vineri, 24 martie 2017

Bogdan Budeanu: "De ce rugby? Pentru ca adevaratele valori in viata sunt prieteniile camarazilor"


Mereu printre cei mai constanti jucatori ai Grivitei, Bogdan Budeanu, MVP-ul din 2014, si-a pus amprenta asupra jocului echipei si in turul Diviziei A, cand formatia noastra a dat batalii dificile cu echipe mai tinere, Tomitanii, Dinamo II, dar si cu formatii artagoase precum CSM Sibiu si, mai ales, eterna rivala Sportul Studentesc. 



Cel poreclit Budi a reusit un eseu in cele 274 de minute jucate in tur si considera ca este pregatit sa dea totul in returul care bate la usa.

- Mai sunt cateva saptamani pana la startul returului. Cum ti se pare ca se prezinta echipa la momentul actual?

- A fost o pauza competitionala cam lunga, dar ne-am obisnuit deja la acest nivel. Cine a fost constiincios este in grafic cu pregatirea fizica, cei mai multi dintre baieti au "incarcat" la greu in aceasta iarna si speram ca la ora primului meci sa fim intr-o forma apropiata de potentialul maxim.

- Grivita nu a stralucit in prima parte a campionatului. Ce ar trebui sa aduceti nou pentru a imbunatati jocul echipei? Crezi ca e nevoie de rugbisti noi?

- Glumind un pic as zice ca noi nu am stralucit in tur pentru ca oricum avem senzatia ca am ramas la statutul de diamanet neslefuite. Trebuie sa ne inspire victoria Romaniei obtinuta recent impotriva Georgiei si sa venim si noi cu un plus de unitate, daruire si disponibilitate la efort. Cat despre rugbisti noi, cred ca este mereu nevoie de asemenea jucatori. Chiar cred ca este un moment oportun ca baietii mai tineri sa-si doreasca sa se afirme, pentru ca din ce simt noi astia mai din vechea garda suntem dispusi la o concurenta loiala.

- Va asteapta un program infernal si extrem de condensat. Crezi ca veti face fata cu brio la meciuri tari jucate saptamanal?

- Da, din pacate campionatul este atat de scurt incat orice accidentare, cat de mica ar fi, chiar si o entoarsa, te poate face sa ratezi restul de meciuri si  sa mai astepti inca 3, 4, 5 luni pana la urmatorul set de meciuri. Va fi un program infernal, mai ales ca din sase meciuri vom juca unul sau maxim doua acasa, dar sunt convins ca avem puterea necesara pentru a o scoate cu bine la capat.

- Are Grivita in acest moment forta pentru a-si pastra titlul cucerit in 2015?

- In mod evident unitatea grupului ar trebui sa fie atuul nostru in fata echipelor mai tinere si cred ca ne putem baza pe aceasta unitate. Ne mai trebuie doar o motivatie, cat de mica, important e sa fie.

- Ai fost desemnat cel mai bun jucator al echipei in 2014. Ai vrea sa bifezi un nou trofeu personal la sfarsitul acestui an?

- Eeeee, m-am simtit onorat de premiul respectiv, dar atunci poate a fost si doar o conjunctura favorabila. Pentru mine cel mai mult conteaza sa stiu ca sunt un pilier model pentru juniori si baietii care vin din urma.

- Ai doi juniori acasa, un job ... complicat si stiu ca pierzi mult timp pe drum la si de la stadion. Ce te mai motiveaza pentru a-ti continua cariera de rugbist? Cat de greu este sa faci fata unui asemenea program?

- Imi place sa cred ca sunt o persoana activa. Nu consider ca am un program incarcat, ci doar ca am mai multe optionale.

- Te-ai gandit sa-ti directionezi micutii spre sportul cu balonul oval sau ai vrea sa-i duci la un sport care le poate aduce castiguri financiare mai mari?

- Am 2 Dragoni acasa si tare as vrea sa-i vad intre buturi. Adevaratele valori in viata sunt prieteniile camarazilor. Si se pare ca sunt pe drumul cel bun din moment ce Matei (n.r. - baiatul mai mare) a impartit deja tricourile de meci: Nr. 1 Matei, Nr. 2 subsemnatul, Nr. 10 mezinul Patrick.

- Ai 32 de ani, te-ar mai tenta o aventura rugbistica la un nivel mai inalt? Cat ai de gand sa mai practici acest sport?

- Dupa 18 ani de rugby abia daca mai imi aduc aminte 2-3 meciuri. Insa tin foarte bine minte momentele de dinaintea meciurilor, de dupa meciuri, atmosfera de la antrenamente, locurile unde se schimba fiecare coleg, vechiul vestiar, etc. Astea sunt elementele care conteaza cel mai mult in familia noastra Grivita. Deci, nu, nu mai sunt preocupat de un transfer. Avem potential si aici. Cu putin mai multa implicare putem spune ca "povestea merge mai departe".

miercuri, 22 martie 2017

Andrei Chitic: "Inca de cand am intrat in vestiar, am remarcat forta grupului. Este legitimatia acestui club"


Pilierul Andrei Chitic a crescut la CS Metrorex si a trecut prin curtea Stelei, iar acum a ajuns sa apere culorile clubului nostru. 



A intrat in fiecare dintre meciurile din tur din postura de rezerva, dar nu a avut nevoie de foarte mult timp pentru a-si pune amprenta asupra jocului si chiar pentru a marca un eseu in confruntarea cu Dinamo. Cu mai putin de o luna inainte de startul returului, rugbistul Grivitei recunoaste ca pentru gruparea din Parcul Copilului urmeaza o primavara complicata, dar este convins ca daca jucatorii Grivitei se vor ajuta mai mult intre ei vor reusi sa dea lovitura si sa produca surprize placute in meciurile jucate cu adversari mai tineri si mult mai bine pregatiti fizic.

- Esti nou venit in marea familie a Grivitei. Cum ti s-au parut aceste luni petrecute la club? Cum ti s-au parut meciurile jucate in tur?

- Din punctul meu de vedere au fost cateva luni foarte bune, in conditiile in care veneam dupa o pauza destul de lunga care si-a pus amprenta asupra jocului meu. N-am mai pus mana pe balon de cand s-a desfiintat echipa de seniori a clubului Metrorex si cred ca s-a vazut. Dar am fost primit cu bratele deschise aici de catre toata lumea si asta mi-a dat incredere. Meciurile din tur au fost destul de tari, insa nu la nivelul la care ma asteptam. Cred ca ne asteapta un retur mult mai greu si mai dificil.

- Ce ai remarcat la club, in sens pozitiv, si unde crezi ca mai trebuie lucrat?

- Inca de cand am intrat in vestiar, am remarcat forta grupului. Pot spune ca este legitimatia acestui club. De lucrat cred ca trebuie sa mai lucram la capitolul comunicare pentru ca din ce stiu eu suntem mai multi jucatori care s-au alaturat de curand echipei.

- Ai fost in curtea unui club de top si ai ajuns la Grivita. Crezi ca e un pas inapoi pe latura sportiva? Te gandesti sa revii in circuitul de nivel inalt?

- Sunt un produs 100% marca Metrorex. Cu ei am cunoscut succesul in rugby. Am ajuns la Steaua unde pot spune ca am jucat la un nivel destul de bun. Insa cariera mea de rugbist profesionist acolo a luat sfarsit din cauza unor accidentari suferite la umar si la genunchi. Nu consider ca este un pas inapoi venirea la Grivita. Din contra, am ocazia sa impart vestiarul cu niste baieti extraordinari.

- Ai prins doar 120 de minute in tur, dar a fost suficient sa-ti pui amprenta asupra jocului si chiar sa inscrii impotriva lui Dinamo. La cat la suta din potential esti? Unde mai ai de lucru pentru a te apropia de forma maxima? Cat de mult ti-a afectat jocul lipsa relatiilor de joc cu noii tai colegi?

- Sunt undeva la 40% din potential. Evident, mai am mult de lucru la capitolul conditie fizica. Daca as fi pregatit fizic, sunt sigur ca as face fata si la un nivel mai inalt. La inceput a fost greu din cauza lipsei relatiilor de joc cu colegii mei, dar pe parcursul mi-am dat drumul. Stii cum e. Pofta vine mancand.

- Pentru Grivita urmeaza un retur de foc. Ce crezi ca se va intampla? Ce asteptari ai? Poate echipa sa faca fata unui ritm intens si sa-si apere cu succes titlul cucerit in 2015?

- Cu siguranta vom avea un retur de succes. Vom produce multe surprize placute si vom apara titlul cucerit in 2015. Avem nevoie doar de un pic mai multa comunicare si sa ne ajutam mai mult intre noi. Cred ca aici sta cheia succesului: comunicare, disciplina, ajutor.

- Nominalizeaza trei dintre noii tai colegi cu care crezi ca te intelegi cel mai bine.

- Nu am cum sa nominalizez doar trei jucatori. Eu zic ca ma inteleg bine cu toti, mai ales ca sunt unii baieti cu care am mai jucat pe la Metrorex sau pe la juniori.

- Care sunt idolii tai la nivel national si international?

- Pe plan national raman in sufletul meu Radu Basalau, Marius Tincu si Marcel Mihalache, iar la nivel international i-as remarca pe Kevin Mealamu, Owen Franks si Anton Oliver.

luni, 6 martie 2017

Adrian Matei, un alt "francez" ramas cu gandul la echipa din Parcul Copilului

Crescut la Grivita, unde a facut parte dintr-o echipa de juniori ce mai cuprindea nume precum Andrei Kiss, Claudiu Dumitru, Ciprian Caplescu sau actualul fundas al echipei de seniori, Ionel Preda, Adrian Matei este un alt rugbist din Parcul Copilului ce a urmat calea strainatatii.



S-a stabilit in Franta, unde a evoluat pentru echipe precum Saint Xriex sau Limoges, dar gandul sau a ramas alaturi de Grivita. Si are puterea sa recunoasca faptul ca "perioada petrecuta la Grivita a fost cea mai frumoasa parte a carierei mele. Poate si pentru ca eram mai tanar si nu conta decat rugbiul".

Ajuns in anturajul echipei nationale, pentru care a evoluat in doua meciuri test in 2013, 9-9 cu Georgia, la Bucuresti, si 30-20 cu Rusia, la Bucuresti, partida in care a si marcat unul dintre cele trei eseuri ale echipei noastre, Adrian Matei spune ca "nu puteam sa ajung atat de sus daca nu valorificam informatiile invatate, despre rugby si despre viata, de la cei cu care am lucrat la Grivita. Nu sunt putine zilele cand ma gandesc la perioada aia si la oamenii pe care i-am intalnit la Grivita".

Adrian Matei este constant la curent cu parcursul echipei de seniori a Grivitei in Divizia A si spune ca "baietii care fac parte din echipa, dar si cei care vin din urma, ar trebui sa profite de fiecare moment petrecut impreuna si trebuie sa dea tot ce au mai bun in fiecare meci pentru ca momentele astea nu sunt vesnice, din pacate. Baietii de la Grivita trebuie sa ia in calcul doar doua notiuni, Forta si Onoare, asta e tot ce conteaza".

sâmbătă, 4 martie 2017

Legendele Griviței, mesaje de încurajare pentru actualii rugbisti

In acest weekend, echipa de juniori U17 a RC Grivita deschide balul meciurilor oficiale disputate de formatia noastra in acest an, cu ocazia turneului de rugby in 10 care va avea loc la Baia Mare. La inceputul lunii aprilie, peste numai cinci saptamani, echipele de rugby in 15 ale RC Grivita, atat seniori cat si cele de juniori U18 si U16, vor disputa primele meciuri oficiale din acest an.



Si cum anul 2017 se anunta a fi unul extrem de greu, unul de tranzitie, pentru clubul nostru, am apelat la cativa fosti jucatori ai Grivitei care sa transmita mesaje de incurajare pentru seniorii si juniorii ce mentin in viata gruparea din Parcul Copilului.

Vorbim despre rugbisti care au castigat titlul national, generatia 1993, jucatori care au ajuns sa scrie istorie pentru echipa nationala a Romaniei sau macar de griviteni care pastreaza amintirea unor victorii de senzatie cu rivalele Dinamo si Steaua, succesuri obtinute intr-o perioada in care echipa deja isi incepuse caderea.

Bogdan Podeanu




Fost jucator de baza al echipei care a castigat ultimul titlu national, cel din 1993, Bogdan Podeanu este unul dintre numerosii griviteni care au ramas cu sufletul alaturi de gruparea din Parcul Copilului. Isi aduce aminte cu drag mai ales de victoriile obtinute in fata marilor rivale, Steaua si Dinamo Bucuresti, si spune ca istoria titlului cucerit in urma cu 24 de ani este una cat se poate de simpla: "Am avut evolutii mai degraba inconstante in tur, dar eram si noi acolo sus, la bataie. In cantonamentul dintre tur si retur ne-am adunat mai multi baieti la o bere, dupa un antrenament, si am zis ... ba, da noi de ce nu am putea sa luam campionatul? De atunci, am inceput sa gandim altfel. Sa muncim din ce in ce mai mult, sa jucam din ce in ce mai bine, sa avem incredere in noi si in forta grupului. Asa si baietii care joaca acum. Seniori, juniori, nu conteaza ... important e sa creada in ei, in fortele lor si in forta grupului".

Laurentiu Draghia "Lulu"




Un alt fost component al echipei de aur care a castigat titlul din 1993, Laurentiu Draghia a scris istorie pentru RC Grivita ajungand sa joace pana la aproape 40 de ani pentru gruparea din Parcul Copilului. Ajuns acum la 50 de ani, cel poreclit "Lulu" recunoaşte ca dragostea pentru Griviţa este atat de mare incat "crede-ma ca si acum imi vine sa ma pregatesc un pic, sa-mi pun ghetele in picioare si sa mai bifez macar cateva minute pentru echipa asta". In legatura cu titlul din 1993, Laurentiu Draghia spune ca "sa stii ca nici in perioada aia, la inceputul anilor 1990, nu se castigau multi bani din rugby. Mult timp am jucat si noi din dragoste pentru acest sport care te modeleaza ca om pe viata. Titlul l-am cucerit gratie fortei grupului. Eram prieteni si pe teren si la sprit, iar cand grupul este unit obiectivele sunt mult mai usor de indeplinit. Sigur, eram si muncitori. 5 zile din 7 eram la teren si faceam cel putin cate un antrenament pe zi. Pentru baieti ... ce sa zic? Le recomand sa ramana uniti, sa se sacrifice unul pentru altul si sa nu uite ca rugbiul se joaca mai intai cu inteligenta si abia apoi cu fizicul. Daca nu stii sa-ti pui fizicul in valoare, degeaba esti cat dulapul sau ai cine stie ce muschi. Chiar vreau sa le transmit salutari baietilor care formeaza Grivita de azi si sa le transmit ca si noi, cei mai varstnici, suntem alaturi cu sufletul de tot ce inseamna RC Grivita".

Gabriel Cilinca




Gabriel Cilinca a facut si el parte din echipa Grivitei care a castigat titlul din 1993 si chiar a ajuns in nationala evoluand in echipa Romaniei care a castigat, cu 41-13, meciul cu Portugalia din deplasare, din aprilie 1993. Gabriel Cilinca recunoaste ca "titlul din 1993 a fost sansa unei generatii foarte talentate. Am avut sansa de a ma alatura unui grup de jucatori ambitiosi si care erau extrem de seriosi cand venea vorba de rugby. Ne-am valorificat atuurile cu foarte multa munca si multa comunicare. Discutam foarte mult intre noi despre rugby, despre cum sa abordam urmatorul meci in functie de adversar, despre ce tactica ar trebui sa folosim, etc. Am fost prieteni in vestiar, pe teren, in afara lui, peste tot. Am fost o mare familie si la bune si la mai putin bune. Doar la Locomotiva si la Grivita am avut parte de colectiv in care sa se vorbeasca numai despre rugby". In legatura cu actualii echipieri ai Grivite, Gabriel Cilinca spune ca "in primul rand trebuie sa existe o legatura stransa intre jucatori, iar ei sa nu uite ca, vorba aia, invingatorii iau totul. Chiar sper din tot sufletul ca Grivita sa revina acolo unde ii este locul si sa se bata din nou pentru castigarea campionatului national".

Ciprian Vlasceanu




Fost jucator la gruparea din Parcul Copilului pentru o perioada de sapte ani, inaintasul Ciprian Vlasceanu a prins cinci selectii in echipa nationala a Romaniei, in 2000, si este unul dintre numerosii rugbisti romani care s-au stabilit in Franta. Desi aflat la mii de kilometri distanta, Ciprian Vlasceanu a ramas si el cu sufletul alaturi de Grivita "pentru ca m-am simtit ca intr-o mare familie in cei sapte ani petrecuti la Grivita. Ma mandresc cu perioada aia pentru ca am avut onoarea sa joc la o echipa atat de mare si valoroasa. Toti francezii implicati in rugby au auzit de Grivita, toata lumea cunoaste ce inseamna echipa aia. Despre baietii de acum din echipa nu stiu ce sa zic. Cred ca trebuie sa intre cu mandrie pe teren, sa onoreze trecutul si sa se bucure de fiecare moment petrecut la clubul acela".

Paul Mihai Stoian




Desi a petrecut doar patru ani la gruparea din Parcul Copilului, Paul Mihai Stoian, jucator de linia a treia, a fost timp de doi ani capitanul Grivitei. Iar din aceasta postura a prins un loc 4 in Liga I si o multime de rezultate importante, inclusiv victorii cu Dinamo sau Steaua. Stoian isi aduce si el aminte cu placere de perioada petrecuta la Grivita: "Noi ne cam asumam statutul de echipa mica, pentru ca nu mai aveam aceeasi influenta ca Dinamo sau Steaua. Ieseam din vestiar cu gandul ca suntem deja condusi cu 15-0 si ca trebuie sa muncim cat mai mult si sa dam totul pentru a intoarce rezultatul. Asta era secretul nostru. Indiferent de numele adversarului si de conditiile existente, baietii trebuie sa se gandeasca la faptul ca si adversarii au tot doua maini sau doua picioare, nu sunt cu nimic mai prejos. Important este sa se bazeze pe forta grupului si sa joace la intensitate maxima din primul si pana in ultimul minut, pentru a-si sufoca adversarul. Si forta grupului nu poate exista daca baietii nu sunt prieteni. E nevoie de unitate si asta trebuie sa se vada tot timpul, nu numai pe teren. Baietii sa manance impreuna, sa bea un sprit impreuna, sa iasa cu sotiile sau prietenele impreuna, sa mearga in vacante impreuna, etc".

Mihai Ionut Mengher




Un alt grivitean care a prins meciuri memorabile in tricoul Grivitei este Mihai Ionut Mengher. O adevarata forta a naturii, Mihai Mengher si-a pus amprenta pe jocul Grivitei inca de la primul meci ca titular si, chiar daca intre timp viata l-a facut sa se stabileasca, practic, in Spania, fostul echipier al gruparii din Parcul Copilului a ramas cu sufletul alaturi de fosta campioana a Romaniei si a Europei. "Pentru mine Grivita a fost ca o a doua casa. Vreau sa le multumesc domnilor antrenori care au avut incredere in mine, dar mai ales tatalui meu, care pentru mine ramane unul dintre marii rugbisti ai Romaniei, mentorul si antrenorul meu personal. Le multumesc pentru ca m-au invatat totul despre cel mai frumos sport din lume. Imi aduc aminte de primul meci jucat la seniori. Era un meci de Cupa, pe Parcul Copilului. Aveam in fata adversari care jucasera cu tatal meu. Cand au aflat ca sunt baiatul domnului Mengher, nu poti sa-ti dai seama unde aveam inima. Am batut pe Steaua in Ghencea, am avut vreo doua-trei meciuri de care pe care cu Dinamo. Imi pare rau ca nu am putut sa duc numele asta mai departe. Nu s-a putut in tara, dar asta e ... ", isi aminteste Mihai Mengher despre perioada frumoasa petrecuta in Parcul Copilului. Desi este la mii de kilometri distanta, Mihai a ramas cu sufletul alaturi de Grivita. Urmareste cu atentie evolutia si rezultatele echipei si spune ca "baietii ar trebui, in primul rand, sa aiba incredere in ei. Sa se respecte pe teren si in afara lui si sa fie uniti, indiferent de cat de mari, puternici sau valorosi sunt adversarii. Stii cum e? Diferenta o face ... numarul de "coaie" avute. Ce daca adversarul are 2 metri si 200 de kilograme? Ok, are doua maini si doua picioare, ca si tine. Dar daca el are doua coaie, tu trebuie sa ai trei. Baietii care sunt acum la echipa merita un respect deosebit si sunt sigur ca daca nu se dau la o parte de la nimic, daca raman uniti, pot ajunge acolo sus unde le este locul. Chiar vreau sa profit de prima ocazie pe care o am sa ii vizitez si sa facem o miuta. Imi este tare dor de atmosfera din Parcul Copilului".

Lucian Sirbu




A scris istorie in tricoul Stelei si mai ales in cel al nationalei Romaniei. A adunat 76 de selectii in tricoul "Stejarilor", a marcat 10 eseuri pentru Romania, inclusiv cu Georgia, la Tbilisi, cu Italia, la Parma, cu Namibia, la Cupa Mondiala din 2003, sau cu Tara Galilor, la Cardiff. Este unul dintre cei mai selectionati rugbisti romani si un jucator care a evoluat multi ani in Franta, inclusiv la Racing Metro, campioana en-titre a Frantei si vicecampioana en-titre a Europei. Si totusi, Lucian Sirbu nu uita perioada petrecuta in Parcul Copilului: "Pentru mine Grivita a insemnat TOTUL. M-a format ca om si ca rugbist. Nu as fi ajuns sa gust succesul in campionatul national, in tricoul Romaniei si la cluburile pentru care am evoluat in Franta. Tot respectul pentru acest club care merita un parcurs stralucitor". Lucian recunoaste ca urmareste de la distanta evolutiile echipei si le transmite actualilor jucatori de la Grivita, seniori si juniori, "sa profite de fiecare clipa petrecuta pe teren. Viata de sportiv e mai scurta decat avem impresia".