Nascut si crescut in Parcul Copilului, Alexandru Marin a scris istorie in tricoul echipei Dinamo Bucuresti, a evoluat in nationalele de rugby 15 si rugby 7, dar si in cupele europene, cu asa-numita echipa Lupii Bucuresti.
In primavara anului trecut s-a vazut pus in fata unui moment complicat. Si-a dat seama ca, ajuns la aproape 34 de ani, nu o mai poate ajuta pe Dinamo din postura de jucator activ, mai ales in conditiile in care prima liga a rugbiului romanesc a devenit dominata de troacari tineri si puternici din Emisfera Sudica. Insa dorinta personala de a se bucura in continuare de rugby direct din campul luptei l-a facut sa accepte revenirea la clubul la care a facut primii pasi in sportul cu balonul oval. A fost, pe de o parte, dorinta de a mentine in viata un fost nume de legenda, iar pe de alta parte dorinta de a-si face retragerea din activitate acolo unde a si inceput sa practice rugbiul. In 2015 a pus umarul serios la castigarea Diviziei A, fiind printre cei mai buni si cei mai constanti jucatori din echipa, iar pentru sezonul 2016-2017 ramane una dintre principalele sperante ale clubului, desi spune ca se ghideaza dupa dictonul conform caruia "noi, batranii, ar trebui sa jucam mai mult pentru astia mici. Sa-i invatam rugby si sa-i ajutam sa se remarce, sa alergam pentru ei".
- In urma cu un an si jumatate ai renuntat la colaborarea sportiva cu Dinamo si ai ales sa revii, dupa mai bine de un deceniu la Grivita. Ce te-a motivat sa faci o asemenea alegere?
- Am acceptat sa revin la Grivita din pura placere. Colaborarea cu Dinamo, ca jucator, trebuia sa vina mai devreme sau mai tarziu, iar in cazul de fata cred ca a venit cand trebuia si cum trebuia, o strangere de mana prieteneasca din partea clubului si cu ”cateva lacrimi in culise”. Mie unul mi-a fost foarte GREU. Acolo am lasat amintiri si o familie care mi-a fost aproape 14 ani. De ce Grivita? Pentru ca acolo mi-am inceput activitatea. A fost o rampa de lansare ca sportiv. Din pacate, la terminarea junioratului s-a stabilit ca serviciile mele nu erau destul de satisfacatoare pentru seniori si aici a intervenit sansa mea la Dinamo. o sansa de care am profitat la maxim.
- Este o diferenta uriasa intre prima divizie si cea de-a treia? Cum ti se par conditiile si viata de la Grivita fata de perioada in care iti faceai junioratul la acest club?
- Cand am facut pasul catre divizia a III-a stiam ca nu poate exista termen de comparatie din punct de vedere sportiv. Super Liga a ajuns la un nivel foarte inalt cu cerinte si conditii extraordinare.
Conditiile legate de ”grup” sunt foarte frumoase si placute. Am intalnit aici oameni care joaca de placere si din dragoste pentru balonul oval, ceea ce am si lasat in urma cand am plecat de la juniori. Despre conditiile de la club nu cred ca sunt eu in masura sa le ”comentez”. Atata timp cat dupa meciuri se tine si repriza a treia, pentru mine este indeajuns.
- Cat este de greu sa intri pe teren la un meci de Liga a treia, dupa ce te-ai batut ani la rand pentru titlul de campion national si ai cochetat cu echipa nationala?
- Greu nu pot spune ca este. Dar cel putin la inceput au existat emotii. Intoarcerea pe Parcul Copilului, aici unde mi-am petrecut toata copilaria alaturi de ”niste baieti” EXTRAORDINARI (de la 6 ani pana la 18 ani), a fost un moment UNIC in viata mea !!
- Anul trecut ai jucat pe postul de fundas, iar anul acesta se preconizeaza ca vei trece la numarul 10. In perioada Dinamo ai jucat foarte mult si centru sau aripa. Pe care post iti convine sa joci cel mai mult?
- La Dinamo cel mai mult am jucat aripa respectiv fundas si pe sfarsit de cariera am ”migrat” catre centru. Anul asta voi juca unde este nevoie, fara PREFERINTE !!!
- Cat este de greu sa joci intr-o echipa antrenata de tatal tau?
- Nu este greu deloc. Ba chiar as putea spune ca este chiar o placere. Eu il cunosc de mult pe nea Sandu (rade), asa ca ma impac destul de bine cu el. Am mai jucat in echipe antrenate de el (la Grivita la juniori, la echipa nationala, la Romania A) si cred este un antrenor echilibrat din toate punctele de vedere.
- Tatal tau a avut 13 selectii la echipa nationala si a prins o Cupa Mondiala. Tu nu ai apucat decat sa debutezi pentru "Stejari". Ce ti-a lipsit sa-i egalezi sau chiar sa-i depasesti performantele?
- Stiu ca poate parea aberant, dar nu m-am simtit suficient de motivat pentru a ma ocupa exclusiv de cariera de rugbist. Nu am fost dispus sa imi sacrific timpul pentru asa ceva. Am fost un an de zile in mai toate competitiile internationale de la echipa nationala la Lupii Bucuresti si la nationala de rugby 7. De altfel as putea spune ca cea din urma disciplina a fost cea mai indragita de mine. La rugby 15 nu m-am integrat asa bine.
- In ciuda varstei, 35 de ani, ai inca atuuri care te-ar recomanda pentru un loc intr-o echipa dintr-un esalon superior. De ce Grivita?
- Pai aici trebuie sa facem o limita de varsta pentru a-l intrece pe Mos Craciun si trebuie sa ii invatam pe cei mai mici ”trucuri OLD STYLE” pentru a progresa ei mai repede spre SUPER LIGA. Este o vorba cu ”si-a facut traiul, si-a mancat malaiul”, sau ceva de genul. De ce Grivita? Pentru ca aici nu mai avem nimic de demonstrat. Doar sa jucam din placere si din prietenie.
- Echipa a castigat fara mari probleme editia de anul trecut a Diviziei A, dar intre timp situatia la club s-a complicat. Crezi ca jucatorii vor avea puterea necesara pentru a da lovitura si in noul sezon care sta sa inceapa?
- ”Situatia” la acest club a fost mai mereu dificila, dar cu ajutorul ”unor baieti” si al conducerii (iar cu aceasta ocazie chiar vreau sa multumesc conducerii) mereu am demarat in forta fiecare campionat. Anul trecut am avut mai mult elan decat de obicei si asa s-a lasat cu castigarea campionatului. Anul acesta, jucatorii care au venit trebuie sa stie unde au pasit, in ”TEMPLU", cum ne place noua sa spunem, si sa demonstreze ca au dreptul de a sta la masa cu ”baietii rai”. Cat despre grupul de baza, stiu cu siguranta ca nu vor fi probleme. Ei au experienta necesara in legatura cu aceste lucruri.
- Crezi ca Sportul Studentesc este, din nou, principala contracandidata sau ca este posibil sa apara surprize?
- Divizia asta, de ceva timp din ce stiu eu, nu poate exista fara Sportul (prietenii nostri scumpi si dragi) si Grivita. Celalalte echipe sunt bine venite sa isi ”arate coltii” cu noi respectiv Sportul daca vor sa se dezvolte. Lupta pentru castigarea Diviziei este deschisa, dar fiecare echipa trebuie sa arate ca merita locul 1. Cu acest prilej le urez BAFTA echipelor din Divizia a III-a si SPOR anul asta!!!
- Ti-ai dori sa devii noul antrenor al echipei in cazul in care tatal tau se retrage?
- Nu, pentru ca aici vin doar din placerea de a juca. Treaba mea este la clubul Dinamo unde activez ca antrenor la echipele de juniori si imi face o mare placere.
Pe Alexandru Marin il puteti vedea in tricoul Grivitei incepand cu meciul cu CS Tomitanii Constanta de pe teren propriu, din 17 septembrie, din prima etapa a Diviziei A. Putina lume stie ca atat jucatorul Grivitei, cat si tatal sau, antrenorul Grivitei, au debutat la echipa nationala in aceleasi conditii. Respectiv in partide contra Cehiei, disputate pe Stadionul "Dinamo", din Bucuresti. Alexandru Marin senior a fost titular in Romania - Cehia 60-6, din 9 aprilie 1978, iar juniorul debuta dupa 30 de ani, o luna si 13 zile, pe 22 mai 2008, in Romania - Cehia 76-7.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu