Rugby Club Grivita a disputat in ultimele zile doua partide de verificare impotriva nationalei de juniori U18 a Romaniei, iar staff-ul tehnic al echipei noastre a profitat de ocazie pentru a verifica mai multi jucatori care ar putea ajuta echipa cel putin in returul actualului sezon al Diviziei Nationale.
Unul dintre jucatorii care s-au remarcat in aceste partide a fost Andreas Seicaru, rugbist tanar, de forta si gata sa se sacrifice pentru binele echipei, acceptand fara menajamente sa faca trecerea de la postul de centru la cel de pilier.
Andreas chiar a si marcat impotriva Romaniei U18 si a demonstrat ca are calitatile necesare pentru a deveni un jucator important al echipei noastre, iar atitudinea sa, dezvaluita si de raspunsurile din materialul urmator, este una datatoare de sperante.
1. Andreas, felicitari pentru evolutie si eseul marcat impotriva Romania U18. Cum s-a simtit meciul de pe teren?
Multumesc frumos! Meciul a fost unul destul de puternic aș spune eu, chiar daca există o diferență de vârstă se vede că băieții sunt pregătiți și au potențial, au dorința de afirmare și sper sa facă o figură frumoasa. Față de meciul trecut noi am avut o mai mare posesie a balonului și am putut sa facem ce ne-am propus. Eseul mi-a oferit incredere și o bucurie interioara, fiind primul marcat dupa o lunga perioada de timp.
2. Cum s-a simțit pana acum experienta traita de tine la Grivita? Cine sau ce te-a atras in acest proiect?
În primul rand vreau sa mulțumesc celor implicați în acest proiect, staff-ului si colegilor pentru primire. Grivița este un club de tradiție cu multe trofee câștigate. Am găsit un grup foarte unit, dispus în orice moment sa te ajute. Am decis sa ma implic in acest proiect foarte frumos din dorința și dorul de a juca rugby. Cu toate că imi pierdusem orice speranța că îl voi mai practica vreodată, după dezamăgirile trăite. Cumva ma resemnasem, insa grupul găsit aici mi-a dat din nou dorința de a vrea mai mult de la mine și nu doar de a practica rugby din plăcere. Ma bucur că pot face parte din acest proiect și îmi doresc să creștem împreună.
3. Spune doua-trei cuvinte despre parcursul tau in rugby pana acum. Care este cea mai placuta amintire pe care o ai legata de sportul cu balonul oval?
Am început rugbiul în Italia printr-o selecție la școală. Îmi amintesc mereu cu plăcere primul meci. Nu aveam niciun antrenament la activ, eram la U13 si aveam multe întrebări și emoții înainte de meci. Una dintre întrebări a fost: "am și eu voie sa dau eseu?" Și pana la urma chiar am făcut-o, chiar am marcat. Când îmi reamintesc, mereu retrăiesc acele sentimente cu plăcere și este cea mai frumoasa amintire. Din acel moment m-am îndrăgostit de acest sport. Am parcurs toate etapele, aveam foarte multe meciuri la activ și am reușit cu echipa de club sa câștig diferite trofee. In ultimul meu an de rugby în Italia am făcut parte pentru puțin timp, înainte de revenirea in țară, din echipa Fiamme Oro unde într-adevăr exista o posibilitate majoră de dezvoltare. După revenirea în țară, o perioadă am renunțat la rugby dar nu eram fericit.
4. Acum cativa ani erai convocat la o selectionata regionala din Italia. Ce s-a intamplat ulterior? De ce nu ai continuat sa joci in Italia?
Da, am făcut parte din selecționata regionala zona Lazio U16. Aceasta presupune 2-3 antrenamente săptămânale și meciuri în weekend dar, din păcate, părinţii mei muncind, nu puteam participa mereu la antrenamentele din zone îndepărtate. Am avut multe de învățat din aceasta experiență frumoasă și chiar dacă nu am făcut pasul spre academia Federației Italiene, sunt bucuros ca am avut ocazia să fiu prezent la aceste stagii. La vârsta de 17 ani ne-am mutat definitiv din Italia și atunci s-a terminat parcursul meu în rugbiul din peninsulă. Oricât de mult mi-aș fi dorit, nu exista posibilitatea de a rămâne acolo.
5. Ai fost in curtea celor de la Dinamo. Cum ti s-a parut perioada respectiva si ce crezi ca ti-a lipsit pentru a ajunge si la prima echipa a lor?
De la revenirea în țară, dupa un an de pauză, am ajuns la C.S. Dinamo. Primul an la U20 nu am avut meciuri. Eram împreună cu cei de la Pantelimon și echipă fiind desființată nu am avut ocazia sa joc. Anul al doilea la U20 am avut câteva meciuri. Ar fi trebuit să urmeze saltul către echipa de seniori însă nu am avut șansa de a face acest pas.
6. Consideri ca venirea la Grivita poate fi o rampa de lansare pentru tine? O mutare care sa-ti asigure pe viitor trecerea la o echipa mai bine cotata?
Da, categoric! Consider că prin muncă exista aceasta posibilitate. Aici am găsit o atmosfera foarte plăcută și văd posibilitatea de a crește. Antrenorii sunt foarte implicați și aproape de sportivi. Se vede ca fac asta cu mare placere.
7. Ai un trecut ca centru, ai mai jucat si aripa, insa impotriva Romania U18 ai jucat pe postul de pilier. Cat de greu ti-a fost? Care e postul tau favorit? Unde te simti cel mai confortabil?
Da este adevărat. Am jucat tot junioratul centru si am avut câteva meciuri și ca aripa. Între timp am "colecționat" câteva kilograme și împreună cu Florin Oprișor am hotărât să schimbam ceva. Am avut rareori de a face cu grămadă pe la U14, U16, la nevoie, linia a treia, dar linia întâi a fost ceva necunoscut mie până acum. Totusi, m-am simțit foarte bine în poziția de pilier și simt ca sunt mai liber în joc față de cum eram pe linia de treisferturi. Îmi doresc sa evoluez pe acest post și sunt conștient ca am foarte mult de muncit, atât ca forță cât și ca tehnică. Dar munca îmi place și nu ma dau în spate! Nu a fost greu până în momentul de față, consider că greul de acum începe. Important e ca ceea ce faci sa faci cu placere.
8. Cum ti se pare viitorul rugbiului romanesc? Crezi ca mai putem gasi solutii pentru a ne mentine in elita?
Despre viitor, este greu de spus. Avem sportivi buni, cu potential, avem si antrenori buni, însă nu mereu ține doar de ei. Este nevoie de o mai mare atenție acordata sportului românesc.
Revenind la rugby, avem mult de muncit, ar trebui gândită o strategie pentru selecție și să vină generații din urma. Avem prea puține echipe. Pentru menținerea în elita consider că avem potențial. In viață greșelile se plătesc. Important este să nu le mai repetăm și să ne focusam pe propriile obiective. Doamne ajută să fie bine!
Unul dintre jucatorii care s-au remarcat in aceste partide a fost Andreas Seicaru, rugbist tanar, de forta si gata sa se sacrifice pentru binele echipei, acceptand fara menajamente sa faca trecerea de la postul de centru la cel de pilier.
Andreas chiar a si marcat impotriva Romaniei U18 si a demonstrat ca are calitatile necesare pentru a deveni un jucator important al echipei noastre, iar atitudinea sa, dezvaluita si de raspunsurile din materialul urmator, este una datatoare de sperante.
1. Andreas, felicitari pentru evolutie si eseul marcat impotriva Romania U18. Cum s-a simtit meciul de pe teren?
Multumesc frumos! Meciul a fost unul destul de puternic aș spune eu, chiar daca există o diferență de vârstă se vede că băieții sunt pregătiți și au potențial, au dorința de afirmare și sper sa facă o figură frumoasa. Față de meciul trecut noi am avut o mai mare posesie a balonului și am putut sa facem ce ne-am propus. Eseul mi-a oferit incredere și o bucurie interioara, fiind primul marcat dupa o lunga perioada de timp.
2. Cum s-a simțit pana acum experienta traita de tine la Grivita? Cine sau ce te-a atras in acest proiect?
În primul rand vreau sa mulțumesc celor implicați în acest proiect, staff-ului si colegilor pentru primire. Grivița este un club de tradiție cu multe trofee câștigate. Am găsit un grup foarte unit, dispus în orice moment sa te ajute. Am decis sa ma implic in acest proiect foarte frumos din dorința și dorul de a juca rugby. Cu toate că imi pierdusem orice speranța că îl voi mai practica vreodată, după dezamăgirile trăite. Cumva ma resemnasem, insa grupul găsit aici mi-a dat din nou dorința de a vrea mai mult de la mine și nu doar de a practica rugby din plăcere. Ma bucur că pot face parte din acest proiect și îmi doresc să creștem împreună.
3. Spune doua-trei cuvinte despre parcursul tau in rugby pana acum. Care este cea mai placuta amintire pe care o ai legata de sportul cu balonul oval?
Am început rugbiul în Italia printr-o selecție la școală. Îmi amintesc mereu cu plăcere primul meci. Nu aveam niciun antrenament la activ, eram la U13 si aveam multe întrebări și emoții înainte de meci. Una dintre întrebări a fost: "am și eu voie sa dau eseu?" Și pana la urma chiar am făcut-o, chiar am marcat. Când îmi reamintesc, mereu retrăiesc acele sentimente cu plăcere și este cea mai frumoasa amintire. Din acel moment m-am îndrăgostit de acest sport. Am parcurs toate etapele, aveam foarte multe meciuri la activ și am reușit cu echipa de club sa câștig diferite trofee. In ultimul meu an de rugby în Italia am făcut parte pentru puțin timp, înainte de revenirea in țară, din echipa Fiamme Oro unde într-adevăr exista o posibilitate majoră de dezvoltare. După revenirea în țară, o perioadă am renunțat la rugby dar nu eram fericit.
4. Acum cativa ani erai convocat la o selectionata regionala din Italia. Ce s-a intamplat ulterior? De ce nu ai continuat sa joci in Italia?
Da, am făcut parte din selecționata regionala zona Lazio U16. Aceasta presupune 2-3 antrenamente săptămânale și meciuri în weekend dar, din păcate, părinţii mei muncind, nu puteam participa mereu la antrenamentele din zone îndepărtate. Am avut multe de învățat din aceasta experiență frumoasă și chiar dacă nu am făcut pasul spre academia Federației Italiene, sunt bucuros ca am avut ocazia să fiu prezent la aceste stagii. La vârsta de 17 ani ne-am mutat definitiv din Italia și atunci s-a terminat parcursul meu în rugbiul din peninsulă. Oricât de mult mi-aș fi dorit, nu exista posibilitatea de a rămâne acolo.
5. Ai fost in curtea celor de la Dinamo. Cum ti s-a parut perioada respectiva si ce crezi ca ti-a lipsit pentru a ajunge si la prima echipa a lor?
De la revenirea în țară, dupa un an de pauză, am ajuns la C.S. Dinamo. Primul an la U20 nu am avut meciuri. Eram împreună cu cei de la Pantelimon și echipă fiind desființată nu am avut ocazia sa joc. Anul al doilea la U20 am avut câteva meciuri. Ar fi trebuit să urmeze saltul către echipa de seniori însă nu am avut șansa de a face acest pas.
6. Consideri ca venirea la Grivita poate fi o rampa de lansare pentru tine? O mutare care sa-ti asigure pe viitor trecerea la o echipa mai bine cotata?
Da, categoric! Consider că prin muncă exista aceasta posibilitate. Aici am găsit o atmosfera foarte plăcută și văd posibilitatea de a crește. Antrenorii sunt foarte implicați și aproape de sportivi. Se vede ca fac asta cu mare placere.
7. Ai un trecut ca centru, ai mai jucat si aripa, insa impotriva Romania U18 ai jucat pe postul de pilier. Cat de greu ti-a fost? Care e postul tau favorit? Unde te simti cel mai confortabil?
Da este adevărat. Am jucat tot junioratul centru si am avut câteva meciuri și ca aripa. Între timp am "colecționat" câteva kilograme și împreună cu Florin Oprișor am hotărât să schimbam ceva. Am avut rareori de a face cu grămadă pe la U14, U16, la nevoie, linia a treia, dar linia întâi a fost ceva necunoscut mie până acum. Totusi, m-am simțit foarte bine în poziția de pilier și simt ca sunt mai liber în joc față de cum eram pe linia de treisferturi. Îmi doresc sa evoluez pe acest post și sunt conștient ca am foarte mult de muncit, atât ca forță cât și ca tehnică. Dar munca îmi place și nu ma dau în spate! Nu a fost greu până în momentul de față, consider că greul de acum începe. Important e ca ceea ce faci sa faci cu placere.
8. Cum ti se pare viitorul rugbiului romanesc? Crezi ca mai putem gasi solutii pentru a ne mentine in elita?
Despre viitor, este greu de spus. Avem sportivi buni, cu potential, avem si antrenori buni, însă nu mereu ține doar de ei. Este nevoie de o mai mare atenție acordata sportului românesc.
Revenind la rugby, avem mult de muncit, ar trebui gândită o strategie pentru selecție și să vină generații din urma. Avem prea puține echipe. Pentru menținerea în elita consider că avem potențial. In viață greșelile se plătesc. Important este să nu le mai repetăm și să ne focusam pe propriile obiective. Doamne ajută să fie bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu