In acest weekend, echipa de juniori U17 a RC Grivita deschide balul meciurilor oficiale disputate de formatia noastra in acest an, cu ocazia turneului de rugby in 10 care va avea loc la Baia Mare. La inceputul lunii aprilie, peste numai cinci saptamani, echipele de rugby in 15 ale RC Grivita, atat seniori cat si cele de juniori U18 si U16, vor disputa primele meciuri oficiale din acest an.
Si cum anul 2017 se anunta a fi unul extrem de greu, unul de tranzitie, pentru clubul nostru, am apelat la cativa fosti jucatori ai Grivitei care sa transmita mesaje de incurajare pentru seniorii si juniorii ce mentin in viata gruparea din Parcul Copilului.
Vorbim despre rugbisti care au castigat titlul national, generatia 1993, jucatori care au ajuns sa scrie istorie pentru echipa nationala a Romaniei sau macar de griviteni care pastreaza amintirea unor victorii de senzatie cu rivalele Dinamo si Steaua, succesuri obtinute intr-o perioada in care echipa deja isi incepuse caderea.
Bogdan Podeanu
Fost jucator de baza al echipei care a castigat ultimul titlu national, cel din 1993, Bogdan Podeanu este unul dintre numerosii griviteni care au ramas cu sufletul alaturi de gruparea din Parcul Copilului. Isi aduce aminte cu drag mai ales de victoriile obtinute in fata marilor rivale, Steaua si Dinamo Bucuresti, si spune ca istoria titlului cucerit in urma cu 24 de ani este una cat se poate de simpla: "Am avut evolutii mai degraba inconstante in tur, dar eram si noi acolo sus, la bataie. In cantonamentul dintre tur si retur ne-am adunat mai multi baieti la o bere, dupa un antrenament, si am zis ... ba, da noi de ce nu am putea sa luam campionatul? De atunci, am inceput sa gandim altfel. Sa muncim din ce in ce mai mult, sa jucam din ce in ce mai bine, sa avem incredere in noi si in forta grupului. Asa si baietii care joaca acum. Seniori, juniori, nu conteaza ... important e sa creada in ei, in fortele lor si in forta grupului".
Laurentiu Draghia "Lulu"
Un alt fost component al echipei de aur care a castigat titlul din 1993, Laurentiu Draghia a scris istorie pentru RC Grivita ajungand sa joace pana la aproape 40 de ani pentru gruparea din Parcul Copilului. Ajuns acum la 50 de ani, cel poreclit "Lulu" recunoaşte ca dragostea pentru Griviţa este atat de mare incat "crede-ma ca si acum imi vine sa ma pregatesc un pic, sa-mi pun ghetele in picioare si sa mai bifez macar cateva minute pentru echipa asta". In legatura cu titlul din 1993, Laurentiu Draghia spune ca "sa stii ca nici in perioada aia, la inceputul anilor 1990, nu se castigau multi bani din rugby. Mult timp am jucat si noi din dragoste pentru acest sport care te modeleaza ca om pe viata. Titlul l-am cucerit gratie fortei grupului. Eram prieteni si pe teren si la sprit, iar cand grupul este unit obiectivele sunt mult mai usor de indeplinit. Sigur, eram si muncitori. 5 zile din 7 eram la teren si faceam cel putin cate un antrenament pe zi. Pentru baieti ... ce sa zic? Le recomand sa ramana uniti, sa se sacrifice unul pentru altul si sa nu uite ca rugbiul se joaca mai intai cu inteligenta si abia apoi cu fizicul. Daca nu stii sa-ti pui fizicul in valoare, degeaba esti cat dulapul sau ai cine stie ce muschi. Chiar vreau sa le transmit salutari baietilor care formeaza Grivita de azi si sa le transmit ca si noi, cei mai varstnici, suntem alaturi cu sufletul de tot ce inseamna RC Grivita".
Gabriel Cilinca
Gabriel Cilinca a facut si el parte din echipa Grivitei care a castigat titlul din 1993 si chiar a ajuns in nationala evoluand in echipa Romaniei care a castigat, cu 41-13, meciul cu Portugalia din deplasare, din aprilie 1993. Gabriel Cilinca recunoaste ca "titlul din 1993 a fost sansa unei generatii foarte talentate. Am avut sansa de a ma alatura unui grup de jucatori ambitiosi si care erau extrem de seriosi cand venea vorba de rugby. Ne-am valorificat atuurile cu foarte multa munca si multa comunicare. Discutam foarte mult intre noi despre rugby, despre cum sa abordam urmatorul meci in functie de adversar, despre ce tactica ar trebui sa folosim, etc. Am fost prieteni in vestiar, pe teren, in afara lui, peste tot. Am fost o mare familie si la bune si la mai putin bune. Doar la Locomotiva si la Grivita am avut parte de colectiv in care sa se vorbeasca numai despre rugby". In legatura cu actualii echipieri ai Grivite, Gabriel Cilinca spune ca "in primul rand trebuie sa existe o legatura stransa intre jucatori, iar ei sa nu uite ca, vorba aia, invingatorii iau totul. Chiar sper din tot sufletul ca Grivita sa revina acolo unde ii este locul si sa se bata din nou pentru castigarea campionatului national".
Ciprian Vlasceanu
Fost jucator la gruparea din Parcul Copilului pentru o perioada de sapte ani, inaintasul Ciprian Vlasceanu a prins cinci selectii in echipa nationala a Romaniei, in 2000, si este unul dintre numerosii rugbisti romani care s-au stabilit in Franta. Desi aflat la mii de kilometri distanta, Ciprian Vlasceanu a ramas si el cu sufletul alaturi de Grivita "pentru ca m-am simtit ca intr-o mare familie in cei sapte ani petrecuti la Grivita. Ma mandresc cu perioada aia pentru ca am avut onoarea sa joc la o echipa atat de mare si valoroasa. Toti francezii implicati in rugby au auzit de Grivita, toata lumea cunoaste ce inseamna echipa aia. Despre baietii de acum din echipa nu stiu ce sa zic. Cred ca trebuie sa intre cu mandrie pe teren, sa onoreze trecutul si sa se bucure de fiecare moment petrecut la clubul acela".
Paul Mihai Stoian
Desi a petrecut doar patru ani la gruparea din Parcul Copilului, Paul Mihai Stoian, jucator de linia a treia, a fost timp de doi ani capitanul Grivitei. Iar din aceasta postura a prins un loc 4 in Liga I si o multime de rezultate importante, inclusiv victorii cu Dinamo sau Steaua. Stoian isi aduce si el aminte cu placere de perioada petrecuta la Grivita: "Noi ne cam asumam statutul de echipa mica, pentru ca nu mai aveam aceeasi influenta ca Dinamo sau Steaua. Ieseam din vestiar cu gandul ca suntem deja condusi cu 15-0 si ca trebuie sa muncim cat mai mult si sa dam totul pentru a intoarce rezultatul. Asta era secretul nostru. Indiferent de numele adversarului si de conditiile existente, baietii trebuie sa se gandeasca la faptul ca si adversarii au tot doua maini sau doua picioare, nu sunt cu nimic mai prejos. Important este sa se bazeze pe forta grupului si sa joace la intensitate maxima din primul si pana in ultimul minut, pentru a-si sufoca adversarul. Si forta grupului nu poate exista daca baietii nu sunt prieteni. E nevoie de unitate si asta trebuie sa se vada tot timpul, nu numai pe teren. Baietii sa manance impreuna, sa bea un sprit impreuna, sa iasa cu sotiile sau prietenele impreuna, sa mearga in vacante impreuna, etc".
Mihai Ionut Mengher
Un alt grivitean care a prins meciuri memorabile in tricoul Grivitei este Mihai Ionut Mengher. O adevarata forta a naturii, Mihai Mengher si-a pus amprenta pe jocul Grivitei inca de la primul meci ca titular si, chiar daca intre timp viata l-a facut sa se stabileasca, practic, in Spania, fostul echipier al gruparii din Parcul Copilului a ramas cu sufletul alaturi de fosta campioana a Romaniei si a Europei. "Pentru mine Grivita a fost ca o a doua casa. Vreau sa le multumesc domnilor antrenori care au avut incredere in mine, dar mai ales tatalui meu, care pentru mine ramane unul dintre marii rugbisti ai Romaniei, mentorul si antrenorul meu personal. Le multumesc pentru ca m-au invatat totul despre cel mai frumos sport din lume. Imi aduc aminte de primul meci jucat la seniori. Era un meci de Cupa, pe Parcul Copilului. Aveam in fata adversari care jucasera cu tatal meu. Cand au aflat ca sunt baiatul domnului Mengher, nu poti sa-ti dai seama unde aveam inima. Am batut pe Steaua in Ghencea, am avut vreo doua-trei meciuri de care pe care cu Dinamo. Imi pare rau ca nu am putut sa duc numele asta mai departe. Nu s-a putut in tara, dar asta e ... ", isi aminteste Mihai Mengher despre perioada frumoasa petrecuta in Parcul Copilului. Desi este la mii de kilometri distanta, Mihai a ramas cu sufletul alaturi de Grivita. Urmareste cu atentie evolutia si rezultatele echipei si spune ca "baietii ar trebui, in primul rand, sa aiba incredere in ei. Sa se respecte pe teren si in afara lui si sa fie uniti, indiferent de cat de mari, puternici sau valorosi sunt adversarii. Stii cum e? Diferenta o face ... numarul de "coaie" avute. Ce daca adversarul are 2 metri si 200 de kilograme? Ok, are doua maini si doua picioare, ca si tine. Dar daca el are doua coaie, tu trebuie sa ai trei. Baietii care sunt acum la echipa merita un respect deosebit si sunt sigur ca daca nu se dau la o parte de la nimic, daca raman uniti, pot ajunge acolo sus unde le este locul. Chiar vreau sa profit de prima ocazie pe care o am sa ii vizitez si sa facem o miuta. Imi este tare dor de atmosfera din Parcul Copilului".
Lucian Sirbu
A scris istorie in tricoul Stelei si mai ales in cel al nationalei Romaniei. A adunat 76 de selectii in tricoul "Stejarilor", a marcat 10 eseuri pentru Romania, inclusiv cu Georgia, la Tbilisi, cu Italia, la Parma, cu Namibia, la Cupa Mondiala din 2003, sau cu Tara Galilor, la Cardiff. Este unul dintre cei mai selectionati rugbisti romani si un jucator care a evoluat multi ani in Franta, inclusiv la Racing Metro, campioana en-titre a Frantei si vicecampioana en-titre a Europei. Si totusi, Lucian Sirbu nu uita perioada petrecuta in Parcul Copilului: "Pentru mine Grivita a insemnat TOTUL. M-a format ca om si ca rugbist. Nu as fi ajuns sa gust succesul in campionatul national, in tricoul Romaniei si la cluburile pentru care am evoluat in Franta. Tot respectul pentru acest club care merita un parcurs stralucitor". Lucian recunoaste ca urmareste de la distanta evolutiile echipei si le transmite actualilor jucatori de la Grivita, seniori si juniori, "sa profite de fiecare clipa petrecuta pe teren. Viata de sportiv e mai scurta decat avem impresia".
Si cum anul 2017 se anunta a fi unul extrem de greu, unul de tranzitie, pentru clubul nostru, am apelat la cativa fosti jucatori ai Grivitei care sa transmita mesaje de incurajare pentru seniorii si juniorii ce mentin in viata gruparea din Parcul Copilului.
Vorbim despre rugbisti care au castigat titlul national, generatia 1993, jucatori care au ajuns sa scrie istorie pentru echipa nationala a Romaniei sau macar de griviteni care pastreaza amintirea unor victorii de senzatie cu rivalele Dinamo si Steaua, succesuri obtinute intr-o perioada in care echipa deja isi incepuse caderea.
Bogdan Podeanu
Fost jucator de baza al echipei care a castigat ultimul titlu national, cel din 1993, Bogdan Podeanu este unul dintre numerosii griviteni care au ramas cu sufletul alaturi de gruparea din Parcul Copilului. Isi aduce aminte cu drag mai ales de victoriile obtinute in fata marilor rivale, Steaua si Dinamo Bucuresti, si spune ca istoria titlului cucerit in urma cu 24 de ani este una cat se poate de simpla: "Am avut evolutii mai degraba inconstante in tur, dar eram si noi acolo sus, la bataie. In cantonamentul dintre tur si retur ne-am adunat mai multi baieti la o bere, dupa un antrenament, si am zis ... ba, da noi de ce nu am putea sa luam campionatul? De atunci, am inceput sa gandim altfel. Sa muncim din ce in ce mai mult, sa jucam din ce in ce mai bine, sa avem incredere in noi si in forta grupului. Asa si baietii care joaca acum. Seniori, juniori, nu conteaza ... important e sa creada in ei, in fortele lor si in forta grupului".
Laurentiu Draghia "Lulu"
Un alt fost component al echipei de aur care a castigat titlul din 1993, Laurentiu Draghia a scris istorie pentru RC Grivita ajungand sa joace pana la aproape 40 de ani pentru gruparea din Parcul Copilului. Ajuns acum la 50 de ani, cel poreclit "Lulu" recunoaşte ca dragostea pentru Griviţa este atat de mare incat "crede-ma ca si acum imi vine sa ma pregatesc un pic, sa-mi pun ghetele in picioare si sa mai bifez macar cateva minute pentru echipa asta". In legatura cu titlul din 1993, Laurentiu Draghia spune ca "sa stii ca nici in perioada aia, la inceputul anilor 1990, nu se castigau multi bani din rugby. Mult timp am jucat si noi din dragoste pentru acest sport care te modeleaza ca om pe viata. Titlul l-am cucerit gratie fortei grupului. Eram prieteni si pe teren si la sprit, iar cand grupul este unit obiectivele sunt mult mai usor de indeplinit. Sigur, eram si muncitori. 5 zile din 7 eram la teren si faceam cel putin cate un antrenament pe zi. Pentru baieti ... ce sa zic? Le recomand sa ramana uniti, sa se sacrifice unul pentru altul si sa nu uite ca rugbiul se joaca mai intai cu inteligenta si abia apoi cu fizicul. Daca nu stii sa-ti pui fizicul in valoare, degeaba esti cat dulapul sau ai cine stie ce muschi. Chiar vreau sa le transmit salutari baietilor care formeaza Grivita de azi si sa le transmit ca si noi, cei mai varstnici, suntem alaturi cu sufletul de tot ce inseamna RC Grivita".
Gabriel Cilinca
Gabriel Cilinca a facut si el parte din echipa Grivitei care a castigat titlul din 1993 si chiar a ajuns in nationala evoluand in echipa Romaniei care a castigat, cu 41-13, meciul cu Portugalia din deplasare, din aprilie 1993. Gabriel Cilinca recunoaste ca "titlul din 1993 a fost sansa unei generatii foarte talentate. Am avut sansa de a ma alatura unui grup de jucatori ambitiosi si care erau extrem de seriosi cand venea vorba de rugby. Ne-am valorificat atuurile cu foarte multa munca si multa comunicare. Discutam foarte mult intre noi despre rugby, despre cum sa abordam urmatorul meci in functie de adversar, despre ce tactica ar trebui sa folosim, etc. Am fost prieteni in vestiar, pe teren, in afara lui, peste tot. Am fost o mare familie si la bune si la mai putin bune. Doar la Locomotiva si la Grivita am avut parte de colectiv in care sa se vorbeasca numai despre rugby". In legatura cu actualii echipieri ai Grivite, Gabriel Cilinca spune ca "in primul rand trebuie sa existe o legatura stransa intre jucatori, iar ei sa nu uite ca, vorba aia, invingatorii iau totul. Chiar sper din tot sufletul ca Grivita sa revina acolo unde ii este locul si sa se bata din nou pentru castigarea campionatului national".
Ciprian Vlasceanu
Fost jucator la gruparea din Parcul Copilului pentru o perioada de sapte ani, inaintasul Ciprian Vlasceanu a prins cinci selectii in echipa nationala a Romaniei, in 2000, si este unul dintre numerosii rugbisti romani care s-au stabilit in Franta. Desi aflat la mii de kilometri distanta, Ciprian Vlasceanu a ramas si el cu sufletul alaturi de Grivita "pentru ca m-am simtit ca intr-o mare familie in cei sapte ani petrecuti la Grivita. Ma mandresc cu perioada aia pentru ca am avut onoarea sa joc la o echipa atat de mare si valoroasa. Toti francezii implicati in rugby au auzit de Grivita, toata lumea cunoaste ce inseamna echipa aia. Despre baietii de acum din echipa nu stiu ce sa zic. Cred ca trebuie sa intre cu mandrie pe teren, sa onoreze trecutul si sa se bucure de fiecare moment petrecut la clubul acela".
Paul Mihai Stoian
Desi a petrecut doar patru ani la gruparea din Parcul Copilului, Paul Mihai Stoian, jucator de linia a treia, a fost timp de doi ani capitanul Grivitei. Iar din aceasta postura a prins un loc 4 in Liga I si o multime de rezultate importante, inclusiv victorii cu Dinamo sau Steaua. Stoian isi aduce si el aminte cu placere de perioada petrecuta la Grivita: "Noi ne cam asumam statutul de echipa mica, pentru ca nu mai aveam aceeasi influenta ca Dinamo sau Steaua. Ieseam din vestiar cu gandul ca suntem deja condusi cu 15-0 si ca trebuie sa muncim cat mai mult si sa dam totul pentru a intoarce rezultatul. Asta era secretul nostru. Indiferent de numele adversarului si de conditiile existente, baietii trebuie sa se gandeasca la faptul ca si adversarii au tot doua maini sau doua picioare, nu sunt cu nimic mai prejos. Important este sa se bazeze pe forta grupului si sa joace la intensitate maxima din primul si pana in ultimul minut, pentru a-si sufoca adversarul. Si forta grupului nu poate exista daca baietii nu sunt prieteni. E nevoie de unitate si asta trebuie sa se vada tot timpul, nu numai pe teren. Baietii sa manance impreuna, sa bea un sprit impreuna, sa iasa cu sotiile sau prietenele impreuna, sa mearga in vacante impreuna, etc".
Mihai Ionut Mengher
Un alt grivitean care a prins meciuri memorabile in tricoul Grivitei este Mihai Ionut Mengher. O adevarata forta a naturii, Mihai Mengher si-a pus amprenta pe jocul Grivitei inca de la primul meci ca titular si, chiar daca intre timp viata l-a facut sa se stabileasca, practic, in Spania, fostul echipier al gruparii din Parcul Copilului a ramas cu sufletul alaturi de fosta campioana a Romaniei si a Europei. "Pentru mine Grivita a fost ca o a doua casa. Vreau sa le multumesc domnilor antrenori care au avut incredere in mine, dar mai ales tatalui meu, care pentru mine ramane unul dintre marii rugbisti ai Romaniei, mentorul si antrenorul meu personal. Le multumesc pentru ca m-au invatat totul despre cel mai frumos sport din lume. Imi aduc aminte de primul meci jucat la seniori. Era un meci de Cupa, pe Parcul Copilului. Aveam in fata adversari care jucasera cu tatal meu. Cand au aflat ca sunt baiatul domnului Mengher, nu poti sa-ti dai seama unde aveam inima. Am batut pe Steaua in Ghencea, am avut vreo doua-trei meciuri de care pe care cu Dinamo. Imi pare rau ca nu am putut sa duc numele asta mai departe. Nu s-a putut in tara, dar asta e ... ", isi aminteste Mihai Mengher despre perioada frumoasa petrecuta in Parcul Copilului. Desi este la mii de kilometri distanta, Mihai a ramas cu sufletul alaturi de Grivita. Urmareste cu atentie evolutia si rezultatele echipei si spune ca "baietii ar trebui, in primul rand, sa aiba incredere in ei. Sa se respecte pe teren si in afara lui si sa fie uniti, indiferent de cat de mari, puternici sau valorosi sunt adversarii. Stii cum e? Diferenta o face ... numarul de "coaie" avute. Ce daca adversarul are 2 metri si 200 de kilograme? Ok, are doua maini si doua picioare, ca si tine. Dar daca el are doua coaie, tu trebuie sa ai trei. Baietii care sunt acum la echipa merita un respect deosebit si sunt sigur ca daca nu se dau la o parte de la nimic, daca raman uniti, pot ajunge acolo sus unde le este locul. Chiar vreau sa profit de prima ocazie pe care o am sa ii vizitez si sa facem o miuta. Imi este tare dor de atmosfera din Parcul Copilului".
Lucian Sirbu
A scris istorie in tricoul Stelei si mai ales in cel al nationalei Romaniei. A adunat 76 de selectii in tricoul "Stejarilor", a marcat 10 eseuri pentru Romania, inclusiv cu Georgia, la Tbilisi, cu Italia, la Parma, cu Namibia, la Cupa Mondiala din 2003, sau cu Tara Galilor, la Cardiff. Este unul dintre cei mai selectionati rugbisti romani si un jucator care a evoluat multi ani in Franta, inclusiv la Racing Metro, campioana en-titre a Frantei si vicecampioana en-titre a Europei. Si totusi, Lucian Sirbu nu uita perioada petrecuta in Parcul Copilului: "Pentru mine Grivita a insemnat TOTUL. M-a format ca om si ca rugbist. Nu as fi ajuns sa gust succesul in campionatul national, in tricoul Romaniei si la cluburile pentru care am evoluat in Franta. Tot respectul pentru acest club care merita un parcurs stralucitor". Lucian recunoaste ca urmareste de la distanta evolutiile echipei si le transmite actualilor jucatori de la Grivita, seniori si juniori, "sa profite de fiecare clipa petrecuta pe teren. Viata de sportiv e mai scurta decat avem impresia".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu