Marian Forminte, alias 'Docky', este unul dintre liderii vestiarului si unul dintre capitanii de pe teren.
Este omul legat pe viata de Grivita si care nu a parasit echipa nici macar atunci cand aceasta a ajuns la subsolul clasamentului, iar altii si-au incercat norocul prin alte parti.
Este omul pregatit sa dea cele mai dure batalii la Linia I, acolo unde contactele sunt cele mai aspre.
Este tipul de om pregatit sa se sacrifice pentru binele echipei si pregatit sa-si sacrifice viata personala pentru binele clubului.
Iar noi va invitam sa fiti pregatiti sa cititi gandurile unui medic chirurg care inca gaseste puterea de a-si sacrifica timpul pentru a conduce din teren probabil cea mai frumoasa echipa din lume.
- Docky, inca un sezon alaturi de Grivita. Mai stii cumva al catalea este sau ai pierdut sirul?
- Cate sezoane? Oh, nici nu mai stiu. Si ma cam sperie gandul de a incepe sa le numar. Pentru ca asta imi va aduce aminte cat de batran sunt. Fiind inconjurat de atatia tineri imi permite sa ma consider egalul lor si sa nu ma vad chiar atat de batran. In fine, au fost multe sezoane, foarte multe.
- Trei titluri cucerite la rand in Divizia A. Cum ai descrie cele trei sezoane?
- Din punctul meu de vedere, au fost trei sezoane castigate. Trei sezoane cu multe provocari, dar pe parcursul carora am reusit sa ramanem o echipa, indiferent de schimbarile produse in randul nostru sau in mediul inconjurator. De departe cel mai dificil sezon a fost al doilea. Baietii de la Tomitanii Constanta ne-au pus cu adevarat probleme si am reusit sa-i invingem cu greu, dupa o finala stransa si palpitanta.
- Urmeaza sa ne duelam cu Galati, Navodari si Barlad in Divizia Nationala. Putem sa emitem pretentii la calificarea in play-off? Ne putem implica in lupta pentru medalii?
- Legat de noul campionat, eu sunt foarte convins ca o sa ne descurcam bine. Nu o sa ne fie usor, dar eu sunt convins ca o sa ne descurcam bine. Si poate multi vor rade, dar eu chiar cred ca ne putem implica in lupta pentru medalii.
- Ce parere ai despre pregatirea efectuata in ultimele doua luni?
- Pot spune ca sunt multumit de ceea ce s-a intamplat pana acum. Chiar cred ca suntem pregatiti si as zice ca sunt multe momente in care vin de placere la stadion stiind ca o sa fim chinuiti la antrenament.
- Unde stam bine si unde mai avem de lucrat?
- Din pacate as prefera sa nu raspund la aceasta intrebare. Imi depaseste competenta. Nu am abilitati de tehnician pentru a observa unde stam bine si unde avem lipsuri, unde mai avem de lucrat.
- Au aparut multi tineri la echipa. Cum i-ai simtit pana acum? Crezi ca au calitatile necesare pentru a prelua stafeta de la baietii mai experimentati?
- Da, au venit multi tineri si ma bucura tare acest lucru. Cum spuneam si mai devreme, fiind inconjurat de atatia tineri ma face sa uit de varsta mea si sa ma simt egal cu ei. Sunt baieti buni, care daca au rabdare vor reusi sa devina noua generatie de forta a Grivitei.
- Cum reusesti sa impaci cariera profesionala cu activitatea sportiva?
- Cum reusesc? Evident, facand multe sacrificii. Si pe aceasta cale vreau sa le multumesc celor dragi pentru sustinerea acordata, chiar daca de multe ori ei nu inteleg ce fac si de ce fac asta. Vreau sa le cer iertare ca de multe ori ii lipsesc de prezenta mea. Ca sa ai succes in sport si nu numai trebuie sa faci multe sacrificii si compromisuri. Sa te lasi pe tine, ca persoana si nevoi, pe ultimul loc.
- Ce te mai motiveaza sa intri pe teren? Cat iti doresti sa mai joci pentru Grivita?
- Ce ma mai motiveaza? Nu stiu sa explic exact. E clar ca nu este ambitia de a castiga. Si daca pierdeam, eu tot veneam la echipa. Nici banii nu reprezinta o motivatie sa vii la Grivita. Cred ca ma motiveaza exclusiv echipa si tot ce tine de ea, discutiile, certurile dintre noi, diversitatea oamenilor si mai ales modul in care impreuna reusim sa trecem peste toate hopurile. Cat mai vreau sa joc? Pai, e simplu. Mi-as dori sa joc pana in ultima clipa posibila. Acuma serios vorbind, o sa joc cat mai imi permite fizicul, organismul. Si e clar ca acesta inca nu mi-a spus 'stop'.
- Exista un pic de frustrare ca nu ai ajuns sa joci la un nivel mai inalt?
- Nu exista frustrare in acest sens. Nu am avut calitatile fizice necesare pentru a juca la un nivel mai inalt. De exemplu nu am inaltimea potrivita, nu sunt suficient de inalt. In plus, trebuia sa renunt la scoala pentru a putea face fata la un eventual program cu doua sau chiar trei antrenamente pe zi, lucru pe care l-am exclus din start. Nu aveam cum sa renunt la scoala. Intotdeauna mi-am dorit sa devin medic.
- Transmite un mesaj celor care ar putea sa vina si sa sustina echipa. De ce Grivita?
- Aici este putin mai greu. As fi vrut sa transmit o chestie misto pe care am vazut-o pe un site de psihologie sportiva, dar e un mesaj foarte lung. O sa incerc sa adaptez. Imi doresc sa vina cat mai multa lume alaturi de noi pentru a putea dezvolta impreuna Grivita ca fenomen social. Viitorul este important, iar viitorul nostru consta in micutii aia de 6, 7, 8 ani care abia incep sa practice rugby. Oamenii pot veni fara probleme la stadion si pot vedea ca acest sport, desi pare dur, iti ofera un plus de educatie aleasa si te si mobilizeaza, te pregateste cel mai bine sa dai piept cu viata. Iar de aici putem dezvolta. De exemplu, imi doresc ca la meciurile de acasa sa nu facem doar ritualul clasic - venim, jucam, plecam. Imi doresc sa avem niste meciuri de copii in deschidere, de exemplu, iar dupa meci sa stam cu absolut toata lumea sa socializam, sa discutam, sa schimbam informatii, etc. Grivita sa nu mai fie doar o echipa, sau un club, ci un mod de a trai.
Este omul legat pe viata de Grivita si care nu a parasit echipa nici macar atunci cand aceasta a ajuns la subsolul clasamentului, iar altii si-au incercat norocul prin alte parti.
Este omul pregatit sa dea cele mai dure batalii la Linia I, acolo unde contactele sunt cele mai aspre.
Este tipul de om pregatit sa se sacrifice pentru binele echipei si pregatit sa-si sacrifice viata personala pentru binele clubului.
Iar noi va invitam sa fiti pregatiti sa cititi gandurile unui medic chirurg care inca gaseste puterea de a-si sacrifica timpul pentru a conduce din teren probabil cea mai frumoasa echipa din lume.
- Docky, inca un sezon alaturi de Grivita. Mai stii cumva al catalea este sau ai pierdut sirul?
- Cate sezoane? Oh, nici nu mai stiu. Si ma cam sperie gandul de a incepe sa le numar. Pentru ca asta imi va aduce aminte cat de batran sunt. Fiind inconjurat de atatia tineri imi permite sa ma consider egalul lor si sa nu ma vad chiar atat de batran. In fine, au fost multe sezoane, foarte multe.
- Trei titluri cucerite la rand in Divizia A. Cum ai descrie cele trei sezoane?
- Din punctul meu de vedere, au fost trei sezoane castigate. Trei sezoane cu multe provocari, dar pe parcursul carora am reusit sa ramanem o echipa, indiferent de schimbarile produse in randul nostru sau in mediul inconjurator. De departe cel mai dificil sezon a fost al doilea. Baietii de la Tomitanii Constanta ne-au pus cu adevarat probleme si am reusit sa-i invingem cu greu, dupa o finala stransa si palpitanta.
- Urmeaza sa ne duelam cu Galati, Navodari si Barlad in Divizia Nationala. Putem sa emitem pretentii la calificarea in play-off? Ne putem implica in lupta pentru medalii?
- Legat de noul campionat, eu sunt foarte convins ca o sa ne descurcam bine. Nu o sa ne fie usor, dar eu sunt convins ca o sa ne descurcam bine. Si poate multi vor rade, dar eu chiar cred ca ne putem implica in lupta pentru medalii.
- Ce parere ai despre pregatirea efectuata in ultimele doua luni?
- Pot spune ca sunt multumit de ceea ce s-a intamplat pana acum. Chiar cred ca suntem pregatiti si as zice ca sunt multe momente in care vin de placere la stadion stiind ca o sa fim chinuiti la antrenament.
- Unde stam bine si unde mai avem de lucrat?
- Din pacate as prefera sa nu raspund la aceasta intrebare. Imi depaseste competenta. Nu am abilitati de tehnician pentru a observa unde stam bine si unde avem lipsuri, unde mai avem de lucrat.
- Au aparut multi tineri la echipa. Cum i-ai simtit pana acum? Crezi ca au calitatile necesare pentru a prelua stafeta de la baietii mai experimentati?
- Da, au venit multi tineri si ma bucura tare acest lucru. Cum spuneam si mai devreme, fiind inconjurat de atatia tineri ma face sa uit de varsta mea si sa ma simt egal cu ei. Sunt baieti buni, care daca au rabdare vor reusi sa devina noua generatie de forta a Grivitei.
- Cum reusesti sa impaci cariera profesionala cu activitatea sportiva?
- Cum reusesc? Evident, facand multe sacrificii. Si pe aceasta cale vreau sa le multumesc celor dragi pentru sustinerea acordata, chiar daca de multe ori ei nu inteleg ce fac si de ce fac asta. Vreau sa le cer iertare ca de multe ori ii lipsesc de prezenta mea. Ca sa ai succes in sport si nu numai trebuie sa faci multe sacrificii si compromisuri. Sa te lasi pe tine, ca persoana si nevoi, pe ultimul loc.
- Ce te mai motiveaza sa intri pe teren? Cat iti doresti sa mai joci pentru Grivita?
- Ce ma mai motiveaza? Nu stiu sa explic exact. E clar ca nu este ambitia de a castiga. Si daca pierdeam, eu tot veneam la echipa. Nici banii nu reprezinta o motivatie sa vii la Grivita. Cred ca ma motiveaza exclusiv echipa si tot ce tine de ea, discutiile, certurile dintre noi, diversitatea oamenilor si mai ales modul in care impreuna reusim sa trecem peste toate hopurile. Cat mai vreau sa joc? Pai, e simplu. Mi-as dori sa joc pana in ultima clipa posibila. Acuma serios vorbind, o sa joc cat mai imi permite fizicul, organismul. Si e clar ca acesta inca nu mi-a spus 'stop'.
- Exista un pic de frustrare ca nu ai ajuns sa joci la un nivel mai inalt?
- Nu exista frustrare in acest sens. Nu am avut calitatile fizice necesare pentru a juca la un nivel mai inalt. De exemplu nu am inaltimea potrivita, nu sunt suficient de inalt. In plus, trebuia sa renunt la scoala pentru a putea face fata la un eventual program cu doua sau chiar trei antrenamente pe zi, lucru pe care l-am exclus din start. Nu aveam cum sa renunt la scoala. Intotdeauna mi-am dorit sa devin medic.
- Transmite un mesaj celor care ar putea sa vina si sa sustina echipa. De ce Grivita?
- Aici este putin mai greu. As fi vrut sa transmit o chestie misto pe care am vazut-o pe un site de psihologie sportiva, dar e un mesaj foarte lung. O sa incerc sa adaptez. Imi doresc sa vina cat mai multa lume alaturi de noi pentru a putea dezvolta impreuna Grivita ca fenomen social. Viitorul este important, iar viitorul nostru consta in micutii aia de 6, 7, 8 ani care abia incep sa practice rugby. Oamenii pot veni fara probleme la stadion si pot vedea ca acest sport, desi pare dur, iti ofera un plus de educatie aleasa si te si mobilizeaza, te pregateste cel mai bine sa dai piept cu viata. Iar de aici putem dezvolta. De exemplu, imi doresc ca la meciurile de acasa sa nu facem doar ritualul clasic - venim, jucam, plecam. Imi doresc sa avem niste meciuri de copii in deschidere, de exemplu, iar dupa meci sa stam cu absolut toata lumea sa socializam, sa discutam, sa schimbam informatii, etc. Grivita sa nu mai fie doar o echipa, sau un club, ci un mod de a trai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu