Cu mai putin de o saptamana pana la startul noului sezon din proaspata reinfiintata Divizie Nationla de Seniori, rugbistii de la Grivita se pregatesc din greu pentru a pune in scena o partitura cat mai buna in duelul cu Stiinta Petrosani, din prima etapa, care ar urma sa aiba loc sambata, 6 aprilie, de la ora 10.30.
In ciuda faptului ca nu a reusit sa faca mutari de rasunet, precum alte formatii, Grivita isi pastreaza optimismul si speranta unei clasari cat mai bune in ierarhia Diviziei Nationale de Seniori, bazandu-se in special pe entuziasmul unui grup tanar, grup alcatuit din jucatori dornici de afirmare.
Unul dintre jucatorii care isi propun sa profite la maxim de sansele avute in noul sezon este Roberto Catescu, un jucator tanar, care abia a implinit 21 de ani si care a crescut in curtea Stelei inainte de a face pasul catre Grivita.
Curtat cu insistenta de mai multe echipe, Roberto Catescu a ales in cele din urma Grivita, incurajat mai ales de posibilitatea de a evalua alaturi de fratele sau, Edward, deja component cu vechi state al echipei Grivita.
L-am provocat pe Roberto la o discutie pentru a afla ce planuri are tanarul rugbist al Grivitei, iar discutia purtata o puteti parcurge in randurile de mai jos. Va garantez ca merita:
- Roberto Catescu, de la Steaua la Grivita. Cum s-a facut aceasta trecere? Cine si cand te-a convins sa te "muti" in Parcul Copilului? Ce te-a motivat sa accepti o asemenea mutare?
- Eu mi-am inceput cariera de rugbist la Steaua. Am inceput sub conducerea regretatului Corneliu Octavian, Nea Lulus, cum il stie lumea. Apoi am fost antrenat de domnii Virgil Popisteanu, Tatu Cornel si Dumbrava Dan. Trecerea in Parcul Copilului a fost influentata de domnul Florin Oprisor, acesta venind la meciurile noastre de juniori inca de cand eram l U15. Mi-am dorit sa ma "mut" in Parcul Copilului pentru ca la mijloc a fost o dorinta foarte mare de a juca in aceeasi echipa cu fratele meu mai mare, Edward Catescu. Cum el era deja, de ceva in timp, in familia Grivitei, am asteptat momentul oportun pentru a trece si eu la aceasta echipa.
- Inteleg ca a fost si o problema medicala la mijloc, cand vorbim despre transferul de la Steaua la Grivita. Ne poti detalia care a fost situatia? S-a ajuns la operatie?
- Da, a existat o interventie medicala. Am avut o luxatie recidivata la nivelul umarului. Aceasta accidentare s-a produs intr-un meci la U20. Acela, de fapt, a fost ultimul meu meci la juniori, dar si ultimul meci la Steaua.
- Cine este Roberto Catescu? Cand s-a apucat de rugby? In ce circumstante? Ce parcurs a avut pana acum in cariera de rugbist?
- Despre mine nu pot spune foarte multe. Am 21 de ani si sunt student la Universitatea Tehnica de Constructii din București. Cariera mea ca rugbist a inceput la varsta de 10 ani, datorita lui Nea Lulus, care m-a chemat la un antrenament, spunandu-mi ca n-am sa regret. Si a avut dreptate. Nu regret niciun moment ca am decis sa fac rugby, chiar si in ciuda momentelor mai putin placute. Din fericire am avut parte si de ceva rezultate de care sunt mandru. Am fost campion national la U14, alaturi de Nicolas Dona si Rusu Andrei, prezenti si ei in lotul actual al Grivitei si am facut parte din nationala U18 a Romaniei care a participat la Campionatul European de la Kaliningrad. Iar in prezent, evident, sunt bucuros sa spun ca fac parte din marea familie a Grivitei.
- Cat de mult conteaza pentru tine ca ai ajuns sa joci alaturi de fratele tau? Exista o concurenta intre voi? Cautati sa jucati unul mai bine decat celalalt?
- Inseamna enorm pentru mine si sunt convins ca inseamna enorm si pentru el sa jucam impreuna. Este o dorinta pe care o aveam impreuna de mult timp. Nu as putea spune ca exista o concurenta intre noi. Totusi, este fratele meu si, in primul rand, ne dorim binele unul altuia.
- Stiu ca te identifici si tu drept "Indianu" pe site-urile de socializare. Te-au poreclit oamenii dupa fratele tau sau chiar ai adoptat si tu acest apelativ?
- Este adevarat ca fratele meu a fost primul care a primit aceasta porecla, de "Indianul". Fiind fratele lui, ajunsesem si eu sa ma strige lumea mai mult "Indianul junior" decat Roberto. Asa am ajuns, la randul meu, sa preiau si eu aceasta porecla si nu pot sa spun ca ma deranjeaza sau ca imi pare rau.
- Pe site-ul Rugby Romania esti trecut drept taloner, dar am vazut ca te-ai miscat foarte bine si la rugby sevens. Unde te simti cel mai bine? Pe ce post?
- Eu ma simt bine pe orice post. Am avantajul ca reusesc sa ma adaptez destul de repede. Inca de la juniori pot spune ca am fost un jucator polivalent. Am jucat si linia I, chiar daca poate mai putin, dar si linia III si chiar si centru. Unde este nevoie de mine, acolo intru sa joc. Important este sa-mi fac treaba cat mai bine pe teren, indiferent de pe ce pozitie.
- Stiu ca imparti vestiarul, la Grivita, cu cativa tineri alaturi de care ai crescut la Steaua. Ti-ai dori sa vi se alature si alti jucatori crescuti in Ghencea? De ce crezi ca un tanar sau altul ar trebui sa incerce sa joace pentru Grivita?
- Da, intr-adevar, Nicolas Dona si Andrei Rusu sunt doi dintre colegii alaturi de care am crescut la Steaua inca de la U12. Eu chiar imi doresc sa vina si alti fosti colegi de la Steaua, sa ni se alature in aceasta mare familie care este Grivita. Dupa parerea mea, este un pas important pentru un jucator tanar sa-si inceapa cariera de senior la Grivita, desi multi jucatori tineri vor sa ajunga direct la o echipa mare. La Grivita sunt foarte multe lucruri pe care le poti invata. Chiar pot spune deja ca aceasta echipa m-a ajutat sa ma dezvolt ca jucator si ca persoana.
- Urmeaza un sezon lung, cu multe meciuri, pentru echipa noastra. Cum vezi lupta din Divizia Nationala de Seniori? Se poate prezenta Grivita la un nivel deosebit?
- Da, asa este. Ne pregatim pentru debut. Sambata o sa intalnim un adversar tare, pe Stiinta Petrosani, pe teren propriu. Ce pot sa spun? Consider ca noi, ca echipa, putem obtine cateva rezultate foarte bune, atata timp cat respectam si reusim sa punem in practica, la meciuri, ceea ce lucram la antrenamente. Noi ne-am propus cumva, in interiorul vestiarului, sa incercam sa terminam campionatul pe podium. Iar eu chiar imi doresc sa terminam acest campionat pe podium, pentru a imparti acest rezultat cu aceasta echipa pe care o consider, deja, ca fiind a doua familie a mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu