Component de peste 20 de ani al echipei Rugby Club Grivita, la nivel de seniori, pilierul Marian Forminte continua sa dea cifrele peste cap si e gata de un nou sezon care incepe sambata, 6 aprilie, cand formatia noastra primeste replica echipei Stiinta Petrosani intr-un joc programat a avea loc de la 10.30, pe Parcul Copilului.
 |
| Sursa foto: Doru Agafitei |
Il cunosc pe Docky de mai bine de doua decenii. Chiar as putea spune ca am crescut impreuna la Grivita. Evident, el pe teren si eu pe margine. Iar din punctul meu vedere este emblema Grivitei de dupa 2000. Din enorm de multe motive. De la sacrificiile facute si seriozitatea cu care a infruntat fiecare provocare pana la longevitate si faptul ca nu a "tradat" nici cand situatia era cu adevarat dificila. Deh, sezonul 2013 inca lasa urme.
Ambitia cu care se pregateste il transforma intr-un adversar de temut. De multe ori, pune viata personala pe locul 2 pentru a se prezenta intr-un mod corespunzator pe suprafata de joc. Iar faptul ca se pregateste in mod constant si are grija sa nu faca excese ii ofera posibilitatea ca, si la peste 40 de ani, sa-si masoare fortele cu adversari mult mai tineri.
Cunoscut sub apelativul de "Doctorul" sau "Docky", pentru ca este medic chirurg, Marian Forminte isi doreste ca un numar cat mai mare de sustinatori sa se alature Grivitei in acest sezon, astfel ca pilierul nostru a tinut sa transmita un mesaj special, mesaj pe care il gasiti la sfarsitul conversatiei pe care am avut-o cu el.
- Doctore, pregatit de inca un sezon pe teren pentru Grivita? Mai tii minte al catalea este sau ai pierdut sirul?
- Inca ma simt bine, inca simt ca mai pot, iar asta este cel mai important. Sunt la seniori din 2001, deci sunt ceva ani adunati, in conditiile in care ma indrept spre 42 de ani impliniti.
- Ai facut 41 de ani in decembrie anul trecut, mergi pe 42. Ce te mai motiveaza la varsta asta? De unde mai gasesti resurse pentru a te antrena intr-un mod corespunzator?
- Pai, e simplu. Imi place ceea ce fac. Inca mai simt placere in ceea ce fac. Consider ca in acest fel pot eu sa ajut cel mai mult echipe si poate chiar rugbiul romanesc. Energie? De unde? Nu stiu. Probabil ideea ca inca mai pot tine pasul cu cei care au 20 sau 30 de ani. Cred ca ideea asta ma ajuta cel mai mult. Inca nu ma gandesc la retragere. Sper sa pot sa joc pana la 45 de ani. Ba chiar cumva ma tem de retragere, ma tem ca nu stiu ce as putea face sau ce as avea de facut dupa ce decid sa agat ghetele in cui. Ma gandesc ca o sa fie greu sa nu mai am acelasi program, sa nu mai urmez aceleasi ritualuri.
- As vrea sa ne spui, ca sa stie lumea, ca sunt convins ca nu multi din afara vestiarului stiu, cat de des te-ai antrenat in perioada de pauza competitionala? De cate ori ai lucrat in plus in afara programului de la club?
- In mod normal fac cam 4-5 antrenamente pe saptamana. Fac antrenamente suplimentare si pe aceasta cale as vrea sa-i multumesc lui Silviu Tanase (n.m. - preparator fizic, fost jucator la Dinamo) ca ma ajuta in acest scop, ca stie sa ma motiveze.
- As vrea sa intram si intr-un subiect mai delicat. Cum ti se pare regula prin care se incearca reducerea pana la "eliminare" a folosirii de jucatori trecuti de 40 de ani? Crezi ca este o masura corecta? Ce solutie ai propune tu pentru a creste numarul de jucatori tineri utilizati de un club sau altul?
- Da, intr-adevar este un subiect mai delicat. Na, ce pot sa spun? Din punctul meu de vedere nu mi se pare o masura corecta. Cred ca este o masura discriminatorie. Ma gandesc ca cei de la Federatie chiar ar putea fi reclamati la Consiliul National de Combatere a Discriminarii. Meritul sportiv ar trebui sa primeze, iar daca eu, trecut de 40 de ani, trec testele fizice si medicale, nu ar trebui sa existe o limita superioara de varsta. Nu inteleg de ce aceasta regula, nu inteleg de unde ar putea scoate Federatia jucatori.
- Urmeaza un sezon in care se revine la sistemul competitional cu doua divizii. Ti se pare ca este mai bine asa? "Bogatii" cu "bogatii" si "saracii" cu "saracii"?
- Da, in mod cert este o solutie mai buna sa avem un campionat cu doua divizii. Sunt echipe mai apropiate valoric. In general, ma gandesc ca cei mai multi jucatori din Divizia Nationala de Seniori, daca nu chiar toti, practica rugby, cum ar veni, in timpul liber. Probabil ca in DNS toti jucatorii sau aproape toti jucatorii vin la antrenamente de la joburi si atunci e normal sa existe aceasta diferentiere. Efectiv nu avem cum sa ne ridicam la acelasi nivel, din punct de vedere sportiv, cu cei de la Dinamo, Steaua, Timisoara sau Baia Mare.
- Am tot vorbit despre un obiectiv al echipei pentru 2024. In general s-a mizat pe ideea de podium. Crezi ca poate Grivita sa prinda un loc pe podiumul Diviziei Nationale de Seniori?
- Uu, si asta e delicata. Sincer, cred ca obiectivul nostru de baza ar trebui sa fie asigurarea ca acest club supravietuieste. Daca ajungem si pe podiumul DNS ar fi cu atat mai bine. Acuma, nu vreau sa par carcotas sau sa ma injure colegii ca nu zic de podium, dar personal nu cred ca avem cele necesare pentru a spera la un loc pe podium. Sper doar sa tinem clubul in viata un an si inca un an si inca un an si inca un an, pana vin vremuri mai bune. Iar daca se lasa cu o clasare pe podium, sa ne bucuram din plin de ea. Acuma, stii cum e. In principiu, noi ar trebui sa ne propunem sa castigam toate meciurile, ca pana la urma d-aia participi la o competitie. Daca ne-ar iesi, am putea deveni si campioni ai DNS-ului. Dar, zic mai bine sa luam meciurile pe rand, unul cate unul, si la final de an sa tragem linia si sa vedem ce a iesit. Daca suntem multumiti sau mai putin multumiti.
- Urmeaza meciul cu Stiinta Petrosani, din prima etapa, de pe teren propriu. Ce asteptari sa avem de la acest meci? Putem reedita victoria obtinuta in deplasare, in finalul sezonului precedent?
- Clar, meci greu cu Stiinta Petrosani. Au lot nou, antrenor nou, jucatori noi, si-au permis sa aduca jucatori de valoare, o sa fie greu. E primul meci si pentru noi, sper sa ne mobilizam cat mai repede si sa punem cu succes in practica ceea ce am lucrat la antrenamente. Iti dai seama ca noi ne gandim la victorie si intram cu acest gand pe teren.
- Te invit, in final, sa transmiti un mesaj catre sustinatori. De ce sa vina alaturi de echipa si sa o sustina sambata intr-un numar cat mai mare?
- Daca imi permiti, as vrea sa abordam acest subiect dintr-un alt punct de vedere. In primul rand as vrea sa ma prezint oamenilor asa cum sunt eu, iar asta poate ii motiveaza si pe ei sa ni se alature. Joc rugby de atatia ani pentru ca este un sport elegant si frumos. Joc rugby pentru oamenii pe care am ocazia sa-i intalnesc, pe teren si in afara lui, pentru atitudinea pe care ti-o poate dezvolta acest sport, pentru camaraderie, pentru modul general in care te poate ajuta sa te dezvolti acest sport. Joc rugby pentru ca este distractiv. Imi place sa merg la antrenament dupa o zi plictisitoare la munca. Rugbiul ma ajuta sa elimin din stresul si grijile adunate in ritm de ruck, maul si pase. Imi place mirosul terenului de dimineata, cand ne incalzim inaintea unui meci, simtind nervozitatea si emotia combinate in pregatirea confruntarii cu o alta echipa. Imi place sentimentul pe care il ai, in ultimele minute ale unui meci, cand te bazezi pe tot ceea ce ai pentru a mai castiga o ultima gramada. Si te uiti la colegii tai si vezi cum unul dintre ei inscrie si va imbratisati, obositi si plini de noroi si de vanatai. Si stii in momentul ala ca nu ti-ai dori sa fii nicaieri in alta parte. De aceea joc rugby si din aceste motive cred ca spectatorii ar trebui sa vina intr-un numar cat mai mare si ar trebui sa se bucure de tot ceea ce se intampla la un meci de rugby.
RESPECT , doctore.
RăspundețiȘtergere