate in urma cu nu foarte mult timp, Alexandru Arsene ramane un campion in adevaratul sens al cuvantului si isi doreste sa revina pe teren pentru Grivita. Inaintasul echipei noastre este cunoscut de intreaga lume a rugbiului drept "Finul", iar vinovat pentru asta este reputatul tehnician Adrian Costache.

Florin "Oprica" Oprisor




Florin este inca unul dintre jucatorii care se "lauda" ca "eu nu prea am primit porecle la viata mea, mai degraba le-am dat porecle altora. Ba chiar si in materie de botez eu niciodata nu mi-am luat un botez cap-coada, dar am organizat destul. Insa de multe ori lumea imi spune Oprica, un fel de prescurtare de la Oprisor".

Claudiu "Podo Moldoveanul" Podoleanu



Revenit la Grivita, dupa ce a mai jucat pentru echipa din Parcul Copilului si in 2013, Podoleanu este tipul de jucator cu mai multe porecle sau diminutive, dar niciuna nu a devenit clasica: "Mie de obicei mi se spune Podo, pentru ca baietilor le este mai usor. Pe vremuri mi se mai spunea moldoveanul pentru ca baietii aveau senzatia ca am un stil mai de ghiolban asa".

Marius "Tataie" Perniu




Marius Perniu are, deja, aproape trei decenii de Grivita la activ, fiind unul dintre rugbistii care s-a apucat de acest sport cam imediat dupa Revolutia din 1989 si care a jurat dragoste solemna unui singur club. De aceea se intelege de ce a fost poreclit "Tataie" sau "Duncan MacLeod" (n.r. - celebrul personaj din seria Nemuritorul). Insa Marius nu-si pierde simtul umorului si spune ca "nu stiu cine m-a poreclit deh, varsta! Dar probabil ca a fost vreun tanar invidios pe mine".

Viorel "Fulgerica" Nicolae



Viorel Nicolae Fulgerica este tipul de jucator care a ramas cu porecla inca din perioada in care facea primii pasi in rugby. A inceput sa practice sportul cu balonul oval ca aripa, remarcandu-se prin viteza avuta. De altfel, notorietatea poreclei i-a luat-o inainte. Putina lume din rugby mai stie numele sau real. Intre timp, Fulgi a facut pasul spre gramada, joaca pe postul de flanker si a devenit ... "Spartanul", dar vechea porecla, Fulgerica, ramane imbatabila.


Robert "Fluturasul" Gontineac




Fiul legendarului Romeo Gontineac, Robert chiar se lauda cu una dintre cele mai amuzante porecle din lot: "Abia am inceput sa practic rugbiul la Steaua cand antrenorul meu de atunci, Nea Lulus, m-a pus sa joc impotriva baietilor lui. La o faza m-am agatat de unul dintre cei mai inalti jucatori de pe teren si cum eu eram mai mic asa m-a tras pur si simplu in aer dupa el. Practic eram ca un fluturas in spatele lui, agatat de el. Si de atunci am cam ramas cu porecla asta".

Mihai "Turbina/ Dulaul" Adam



Ajuns printre jucatorii cu cele mai multe sezoane de Grivita la activ, Mihai Adam este tipul de jucator extrem de polivalent, putand evolua la linia intai, linia a treia, dar si centru sau aripa. Sustine ca nu are porecla, insa colegii obisnuiesc sa-l strige "Turbina", pentru ca este energetic pe teren, iar in viata de zi cu zi lucreaza intr-un atelier auto. Mai spune momente in care i se spune si "Dulaul", pentru ca este relativ mic de statura dar extrem de agresiv pe teren.

Mijlocas la gramada

Alexandru "Bahoi" Ungureanu




Cel mai bun si constant jucator al Grivitei din ultimii ani, Alexandru Ungureanu este cunoscut in lumea rugbiului de la noi, nu doar in sanul echipei, drept "Bahoi". Aceasta porecla i-a fost conferita de Cristian Onofrei, vechiul sau coechipier de la Grivita si actualul jucator al formatiei Dinamo Bucuresti.

Mijlocas la deschidere

Alexandru "Alecu" Marin




Absent la cele patru meciuri din tur, din cauza unor probleme medicale, Alecu spera sa revina cat mai rapid pe teren si sa conduca echipa spre un nou titlu de campioana a Diviziei A. "Alecu" este, evident, un diminutiv de la Alexandru, dar jucatorul Grivitei spune ca nu-si mai aminteste cine i-a zis prima data asa. Insa in spatiul online jucatorul Grivitei este cunoscut si drept "Alecu Demari", joc de cuvinte pornit de la Mari, sotia sa.

Aripi

Claudiu "Fane Militarul/ Fane Farmacie" Stefan




Revenit pe teren anul trecut, dupa o pauza de doi ani, Claudiu Stefan este cunoscut drept "Fane Militarul" sau "Fane Farmacie". Prima data a fost porecla de Fane Farmacie, "porecla ce mi-a fost data de baietii din Linia I, Stefan Abaseaca, Andrei Iacob, unul dintre ei. Eram specialist in retete naturiste si le recomandam pastile si moduri de a slabi. Ulterior am devenit Fane Militarul, fiind militar in viata de zi cu zi".

Stefan "Fane Avioane" Herghelegiu




Pentru ca lucreaza in domeniul aeronauticii, lui Stefan Herghelegiu i s-a spus inca din start "Fane Avioane". Povestea este scurta si cuprinzatoare: "Eram, practic, doi de Fane la echipa, eu si Claudiu Stefan, Fane Militaru. Iar baietii au vrut sa faca diferenta intre noi si asa am devenit Fane Avioane. Cred ca Sabin a fost primul care mi-a zis asa".

Luci "Asasinul" Florea




Cu o rata de un eseu inscris la doua meciuri in tur, Luci Florea a profitat din plin de sansele primite si a devenit un pion important in echipa. Tanarul jucator al Grivitei spune ca "cel mai mult mi-a placut ca Florin Besliu, antrenorul meu de la juniori, m-a poreclit Asasinul la un turneu de rugby 7 disputat acum un an sau doi. Mi-a spus asa pentru ca sunt tipul de jucator individualist care nu da pase. Credeam ca i-am mancat ficatii atunci".

Andrei "Cojo" Cojocaru



Venit anul trecut la Grivita, Andrei Cojocaru s-a integrat perfect in echipa si a reusit sa-si castige locul printre titulari, punctand deja in partida cu Tomitanii de pe teren propriu. La nivel de porecle, aripa Grivitei este tipul de jucator care raspunde la prescurtarea de "Cojo", din motive evidente.

Centri 

Marius "Meme" Mamoc




Devenit in acest sezon unul dintre cei mai importanti jucatori din echipa, Marius Mamoc a fost poreclit Meme de colegii sai. Insa jucatorul Grivitei spune ca nu stie prea multe detalii despre aceasta mutare: "Nu mai stiu exact cum s-a intamplat. Banuiesc ca este o prescurtare produsa de initialele numelui. Cred ca Andrei Iacob mi-a zis prima data Meme".

Nicolae "Nae Chuck Norris" Oprea



Fost international de rugby 15 si rugby sevens, Nicolae Oprea are o porecla ce provine prin prescurtarea numelui, Nae, evident, dar mai este cunoscut si drept Chuck Norris pentru ca se mentine imbatabil indiferent de situatie si conditii.


Alexandru "Militianul" Galin




Unul dintre cei mai importanti jucatori din istoria recenta a Grivitei, Galin spera sa aiba ocazia sa revina cat de curand pe teren, dupa ce a fost macinat de mai multe probleme la genunchi in ultimii ani. Galin sustine si el "ca nu prea am avut porecle de-a lungul timpului. Pe vremuri mai imi spuneau unii Sobolanul, dar asa, trecator, iar acum mi se mai spune Militianul pentru ca activez in cadrul Ministerului de Interne".

Catalin "Şoldo" Ionita



Unul dintre cei mai tineri jucatori din lotul Grivitei, centrul Catalin Ionita a venit la echipa cu porecla "Şoldo" din perioada petrecuta la CSM Bucuresti. Antrenorul Dragos Manea se face vinovat si in acest caz, dar Ionita spune ca acum s-a obisnuit ca baietii din echipa sa-l strige simplu, pe numele de familie.


Florin "Bijoux" Bujor




Florin Bujor este tipul de jucator care poate evolua pe aproape orice post de pe linia de treisferturi. Iar variatia se mentine si la nivel de porecle, pentru ca numele sau de familie a fost transformat in "Buji", "Bujie" sau "Bijoux". Vinovat este acelasi Bogdan Budeanu, care vine si cu precizari pretioase in acest caz: "L-am numit Bijoux pentru ca baiatul asta este foarte pretios pentru noi, cam ca bijuteriile asa".

Fundas

Ionel "Jhonel" Preda




Revenit si el in echipa dupa o pauza indelungata, Ionel nu are o porecla anume. I se mai spune "Jhonel", pentru a da o nota speciala, iar vinovat este, si in acest caz, Bogdan Budeanu: "Nu am avut neaparat o porecla. Doar pe Budeanu l-am auzit ca a inceput chestia cu Jhonel. In rest, mi s-a mai spus in multe feluri, dar au fost doar cazuri punctuale".

BONUS: ANTRENORUL ALEXANDRU "BUCATARUL" MARIN




Staff-ul Grivitei este condus, in calitate de antrenor principal, de Alexandru Marin. Tehnicianul este cunoscut in lumea rugbiului, de foarte multi ani, drept Sandu Bucatarul. De unde si pana unde? "Din perioada junioratului, cand il aveam antrenor pe Nicu Vizitiu. Am absolvit scoala profesionala, specializarea bucatar, si Liceul Viilor, profil alimentatie publica si turism/comert. Iar nea Nicu a fost primul care mi-a zis Sandu Bucatarul".

vineri, 27 ianuarie 2017

Grivita a sunat adunarea pentru inceperea pregatirii sezonului de primavara

Joi seara, 22 de rugbisti au fost prezenti la prima actiune mai consistenta a RC Grivita din 2017. Gruparea din Parcul Copilului si-a propus sa pregateasca intr-un mod cat mai potrivit returul Diviziei A care va incepe pe 8 aprilie.



Si cum in tur am aratat multe carente la nivel de pregatire fizica s-a stabilit ca echipa are nevoie de mai mult de doua luni de pregatire pentru ca la primul meci din primavara, cel cu Tomitanii Constanta, sa ne prezentam la un nivel cat mai apropiat de potentialul maxim. Se va merge pentru aproape o luna pe un program de pregatire cu doua antrenamente pe saptamana, marti si joi de la 18.30, urmand ca din jurul datei de 15 februarie, in functie si de conditiile meteo, sa se treaca la programul clasic de trei antrenamente pe saptamana, luni, miercuri si vineri de la 18.30. Sedintele de readaptare la efort vor fi urmate de antrenamente intense care sa aduca imbunatatiri la capitolul conditie fizica, dar si la imbunatatirea relatiilor de joc, in conditiile in care nu mai putin de noua dintre cei 26 de jucatori folositi in tur sunt rugbisti care nu au evoluat in sezonul 2015, cand echipa a castigat Divizia A, si care abia au venit sau au revenit langa echipa.

Prima sedinta de pregatire din acest sezon a fost prefatata de o discutie sustinuta intre jucatori. Iar concluzia a fost ca echipa a avut o evolutie buna in tur, remarcandu-se apararea din meciul cu Sportul Studentesc, castigat cu 3-0, victoria obtinuta cu CS Tomitanii, 24-15, dupa 7-15 in minutul 55, desi am avut in fata o echipa care da o treime din lotul nationalei de juniori U20, si chiar si evolutia din meciul cu Dinamo II, cand micile momente de neatentie ne-au costat victoria in fata unui adversar mult mai bine pregatit fizic si care a beneficiat de aportul a cel putin cinci jucatori adusi de la prima echipa.

Totusi, intregul efectiv de jucatori este constient ca ne asteapta un sezon de primavara mult mai complicat si mai intens, iar succesul misiunii de a ne apara titlul cucerit in 2015 depinde de primele trei saptamani, cand Grivita da piept cu cele mai pregatite echipe din Divizie, Tomitanii (8 aprilie, la Constanta) si Dinamo II (22 aprilie, Parcul Copilului). Iar pentru a trece cu brio de examenele primaverii este nevoie de o implicare mai mare din partea tuturor celor care si-au asumat implicarea in acest proiect.

Este foarte posibil ca lotul de jucatori care a dus greul in tur sa mentina steagul sus si in a doua parte a campionatului, fiind greu de crezut ca la Grivita vor exista mutari semnificative de efectiv in urmatoarea perioada.

Desi a lipsit de la intalnirea de joi cu rugbistii, antrenorul Alexandru Marin este de parere ca "Grivita are puterea necesara pentru a castiga Divizia A, insa totul depinde de baieti. Cum vor participa la antrenamentele pe care le stabilim de comun acord si cum vor reusi sa mentina atmosfera in lot. Despre eventuale transferuri nu stiu ce sa spun. Noi avem portile deschise, cine vrea sa vina, juniori sau jucatori experimentati, sa vina. Cred ca deja nu mai este un secret ca noi, aici, ne bazam pe amatorism, camaraderie si atmosfera specifica grivitenilor".

S-a zvonit la un moment dat ca tehnicianul Grivitei ar dori sa renunte la conducerea echipei de seniori la sfarsitul actualului sezon, pe motiv de pensionare, dar Alexandru Marin da asigurari ca "nu se pune problema de asa ceva. Daca intrunesc conditiile, ies la pensie de la locul de munca, dar de la rugby ... niciodata".

Exista posibilitatea ca in a doua jumatate a lunii martie jucatorii Grivitei sa sustina si cateva partide de verificare, in special pentru a se obisnui cu atmosfera de meci, mai ales ca aproximativ in aceeasi perioada o mare parte dintre jucatorii celor de la Tomitanii Constanta, primii nostri adversari din retur, vor fi implicati in mod direct in meciurile pe care Romania le va disputa la Campionatul European de juniori U20.

luni, 23 ianuarie 2017

Juniorii Grivitei, dezvaluiri despre viata in cantonamentul nationalei de juniori U18


Nationala de juniori U18 a Romaniei s-a aflat in cantonament in perioada 14-21 ianuarie la Snagov.



Obiectivul actiunii a fost demararea pregatirii participarii la Campionatul European din acest an. 34 de jucatori s-au aflat sub comanda staff-ului condus de Cosmin Cioriciu si Danut Dumbrava, iar trei dintre rugbisti au reprezentat echipa noastra, Rugby Club Grivita. Inaintasii Catalin Cristian Soare si Ion Mihail Goran si jucatorul de treisferturi Marian Amaxinoaei au parcurs etapele pregatirii de la Snagov si au luat parte si la meciul de verificare programat la sfarsitul saptamanii trecut, eveniment care a si pus punct final primului cantonament programat in acest an pentru lotul national de juniori sub 18 ani.

Considerat unul dintre cei mai promitatori jucatori de treisferturi, Marian Amaxinoaei recunoaste ca a avut unele dificultati in a se adapta la programul de pregatire si ca sedintele pentru imbunatatirea conditiei fizice "au fost un pic cam grele", dar spune ca "per total intreaga experienta a fost una foarte frumoasa. Dupa cateva antrenamente de adaptare, totul a fost ok. Domnii antrenori ne-au luat mai tare la inceput, dar in timp lucrurile au inceput sa se aseze si am inceput sa ne intelegem foarte bine cu totii".

Desi lotul a fost alcatuit din jucatori proveniti de la un numar record de echipe, Marian este de parere ca "nu a existat nicio diferenta intre noi. Toti am fost egali si am cautat sa ne ajutam cat mai mult intre noi. Eu, unul, m-am simtit foarte bine alaturi de echipa si sper sa mai fiu convocat, desi domnii antrenori mi-au spus ca ar trebui sa mai pun cateva kilograme pe mine, sa-mi imbunatatesc masa musculara".

Aflat printre ultimii jucatori convocati la lotul national, Catalin Cristian Soare recunoaste si el ca "din punct de vedere fizic a fost destul de greu, am avut cate trei antrenamente pe zi, dar per total a fost o experienta foarte utila pentru ca am invatat multe lucruri noi". Si inaintasul Grivitei sustine ca unul dintre atuurile cantonamentului a fost unitatea grupului: "M-am simtit ca intr-o familie. Stiam toti ca trebuie sa muncim pentru indeplinirea aceluiasi obiectiv. Desi provenim de la multe echipe, nu exista diferente intre noi. Ne-a fost mai greu la inceput, dar pe parcurs ne-am adaptat".

Departe de colegii de la echipa de club, Catalin Cristian Soare ramane cu gandul si inima in Parcul Copilului, iar concluzia sa dupa acest cantonament este ca "mi-as dori sa ajunga la lot cat mai multi dintre colegii mei de la Grivita pentru a vedea cum si cat de mult trebuie sa muncim pentru a ajunge in top".

Aflat, pe aceeasi lungime de unda cu colegii sai, inaintasul Mihai Goran recunoaste si el ca s-a adaptat mai greu la intensitatea antrenamentelor, dar "dupa cateva sedinte de pregatire mi-am intrat in ritm".

Mihai sustine ca "m-am simtit foarte bine in cantonamentul echipei nationale. Sunt convins ca atat eu, cat si colegii mei de la Grivita am invatat multe lucruri pe care nu le stiam si care ne vor aduce un plus la echipa de club. In primul rand am invatat ca este foarte important sa muncim cat mai mult si sa ne adaptam cerintelor antrenorilor. Si la lot, chiar daca antrenorii ne-au luat mai tare la inceput din momentul in care am inteles ce doresc ne-a fost mult mai usor pe teren".