Mugur Preda: "Doua lucruri raman foarte importante pentru un antrenor: Pasiunea si Implicarea"

Dupa o aventura inceputa cu mult entuziasm si incheiata abrupt la Buzau, Mugur Preda a decis ca, din acest an, sa-si incerce norocul la conducerea Grivitei, iar pana acum s-a bucurat de un succes total, avand doua victorii din doua meciuri.

Este vorba, practic, de o revenire in "Templu", dupa ce, in urma cu aproximativ doua decenii, Mugur a si imbracat, ca jucator, tricoul formatiei noastre.

Speram ca aventura lui la conducerea Grivitei sa fie cat mai lunga si sa fie incununata de cat mai multe succes, iar pana la momentul in care il revedem pe tehnicianul nostru in plina actiune va invitam sa cititi un scurt interviu cu el in care am atins mai multe puncte sensibile pentru rugbiul romanesc.

 - Mugur, doua meciuri la Grivita, doua victorii, procentaj 100%. Cum s-au simtit aceste jocuri?

- Ne-a bucurat in primul rand  faptul ca am putut sa jucam, avand in vedere situatia in care ne aflam, si ca am reusit sa avem o finalitate la antrenamentele efectuate in ultimele luni. In aceste doua jocuri, obiectivul comun a fost de a oferi cat mai multor jucatori posibilitatea de a evolua. Au fost doua jocuri disputate in conditii speciale, cu o deplasare grea, la Gura Humorului, si cu un meci acasa, impotriva celor de la Suceava, duel in care, din pacate, am avut foarte mult de suferit la nivelul organizarii. Faptul ca si in aceste conditii am reusit sa obtinem cele doua victorii ne bucura si mai mult, iar victoriile se datoreaza 100% baietilor.

- Cat de multumit esti de evolutia baietilor in aceste partide?

- Cred ca lipsa de meciuri pentru o perioada atat de lunga si-a spus cuvantul in prima partida, unde am avut fluctuatii in jocul nostru, alternand momentele bune cu cele mai putin bune, impotriva unei echipe destul de agresive. Faptul ca am reusit sa ne impunem pe final se datoreaza mobilizarii baietilor si in special a celor intrati in repriza a doua, baietii aceia care au adus un plus in evolutia echipei. Evolutia baietilor in cel de-al doilea joc a fost mult mai buna, impotriva unei echipe masive. Am reusit in mare parte din timp sa ne impunem jocul. Am reusit sa marcam destul de multe puncte si asta sper sa fi fost pe placul sustinatorilor care au continuat sa ne fie alaturi, chiar daca numai prin intermediul internetului.

- La cum s-a jucat in aceasta toamna, crezi ca Grivita se poate implica in lupta pentru medalii in sezonul urmator?

- Ca sa ajungem sa vorbim de medalii, mai intai trebuie sa ne pregatim bine. Apoi vom vedea daca putem sa ne batem acolo sus. E clar ca au fost lucruri in aceste doua meciuri ce ne fac sa speram, dar e inca nevoie de multa munca.

- Cum s-a facut trecerea ta la Grivita? Cat de mult a contat ca tu ai evoluat si ca jucator pentru gruparea din Parcul Copilului?

- Venirea mea la Grivita s-a datorat in proportie de 100% prietenului meu Florin Oprisor si pentru ca nu am vrut sa stau departe de rugby, dupa despartirea de Buzau. Faptul ca am evoluat la Grivita la inceputul carierei mele de jucator ramane o amintire frumoasa. La Grivita am cunoscut oameni minunati, pe unii dintre ei intalnindu-i si astazi la teren.

- Putem vorbi de o colaborare pe termen lung sau deja te gandesti sa faci pasul catre o echipa care sa-ti ofere conditii mai bune?

- (rade) Cred ca toti ne gandim in orice domeniu la evolutia noastra , la a face lucrurile care ne fac placere in conditii cat mai avantajoase. Personal, in Romania nu cred ca voi mai avea sansa sa antrenez la nivel profesionist din simplul motiv ca sunt prea multi "antrenori" si prea putine cluburi de acest nivel. Nu voi spune "nu" unei eventuale propuneri din afara. Pana atunci, vom incerca sa facem lucrurile cat mai bine la Grivita.

- Cat de grea este viata de antrenor de rugby? Cat de dificil este sa gestionezi un grup alcatuit din 30, 40 de caractere diferite? Cate ore munceste, efectiv, un antrenor pentru a pregati cat mai bine un meci?

- Viata de antrenor, ca si in orice alta meserie, are satisfactiile si dezamagirile ei. Desi din exterior pare simpla, ea poate deveni foarte complexa in functie de gradul de implicare si disponibilitate al fiecaruia. Pe langa timpul petrecut exclusiv la antrenamentele echipei, un antrenor profesionist petrece un volum de timp foarte mare in pregatirea unui meci. Iar aici ma refer la sedintele cu staff-ul, analiza meciurilor, a antrenamentelor, pregatirea acestora, sedinte video cu jucatorii, individuale sau colective, gestionarea grupului si a unor situatii etc. Nu mai vorbim de nivelul de stres la care este supus acesta. Bineinteles ca, in functie de nivelul la care antrenezi si disponibilitatea pe care o ai, acest timp de lucru este diferit, insa lucrul cu oamenii ramane intotdeauna complicat, indiferent daca acestia sunt copii sau adulti. Doua lucruri raman foarte importante pentru un antrenor: Pasiunea si Implicarea.

- Ai petrecut o perioada de timp in Franta si ai vazut ce inseamna rugbiul la nivel inalt. Spune-ne cateva diferente. Ce au ei in plus fata de noi? Cat de mult a ajuns sa conteze partea financiara in sportul profesionist?

- Da, am avut sansa si oportunitatea de a activa in Franta timp de cinci ani la un club ce evolueaza actualmente in Pro D2. Diferente sunt destule, incepand de la organizarea clubului, sursele de finantare(finantare locala + privata), infrastructura, etc. In primul rand, insa, conteaza tot ce produce rugbiul in comunitatea locala, iar lucrurile acestea se intampla indiferent de nivelul la care joaca echipa respectiva. Implicarea oamenilor in viata unui club este foarte importanta, de la parinti la voluntari care ajuta la dezvoltarea acestuia. Pentru oamenii de acolo rugbiul reprezinta un moment de relaxare, indiferent de nivel (copii, juniori, profesionist sau amator), un mediu in care se simt bine si la care participa cu placere. Rugbiul profesionist necesita intr-adevar foarte multi bani care provin din diferite surse de finantare, dar si produce bani din drepturi de televiziune, public, marketing, etc. Din nefericire, in Romania cluburile profesioniste cheltuie mai mult decat produc. E greu sa ne comparam cu ce se intampla acolo.

- Ce asteptari sa avem de la urmatoarele meciuri ale echipei nationale si ce crezi ca ne trebuie pentru a redeveni o echipa de temut la nivel international?

- Pai cred ca toti ne dorim o calificare la Cupa Mondiala din 2023. Nu este imposibil, dar cred ca va fi extrem de greu sa realizam asta din mai multe motive de care nu as dori sa vorbesc pentru ca ar trebui sa facem o emisiune speciala pentru asta. Dupa parerea mea suntem intr-un moment in care ar trebui sa regandim toata strategia la nivelul rugbiului romanesc si sa plecam pe niste baze solide si corecte, daca dorim sa mai existam in lumea rugbiului.

- In final as vrea sa te rog sa transmiti un mesaj de sarbatori sustinatorilor Grivitei si tuturor celor implicati in lumea rugbiului.

- Sarbatori Fericite si sanatate multa tuturor. Sa aveti grija de voi si de apropiatii vostri si sa ne revedem cu bine!

Sabin Turcu: "Cand am inceput sa practic rugby am stiut ca asta vreau sa fac toata viata"

Procesul de intinerire a echipei a adus o serie de figuri noi in lotul Grivitei, iar Sabin Turcu este unul dintre jucatorii pregatiti sa duca torta mai departe.

Incet, dar sigur, Sabin a devenit unul dintre obisnuitii lotului de 23, iar ambitia si perseverenta il pot transforma intr-un om de baza al echipei noastre. 

Pentru a-l cunoaste mai bine pe Sabin, l-am provocat la o scurta discutie inainte de sarbatori, iar de aici au rezultat randurile urmatoare.

- Sabin, incet, dar sigur, ai devenit un obisnuit al lotului de 23 de la Grivita. Cum te-ai simtit pana acum pe teren si cat de mult conteaza pentru tine ca prinzi foaia de joc la fiecare partida?

- Intr-adevar, spre bucuria mea, am devenit un obisnuit al lotului de 23. M-am simtit foarte bine pe teren. Pentru mine conteaza foarte mult sa prind lotul pentru ca stiu ca doar pe teren pot sa-mi demonstrez potentialul.

- Cum s-a facut venirea ta la Grivita? Ce te-a facut sa te alaturi acestui proiect?

- Venirea mea la Grivita a fost una destul de surprinzatoare. Nu ma asteptam sa fiu atat de bine primit de catre colectiv. Atmosfera si lucrurile care s-au intamplat m-au facut sa ma acomodez mai repede in Parcul Copilului.

- Cum ti se pare atmosfera descoperita la Grivita? Cum te-au primit colegii de echipa?

- Atmosfera este una destul de buna, plina de momente frumoase. Colegii m-au primit cu bratele deschise si ma incurajeaza neconditionat.

- Spune-ne cateva cuvinte despre traseul tau in rugby. Cand si unde ai inceput sa practici acest sport? Pe la ce echipe ai mai jucat? De ce rugby?

- M-am apucat de rugby la varsta de 15 ani, la o echipa de club “CSO Pantelimon”, așa se numea atunci. In trecut, am incercat mai multe sporturi, iar atunci cand am inceput sa practic rugby am stiut ca asta imi doresc sa fac toata viata. Acest sport m-a maturizat si m-a ajutat sa ma simt in largul meu. Atunci cand sunt pe teren scap de tot stresul acumulat in viata de zi cu zi. Echipele la care am mai jucat au fost CS Olimpia, CSM Bucuresti, CS Metrorex. Datorita acestor echipe am invatat sa imi doresc sa fiu din ce in ce mai bun. Rugbiul m-a invatat sa fiu ceea ce sunt in prezent.

- Care este cea mai placuta amintire a ta din rugby? Dar cel mai neplacut moment?

- Am multe amintiri placute pe care regret ca nu le mai pot retrai. Imi amintesc atunci cand am mers la primul meu club, la “CSO Pantelimon”, unde mereu ne strangeam cu totii si ne jucam anumite joculete. Cel mai neplacut moment a fost atunci cand am avut un accident unde mi-am rupt clavicula, dar ulterior m-am vindecat si mi-am reluat activitatea in rugby.

- Care este postul tau favorit? Unde te simti cel mai bine pe teren? Pe ce posturi crezi ca ai mai putea da un randament bun?

- In prezent, postul favorit este acela de centru. Chiar daca nu am jucat mai deloc pe acest post, in viitor as vrea sa ma antrenez mai mult sa pot deveni un jucator cat mai bun ca centru. Din punctul meu de vedere as da un randament destul de bun si pe postul de fundas.

- Care sunt atuurile tale si unde crezi ca mai ai de lucrat?

- Perseverenta ma defineste in acest sport. Din punctul meu de vedere mai am mult de lucrat pana sa ajung la performanta pe care mi-o doresc, dar sunt pregatit oricand sa fac pasul catre un nivel mai ridicat.

- Ce asteptari ai de la anul viitor? Mai multe minute jucate pentru Grivita sau crezi ca deja ai putea face pasul spre o alta echipa?

- In ceea ce privește anul viitor, am destul de multe asteptari de la mine. Imi doresc sa pot juca mult mai multe minute, deoarece doar asa pot performa. Si mi-as dori, de ce nu, poate sa fac pasul si spre o alta echipa.

- Cum te motivezi inaintea unui meci? Ai vreun ritual anume? Vreo superstitie?

- Din punctul meu de vedere cel mai motivant lucru pentru mine este atunci cand familia si prietenii mei apropiati vin sa ma sustina. Acest lucru ma stimuleaza sa joc din ce in ce mai bine. Incurajarile conteaza foarte mult pentru mine deoarece ma stimuleaza sa dau tot ce e mai bun din mine atunci cand sunt pe teren.

- Cine este idolul tau din rugbiul intern? Dar din rugbiul international?

- Omul pe care eu il admir foarte mult in ceea ce privește rugbiul intern este Ionut Dumitru. Este un jucător agil si foarte puternic. Imi doresc ca pe viitor sa ajung la fel de bun ca el. In ceea ce priveste rugbiul international, jucatorul pe care il admir este Josua Tuisova. Din punctul meu de vedere este unul dintre cei mai puternici jucatori din rugbiul international.

Andrei Serban: "Atmosfera la Grivita este una pe care sunt sigur ca nu o intalnesti la nicio alta echipa din Romania"

Din cauza pandemiei de coronavirus, Rugby Club Grivita a disputat doar doua meciuri in 2020, iar jocurile cu Rugby Club Gura Humorului si cu CSM Suceava ne-au oferit posibilitatea de a vedea la lucru mai multi jucatori tineri care ar putea reprezenta viitorul gruparii din Parcul Copilului.

Unul dintre tinerii care au debutat pentru Grivita in aceasta toamna este Andrei Serban, rugbist specializat pe postul de mijlocas la gramada.

Pentru a-l cunoaste mai bine pe tanarul jucator al Grivitei l-am convocat la o scurta discutie din care au rezultat urmatoarele randuri:

 - Andrei, primele minute jucate pentru Grivita in aceasta toamna. Cum a fost pe teren? Cum te-ai simtit?

- Primele mele minute jucate pentru Grivita s-au simțit cu totul diferit fata de ce am trait pana acum la juniori. Fiind si debutul meu la o echipa de seniori, jocul a avut un altfel de impact asupra mea. Practic a fost o cu totul alta atmosfera si s-a simtit ca ritmul jocului este mult mai ridicat. 

- Cum s-a facut venirea ta la Grivita? Ce te-a facut sa te alaturi acestui proiect?

-  La Grivita am ajuns prin Florin Oprisor, caruia ii multumesc foarte mult pentru sprijinul acordat. La Grivita am ajuns datorita istoriei bogate a clubului, Grivita fiind una dintre cele mai titrate echipe din istoria rugbiului romanesc, oferind si foarte multi jucatori nationalei Romaniei de-a lungul timpului. 

- Cum ti se pare atmosfera descoperita la Grivita? Cum te-au primit colegii de echipa?

- Atmosfera la Grivita este una pe care sunt sigur ca nu o intalnesti la nicio alta echipa din Romania. Colegii m-au primit intr-un mod foarte prietenos si am fost foarte bucuros de acest lucru. Familia Grivita are un colectiv foarte unit, iar toti avem ceva in comun aici, iubirea fata de rugby! 

- Spune-ne cateva cuvinte despre traseul tau in rugby. Cand si unde ai inceput sa practici acest sport? Pe la ce echipe ai mai jucat? De ce rugby?

- Am inceput sa practic rugby acum opt ani in Tartasesti, la echipa A.S. Valahii Tartasesti, unde Ionut Constantin si Adrian Drugulescu m-au invatat ce este rugbiul. Apoi, de la inceperea liceului, am jucat pentru C.T. Dinicu Golescu, unde i-am avut ca antrenori pe Daniel Boldor, Vasile Udroiu si Costica Florea, care mi-au oferit suportul necesar si m-au dezvoltat ca jucator, iar din acest an sunt la R.C. Grivita. Am ales rugbiul datorita atmosferei, care este diferita fata de alte sporturi, dar mai ales datorita fair-play-ului atat de deosebit si pe care nu stiu daca-l gasesti la vreun alt sport, cel putin nu intr-o asemenea masura.

- Care este postul tau favorit? Unde te simti cel mai bine pe teren? Pe ce posturi crezi ca ai mai putea da un randament bun?

- Postul meu favorit este cel de mijlocas la gramada, acolo ma simt cel mai bine pe teren, dar eu zic ca pot evolua bine si ca fundas sau aripa. 

- Care sunt atuurile tale si unde crezi ca mai ai de lucrat?

- Atuurile mele pot spune ca sunt viteza si, intr-o oarecare masura, tehnica. Cu siguranta sunt foarte multe lucruri la care mai am de lucrat pentru ca sunt la inceput de drum, dar un lucru la care pot spune sigur ca mai am de lucrat sunt deschiderile.

- Ce asteptari ai de la anul viitor? Mai multe minute jucate pentru Grivita sau crezi ca deja ai putea face pasul spre o alta echipa?

- Anul viitor imi doresc sa adun cat mai multe meciuri jucate in tricoul Grivitei. Evoluand cat mai des cred ca pot sa devin mai puternic, mai sigur pe mine si pot ajunge sa-mi impun ritmul de joc. Cu siguranta nu pot face inca pasul la alta echipa, dar, in mod cert, daca muncesc din ce in ce mai mult, toate se vor aseza, la un moment dat, asa cum imi doresc. 

- Cum te motivezi inaintea unui meci? Ai vreun ritual anume? Vreo superstitie?

- Nu cred ca am un ritual anume inaintea unui meci. Pur si simplu ascult muzica si incerc sa ma gandesc la ce am de facut in meciul respectiv.

- Cine este idolul tau din rugbiul intern? Dar din rugbiul international?

- Nu pot spune ca am un idol anume din rugbiul intern, dar il apreciez foarte mult pe Catalin Fercu. Din rugbiul international, idolul meu este Faf de Klerk, mijlocasul la gramada al nationalei Africii de Sud.

- In final as vrea sa transmiti un mesaj de sarbatori sustinatorilor echipei.

- As vrea sa urez tuturor Sarbatori Fericite alaturi de familie si de cei dragi, un An Nou cat mai fericit, Doamne Ajuta ca in noul an sa avem spectatorii alaturi de noi, in tribune, si Hai Grivita!

Damian Ispas: "Imi va fi foarte greu sa urmaresc meciul cu Suceava de pe margine"

Rugby Club Grivita abordeaza meciul cu CSM Suceava, de duminica, fara cativa jucatori de baza, in frunte cu Damian Ispas, capitanul echipei.

Pentru ca finalul duelului de la Gura Humorului nu l-a prins pe teren, Damian este obligat acum sa urmareasca de pe margine ultima confruntare a anului.

Chiar si asa, Damian este nerabdator sa vada echipa la lucru, iar eu am incercat sa aflu ce s-a intamplat in prima etapa din play-out, dar si cum traieste ideea de a-si vedea colegii de pe margine.

 - Damian, la Gura Humorului ati jucat primul meci dupa o lunga pauza. Cum te-ai simtit pe teren?

- M-am simtit foarte bine pe teren. Am fost bucuros si dornic sa joc, in conditiile in care trecuse aproape un an de cand nu am mai avut un meci oficial. Cred ca tuturor ne-a fost dor sa traim aceste momente speciale din timpul unui meci de rugby si speram ca de anul viitor sa reincepem sa avem si suporterii alaturi de noi.

- Din pacate finalul jocului nu te-a prins pe teren. Ce s-a intamplat?

- Cred ca au fost niste tensiuni adunate in timpul meciului si de-o parte si de cealalta si cred ca prin acel conflict general tensiunile s-au descarcat. Trebuia ca eu sa fiu putin mai lucid in acele momente si sa le depasesc fara sanctiuni disciplinare. Asta este, imi asum cele intamplate, dar important este ca toata lumea este sanatoasa si ca dupa meci ne-am dat mana cu cei de la Gura Humorului.

- Au aparut multi jucatori noi in lotul Grivitei. Cum ti se par tinerii care s-au alaturat echipei? Au potentialul de a forma o echipa competitiva la nivel inalt?

- Sunt niste jucatori de mare viitor, dupa parerea mea, jucatori care pot creste foarte bine in curtea Grivitei si care, cu multa munca, sa faca ulterior pasul spre marea performanta. Din partea mea si sunt sigur ca si din partea membrilor mai vechi ai echipei au toata increderea si deja cred ca s-a vazut si in primul meci ca au reusit sa se integreze in echipa noastra cu succes.

- Cum te simti cand vezi ca, la 23 de ani, ai devenit, practic, unul dintre veteranii echipei? Simti o presiune in plus cand stii ca trebuie sa fi un exemplu pentru colegii tai?

- Da, sincer m-am gandit si eu la aspectul acesta, ca am ajuns sa fiu unul dintre cei mai varstnici jucatori din echipa. Ma bucura faptul ca suntem o echipa tanara si ca Grivita inca mai atrage jucatori de perspectiva care ne pot ajuta acum, dar si pe viitor. Pentru mine nu este o presiune, incerc doar sa ii ajut pe cei mai tineri cu sfaturi pentru ca avem foarte mare nevoie ca acestia sa aiba incredere in ei si sa poata da un randament cat mai bun.

- Meciul cu Suceava ar urma sa-l vezi de pe margine. Cat de greu o sa-ti fie sa stii ca nu esti implicat in focul luptei?

- Nu mi s-a mai intamplat de foarte mult timp acest lucru, dar da, din pacate, nu pot sa imi ajut colegii de pe teren. Imi va fi foarte greu sa urmaresc meciul de pe margine, dar voi face tot posibilul sa ii sustin si sa fiu langa echipa in confruntarea de duminica. Stiu ca baieti sunt pregatiti si capabili sa dea tot ce au mai bun pentru a castiga meciul.

- Imagineaza-ti ca esti antrenorul echipei. Ce mesaj ai transmite baietilor care vor intra pe teren?

- Mesajul pe care l-as transmite ar fi acela ca este foarte important sa aiba incredere in ei, sa fie uniti, sa se sustina unul pe celalalt si sa joace cu placere si cu zambetul pe buze pentru ca atunci cand esti concentrat si reusesti sa atingi aceste aspecte, meciul se castiga singur. Cred ca atu-ul nostru in general este unitatea grupului si acest lucru ne va ajuta sa castigam si duminica.

- Ce urmeaza pentru tine? Inca un sezon la Grivita sau iti doresti o noua provocare?

- In momentul de fata ma gandesc doar la Grivita si atat. Mai am multe lucruri de demonstrat aici, iar provocarea personala pe care o am in viitorul apropiat este sa ma antrenez cat mai bine, sa cresc din ce in ce mai mult in joc, odata cu echipa, si sa avem meciuri cat mai reusite. Hai Grivita!

Bogdan Budeanu, inainte de meciul 200 in tricoul Grivitei: "Timpul trece foarte repede cand te distrezi"

Bogdan Budeanu, unul dintre ultimii mohicani din echipa Grivitei, a ajuns in fata meciului cu numarul 200 jucat pentru gruparea din Parcul Copilului si a acceptat sa ne impartaseasca multe dintre gandurile care ii trec prin minte inainte de atingerea unei asemenea borne.

 Nascut si crescut in Parcul Copilului, Budi a facut parte dintr-o generatie care s-a obisnuit cu lipsurile de la echipa si care a stiut ca doar unitatea de grup ne poate ajuta sa trecem peste momentele dificile si ne poate ajuta sa facem viata grea oricarui adversar, indiferent de nume si prestigiu.

Din pacate, timpul nu iarta pe nimeni, asa ca si el si-a dat seama ca a venit momentul sa paseze stafeta celor mai tineri, in speranta ca acestia vor tine nivelul cel putin la fel de ridicat ca pana acum.

Din acest motiv l-am invitat pe Budi la o discutie care, initial, s-a vrut a fi una serioasa dar care, spre final, s-a transformat in cu totul altceva 😁, pentru ca asa se intampla de obicei cand se intalnesc doi griviteni nebuni 😊.

- Budi, inca o toamna petrecuta in tricoul Grivitei. Cum e? Mai exista ambitie? Mai exista pofta de rugby?

- Exista ambitie si inca ce pofta! Nu-ti poti imagina ce emotie si ce bucurie m-au cuprins cand am ajuns la teren, la Gura Humorului, si am stiut ca meciul se va juca 100%.

- Cum s-a simtit meciul de la Gura Humorului, mai ales ca a fost primul dupa o lunga pauza?

- A fost un meci intens. Dupa primele cinci minute deja nu mai aveam suflu. Am alergat sa ajung la toate fazele de joc si cautam balonul cu orice pret. Baietii de la Gura Humorului au contribuit, prin jocul lor curajos, la un adevarat spectacol, cu final tensionat si imprevizibil. Am asteptat, cel mai mult, prima dimineata de dupa meci, momentul ala in care poti identifica cu usurinta zonele afectate, resimti loviturile incasate, toate contuziile, vanataile si febra musculara de care imi era tare dor, asta o sa imi lipseasca foarte mult. 

- Ce senzatii traiesti cand vezi ca pe langa tine nu mai sunt multi dintre baietii alaturi de care erai obisnuit sa joci?

- Ufff, asta este un subiect delicat pentru mine. Imi lipsesc #nistebaieti foarte mult, atat pe teren cat si dupa meci, la masa sau la intoarcerea din deplasare. Familia Grivita nu este doar o asociere frumoasa de cuvinte, este o stare, o siguranta cu care puteam infrunta orice adversar fara teama.

- Cum ti se pare noul val de tineri de la echipa? Crezi ca pot forma o noua generatie plina de farmec precum cea din care ai facut parte?

- Avem tineri de perspectiva, caractere frumoase, baieti educati cu studii superioare, stilul nostru 😁. Are clubul asta o magie de a cerne oamenii, la sfarsit ramanand doar cei mai buni. Pot forma o generatie frumoasa, cu identitate proprie, nu ca a noastra, dar probabil la fel de speciala. 

- Ce mesaj le-ai transmit celor care se pregatesc sa preia stafeta la echipa?

- Noi am incercat si cred ca am reusit sa aratam catorva baieti spiritul grivitean. Am promovat si am sustinut un capitan tanar, cu calitati fizice deosebite, dar mai ales cu calitati umane deosebite si sper sa nu ne uite 😊. Se pregateste la foc mic un vice-capitan de asemeni cu calitati deosebite, iar pentru postul de vice-vice-capitan inca suntem in auditii 😂. Mesajul meu pentru baietii tineri este sa fie prieteni unul cu celalalt inca de pe acum, cat nu exista alte interese decat pasiunea pentru un sport nobil. Veti avea meserii dintre cele mai onorabile: doctori, specialisti in IT, cameramani, inspectori ai Ministerului de Finante, directori financiari la multinationale, analisti video, programatori, executori judecatoresti, antreprenori, politisti, ingineri aeronautici, sportivi de performanta, directori de resurse umane, bucatari, profesori, brokeri, etc. Sigur la un moment dat veti avea nevoie unul de celalalt si, chiar daca nu o sa aveti nevoie de ei, va veti mandri cand apar la TV sau intr-o alta ipostaza. 

- A fost episodul cu numarul 199 la Gura Humorului, urmeaza al 200-lea meci jucat in tricoul Grivitei. Te gandeai acum 15-20 de ani ca o sa ajungi la o asemenea cifra?

- 200 ti se par multe meciuri? Timpul trece foarte repede cand te distrezi 😁. Nu m-am gandit niciodata ca o sa ating acest numar. Cand am intrat pe poarta clubului, am vrut doar sa fiu si eu ca baietii aia mari, de la echipa de seniori, inalt si foarte puternic. Baietii aia care paseau atat de ferm cu ghetele pe asfaltul dintre vestiar si teren incat scoteau un sunet care inca imi face pielea de gaina. Parca-mi salta si acum inima de bucurie.

- Ce urmeaza pentru tine? Este capat de drum sau te revedem si la anul in tricoul echipei?

- Eu de fapt am anuntat ca ma retrag de la echipa nationala, dar se pare ca am fost gresit inteles si mi se cauta inlocuitor din sezonul urmator 😂. "Quod erat demonstrandum" - cred ca ce era de demonstrat, s-a demonstrat. Voi urca in biroul de la loja oficiala, de unde voi ajuta baietii poate mai bine decat am reusit pe teren. As vrea sa fiu un fel de Ledesma de pe Parcul Copilului (n.r. - antrenorul Argentinei, fost jucator de linia intai).

- Uitandu-te in urma, cum ti se pare parcursul tau in rugby? Aveai asteptari mai mari? Crezi ca puteai sa ajungi la un nivel mai ridicat?

- Ma provoci la limbi straine si nu vreau ca prietenii nostri sa creada ca mi-am pierdut modestia, dar am sa spun totusi, simplu si scurt, "Je ne regrette rien".

- Care este cel mai negru moment trait in rugby?

- "Datorita" rugbiului nu am decat o memorie scurta extrem de buna si nu tin minte vreo perioada neagra. Poate vreo accidentare, dar nu-mi dau seama acum despre care sa vorbesc. 

- Care este cel mai tare meci care ti-a ramas in memorie?

- Am în minte un meci amical de prin 1999 la Braila, ar mai fi, evident, meciul cu Baia Mare din Cupa, meciul acela jucat in nocturna pe deja vechiul stadion Arcul de Triumf si probabil o sa-mi fac loc in cutiuta cu amintiri speciale si pentru meciul pe care il jucam duminica, impotriva baietilor de la Suceava.

- Multumesc mult Budi si sa ne reve ...

- Hop, hop, stai un pic ca nu scapi asa usor. Acum trebuie sa raspunzi si tu la cateva intrebari, ca sa vezi si tu cum este 😊.

- Deci, Cristian Ionita, hai sa ne aducem putin aminte de vremurile bune, cand aveam voie sa ne schimbam in vestiar. Numeste baietii pe care i-ai vazut ultima oara schimbandu-se inainte de meci, in ordinea in care ocupa ei locul in vestiar!

- Nu mai stiu exact asezarea in vestiar, dar stiu ca oricine intra trebuia sa dea primul ochii cu tine, primul din colt 😁. Apoi as zice ca pe latura aia parca mai erau Bujor, Mamoc, Alecu, Oprisor, Fulgi si Stanila. Dupa usa primu cred ca era Docky. Mai incolo de el cam erau Perniu si Ionel, iar cumva in diagonala de tine in colt era Iacob. Si ma lipeam si eu de calorifer ca, na, daca nu prea m-am jucat cu baietii mari stateam si eu unde gaseam loc 😂.

- Haha, bravo, esti bine, te califici 😂. Cine erau cei care stateau pe ultimele scaune ale autocarului si faceau galagie mai ales la intoarcerea din deplasare, dar si cine sunt baietii model care stau in fata, langa coach?

- Pe ultimele scaune cred ca, de obicei, stateau greii vestiarului. Tu, Bujor, Docky, Luigi ... baietii aia cu care mergeai in deplasare chiar si doar de dragul atmosferei. Baietii model care stateau in fata langa coach? Nu stiu ce sa zic ... la ultimele meciuri din vremurile de aur cred ca chiar eu am fost 😂.

- 😂 ok ... Care este cea mai frumoasa amintire despre Grivita?

- Hahaha, pai daca stam sa depanam amintiri ne prinde saptamana viitoare si ratezi meciul de retragere. Dar o sa intru in joc si o sa-ti spun ca am chiar o amintire cu tine. Era un meci cu Olimpia pe Parc. Gramada pe partea cu tribuna care inca mai sta in picioare. Stiu ca baietii aia loveau in gramada si ai inceput sa dai si tu. Te-a vazut Nea Sandu de pe margine si a strigat la tine, "bai Budene, ai chef de prostii? Te-a luat capul?", ma rog, ceva de genul acesta, cum striga el de obicei cand nu vrea sa aiba probleme. Si tu te-ai ridicat, inainte sa se lege din nou ordonata, si i-ai zis si tu ceva de genul "pai ce bre? Sa fim noi mai fraieri si sa dea numai ei?", ceva de genul ... 

- Hahaha, buna asta ... si chiar imi aduc aminte si meciul. Am luat galben direct. Am luat un pumn de la linia a doua a lor, am ridicat gramada si am lovit si eu primul om pe care l-am intalnit in fata, pe pilierul lor. As face la fel si astazi. Ce vremuri frumoase! Asta chiar e o amintire placuta pentru mine. Ma rog, atat a fost, atat s-a putut... Multumesc Cristi pentru sustinerea ta neconditionata, pentru statistici, pentru cuvintele frumoase si toate celelalte. Multumesc tuturor antrenorilor cu care am colaborat si care au avut incredere in mine, departamentului media pentru ca pot imprima si inrama amintiri, multumesc doctorilor si kineto pentru ca fara ei nu as fi ajuns aici, precum si celor care s-au văzut mai putin, dar au facut posibila activitatea in Templu. 

HAI GRIVITA! HAI ROMANIA! 

Al vostru No.1 💪😁👍 

Interviu in oglinda cu gemenii Alexandru si Silviu Mircea

Doi dintre jucatorii care au debutat in tricoul Grivitei in victoria de la Gura Humorului, 17-13, sunt fratii gemeni Alexandru si Silviu Mircea. 

Cei doi au lasat o buna impresie, in ciuda varstei inca extrem de fragede (19 ani), Silviu Mircea chiar reusind sa-si treaca numele pe lista marcatorilor.

Si pentru ca am vrut sa vedem ce ganduri au despre rugby primii frati gemeni din rugbiul romanesc care au evoluat impreuna la un Campionat European, a iesit discutia de mai jos.

- La Gura Humorului ai bifat primele minute in tricoul Grivitei. Cum a fost? Cum te-ai simtit pe teren?

Silviu Mircea: Da, este adevarat, sunt primele mele minute la seniori. Am avut emotii inaintea meciului, dar acestea au disparut din momentul in care s-a dat startul partidei. Pe teren m-am simtit foarte bine, avand in vedere ca nu mai jucasem de aproape un an. In rest, ce pot sa spun? Sunt fericit ca am reusit sa inscriu si sa imi ajut echipa.

Alexandru Mircea: Intr-adevar, au fost primele minute la Grivița dar, in acelasi timp, si primele minute la seniori. Inaintea meicului au fost ceva emotii, dar odata intrat pe teren am incercat sa-mi fac treaba cat mai bine si sa ajut echipa cat mai mult! Pe teren m-am simtit foarte bine, cu o pofta mare de joc, a fost ceva extraordinar!

- Ce te-a facut sa alegi Grivita? Cum s-a facut trecerea ta la aceasta echipa?

Silviu Mircea: Istoria si colectivul m-au facut sa aleg aceasta echipa. Vorbim despre una dintre cele mai titrate echipe de la noi din tara. Am acceptat oferta domnului Florin Oprisor de a face parte din acest grup si, in plus, a fost si dorinta mea personala de a juca la seniori.

Alexandru Mircea: Am ales Grivita pentru traditie, pentru colectiv si tot ce ofera acest club. Pe aceasta cale vreau sa-i multumim domnului Florin Oprisor pentru implicarea in concretizarea transferului nostru! Trecerea a fost una rapida, iar primele antrenamente cu echipa m-au facut sa revin cu placere la teren!

- Cum ti se pare atmosfera din sanul echipei? Cum te-au primit baietii?

Silviu Mircea: Atmosfera este foarte frumoasa. Toti cei care ne aflam aici venim cu sufletul si asta este cel mai important. Asta te face sa te simti extraordinar! Baietii m-au primit foarte bine, toti au un caracter puternic. Sunt oameni de la care ai ce sa inveti si care te ajuta sa te dezvolti personal. Le multumesc baietilor si celor din staff pentru primire si sper sa facem treaba cat mai buna impreuna.

Alexandru Mircea: La Grivita avem un grup unit, calduros si care nu se da inlaturi sa te ajute la nevoie! Tin sa le multumesc baietilor pentru primirea frumoasa! Avem o combinatie intre cei tineri si jucatorii mai experimentati care ne sunt alaturi si care ne sprijina cat pot ei de mult! Ce sa mai, sunt numai caractere frumoase la aceasta echipa! Vreau sa le multumesc si antrenorilor pentru increderea acordata.

- Spune-ne in cateva cuvinte evolutia ta in rugby de pana acum. Cand si unde te-ai apucat sa practici acest sport? Pe la ce echipe ai mai trecut?

Silviu Mircea: Am inceput sa practic acest sport la varsta de 12 ani, la Valahii Tartasesti. Am contiunat la Colegiul Tehnic Dinicu Golescu si, in mommentul de fata, fac parte si din Centrul National Olimpic pentru Tineret.

Alexandru Mircea: Aventura mea in rugby a inceput in Tartasesti, la varsta de 12 ani. De cand am facut primii pasi in rugby am simtit ca acest sport trebuie practicat. Dupa parerea mea, rugbiul, datorita valorilor pe care le are si pe care le promoveaza, este un sport unic! Am evoluat la Valahii Tartasesti si la Colegiul Tehnic Dinicu Golescu, cu echipa din urma iesind campion national de juniori in 2018!

- Care este cea mai placuta amintire din rugby de pana acum?

Silviu Mircea: Cand am castigat campionatul national la U17 a fost un moment deosebit, un moment cu adevarat special. As vrea sa mai traiesc astfel de momente.

Alexandru Mircea: Cea mai placuta amintire a fost atunci cand am iesit campion national de juniori. A fost un sentiment pe care vreau sa-l retraiesc si, daca se poate, sa-l retraiesc cat mai repede!

- Care este pozitia favorita pe teren? Unde iti place cel mai mult sa joci?

Silviu Mircea: Pozitia mea preferata este cea de aripa. Acolo ma simt cel mai bine, ma simt in largul meu.

Alexandru Mircea: Mie imi place sa am cat mai mult spatiu la dispozitie! Datorita vitezei, pe care am mostenit-o de la tata si care imi ofera un avantaj, imi place sa jonglez cu spatiile libere. Pe postul de fundas ma simt cel mai bine!

- Care este ambitia personala in rugby? Visezi sa ajungi la echipa nationala? Iti doresti sa prinzi un transfer in strainatate?

Silviu Mircea: Visul suprem este sa prind echipa nationala de seniori si sa ajung sa joc la Cupa Mondiala, dar sunt constient ca pentru asta este nevoie de foarte multa munca si este nevoie de multa ambitie. Ca si campionat, imi doresc sa joc in Franta, nici nu conteaza liga.

Alexandru Mircea: Idealul este sa joc la Cupa Mondiala! Imi doresc foarte mult sa ajung la echipa nationala de seniori, dar pentru asta trebuie multa munca, rabdare si ajutor de la Dumnezeu! Ca si campionat strain imi place foarte mult campionatul Franței, mi-as dori un transfer acolo!

- Cum este sa joci alaturi de fratele tau geaman? Te simti mai in siguranta daca il stii alaturi de tine sau este o presiune in plus?

Silviu Mircea: Cu fratele meu alaturi, pe teren, ma simt bine, imi da un plus de siguranta. Cu el ma inteleg cel mai bine, asta este clar, insa incerc sa realizez o conexiune asemanatoare si cu ceilalti colegi.

Alexandru Mircea: Intotdeauna a fost emotionanta intrarea pe teren alaturi de fratele meu. E ceva unic, special, este o binecuvantare sa joc alaturi de el! Au existat si piedici, rautati asupra noastra, dar stiu ca Dumnezeu vede si stie el ce are de facut! Cu siguranta prezenta fratelui meu alaturi de mine, pe teren, imi da un plus de siguranta!

- Cum te motivezi inaintea unui meci? Ai vreun ritual anume?

Silviu Mircea: Nu am un ritual anume. Incerc sa ma gandesc la ce am de facut pe teren si cum as putea sa fac cat mai bine ce am de facut.

Alexandru Mircea: Nu pot sa spun ca am un ritual anume. In general ma gandesc la ce am de facut pe teren si la cum as putea sa-mi ajut cat mai mult echipa. De obicei mai ascult muzica inainte de a juca intr-un meci.

- Cine este idolul tau din rugbiul romanesc? Dar din rugbiul international?

Silviu Mircea: Catalin Fercu este modelul meu din Romania, iar la nivel international il apreciez foarte mult pe jucatorul francez Teddy Thomas.

Alexandru Mircea: Idolul meu din rugbiul romanesc este Catalin Fercu, iar din afara imi place foarte mult internationalul sud-african Willie Le Roux. Iar in final as vrea sa spun ca multumim familiei noastre pentru sustinere si pentru sprijinul acordat. Doamne Ajuta!

Bogdan Iacovache: "Am ales Grivita pentru istoria bogata in rugby si colectivul extraordinar"

Dupa o pauza de un an fara doua zile, Rugby Club Grivita a revenit pe teren, pe 7 noiembrie, si a facut-o in stil de mare campioana, formatia din Parcul Copilului impunandu-se, scor 17-13, pe terenul formatiei Rugby Club Gura Humorului, la capatul unei deplasari complicate si pe terenul unei adversar dificil.

Echipa a facut deplasarea cu autocarul, pe parcursul noptii de dinaintea jocului, insa acest lucru nu ne-a impiedicat sa obtinem o victorie extrem de importanta, stiut fiind faptul ca in momentele dificile ies la suprafata caracterele adevarate.

Partida a adus numeroase debuturi in tricoul Grivitei, 17 dintre cei 23 de jucatori trecuti pe foaia de joc avand maxim 25 de ani.

Unul dintre jucatorii care au debutat in tricoul Grivitei in deplasarea de la Gura Humorului a fost Bogdan Iacovache, jucator de 19 ani trecut pe la AS Valahii Tartasesti si pe la Colegiul Tehnic Dinicu Golescu si pe care vrem sa-l cunoasteti mai bine din urmatoarele randuri:

- Bogdan, primul meci jucat in tricoul Grivitei. Cum ti s-a parut duelul de la Gura Humorului? Cum te-ai simtit pe teren?

-  Meciul de la Gura Humorului a fost unul destul de greu, jucat dupa o foarte lunga pauza. S-a jucat in conditii ciudate, as zice eu, insa, in cele din urma, cred ca ambitia mai mare ne-a ajutat sa ne indeplinim obiectivul . Pe teren m-am simtit in largul meu si sper ca pe viitor sa pot juca mai mult, sa am la dispozitie mai multe minute pentru a arata ce pot.

- Ce asteptari ai de la partida cu baietii din Suceava (n.r. - meciul se joaca duminica, 22 noiembrie, de la ora 11.00)? Bifam a doua victorie consecutiva?

- Categoric noi ne propunem sa jucam la victorie in fiecare meci, asa ca si impotriva celor din Suceava vrem sa facem un meci bun, iar la final sa iesim invingatori.

- Ce te-a facut sa alegi Grivita? Cum ai ajuns la echipa noastra?

- Am ales Grivita pentru ca este un club cu traditie, cu o istorie bogata in rugby, cu un colectiv extraordinar. Am ajuns la Grivita datorita lui Florin Oprisor, caruia ii multumesc pentru increderea oferita.

- Cum ti se pare atmosfera din sanul echipei? Cum te-au primit baietii?

- Atmosfera este una foarte placuta, iar colegii m-au primit cu bratele deschise inca de la inceput si asta m-a ajutat sa ma simt in largul meu in sanul echipei.

- Spune-ne cateva cuvinte despre parcursul tau in rugby. Cand si unde ai inceput sa practici acest sport? Pe la ce echipe ai trecut?

- Am inceput rugbiul la varsta de 11 ani, la sfatul tatălui meu, la A.S. Valahii Tartasesti. Dragos Constantin si Adrian Drugulescu mi-au fost primii antrenori. Dupa care am ajuns la liceu, la echipa Colegiului Tehnic Dinicu Golescu, unde am continuat rugbiul avandu-i ca antrenori pe Andrei Borz, Vasile Udroiu, Daniel Boldor si Costica Florea(nea Florica).

- Care este cea mai placuta amintire din rugby de pana acum? 

- Cea mai placuta amintire din rugby este meciul jucat impotriva Rusiei la Campionatul European de juniori sub 18 ani (n.r. - Rusia - Romania 13-11, meci jucat anul trecut, la Kaliningrad).

- Care este pozitia favorita de pe teren? Unde iti place cel mai mult sa joci?

- Postul pe care ma simt cel mai bine este cel de uvertura, insa pot juca fara probleme si centru sau fundas.

- Care este ambitia personala in rugby? Visezi sa ajungi la echipa nationala? Iti doresti sa prinzi un transfer in strainatate?

- Dorinta mea la momentul actual este sa joc in cat mai multe meciuri, sa acumulez o experienta cat mai mare de joc si, dupa aceea, sa ajung, de ce nu, la o echipa din Super Liga sau poate chiar din strainatate. In cele din urma cred ca visul oricarui sportiv este acela de a-si reprezenta tara, asa ca ar fi uimitor sa ajung sa joc si pentru nationala de seniori a Romaniei. 

- Cum te motivezi inaintea unui meci? Ai vreun ritual anume?

- Nu am vreun ritual anume. Incerc doar sa ma concentrez pe ceea ce am de facut in timpul meciului.

- Cine este idolul tau din rugbiul romanesc? Dar din rugbiul international?

- Nu as zice ca am vreun idol din rugbiul romanesc, insa un jucator pe care il apreciez foarte mult si il urmaresc este Marius Simionescu. Din rugbiul international idolul meu este, fara indoiala, Dan Carter.

Rugbiul in era pandemiei, intre a fi si a nu mai fi deloc

Maine ar fi trebuit sa inceapa nebunia. Rugby Club Grivita ar fi trebuit sa joace la Gura Humorului, in prima etapa din returul Diviziei Nationale de Seniori, primul meci oficial dupa o asteptare grea de aproape cinci luni.

Pentru mine ar fi trebuit sa fie saptamana in care sa ma rog de colegi pentru a ma inlocui la munca in weekend. Eram dispus inclusiv sa ofer o recompensa substantiala in acest sens.

De ce? Din mai multe motive. Pentru ca avand sapte meciuri, daca il prinzi pe primul automat prinzi macar patru weekend-uri. Pentru ca un meci cu baietii din Gura Humorului este intotdeauna unul de "bifat". Si, mai ales, pentru ca Gura Humorului este un oras frumos. Chiar foarte frumos as zice.

In schimb, stau ca toti ceilalti, ma uit pe geam, caut sa resetez cronometrul asteptarii si ma intreb ce ar fi fost daca? Dar ce te faci daca nu va mai fi?

Este o criza care nu pare sa aduca ceva bun in rugbiul nostru si asa extrem de sarac. Stiu, tuturor le este greu, toate echipele au emotii sau probleme, dar fiecare cu ce il doare.

Pe mine, unul, ma doare de o anumita echipa si nu pot sa nu ma gandesc ca aceasta criza ar putea sa aduca ceea ce unii din interior s-au chinuit si s-au tot chinuit sa faca si n-au reusit in ultimii multi ani, respectiv sa puna semnul de "stop joc".

Pe de o parte, erau putini cei care mai gaseau drumul spre teren si cu cat criza se prelungeste ma gandesc ca s-ar putea sa uite chiar si ei drumul spre teren. Pe de alta parte ma gandesc ca, asa cum in economie se spune ca cei mici vor suferi cel mai mult, asa ma gandesc ca si la nivel de echipe astia care s-au chinuit sa supravietuiasca in ultimii ani vor fi cei mai loviti.

In astfel de momente stau si ma gandesc la cei care vociferau dupa vreun esec al Romaniei cu Rusia sau mai stiu eu cine. Cum e? E mai bine fara rugby? Pentru mine sigur nu e.

La naiba. Eu reprezint in rugby cat negru sub unghie, poate nici macar atat. Dar pentru mine este cel mai misto sport din lume. Un sport pe care l-am descoperit in copilarie, cand alergam cu totii dupa mingea ovala pentru ca ne distra faptul ca nu stiam incotro o ia, si l-am redescoperit intr-un moment in care era prea tarziu ca sa imi mai pun amprenta pe el. Am ramas doar cu o pasiune nebuna, preluata de la un om care avea si 1.000 de pacate pe langa, pentru un sport care te motiveaza in permanenta, te obliga sa inveti cate ceva nou in permanenta si sa-ti doresti in fiecare zi sa fi mai bun decat ai fost in ziua precedenta.

Iar fara rugby, si mai ales Grivita, viata e pustiu. Sigur, si eu sufar dupa un esec, sezonul 2013 inca imi sta in varful ficatului, dar parca ar fi mai bine sa invatam. Doar ca, iata, a venit o perioada nebuna in care nu mai avem din ce invata. Si este al naibii de greu fara rugby, mai ales cand vezi ca locul in care ai investit atatea emotii are lacatul pus pe poarta si nu stii cand si daca se va mai deschide.

Stiu, au disparut echipe si vor mai disparea echipe, dar cand Templul e pustiu parca iti pare rau ca nu te-ai bucurat de rugby inclusiv in meciurile alea cu rezultate mai putin placute.

Un Oarecare, din coltul Tribunei!