Rugby Club Grivita a insemnat, cel putin in ultimii ani, rugby de placere, astfel ca, la nivel de lot, am adunat jucatori cu joburi dintre cele mai diferite, iar de putin timp Grivita mizeaza si pe un tanar actor, Bogdan Liscan, 23 de ani, sportiv care evolueaza pe postul de mijlocas la gramada.
Cand esti un club unde jucatorii incaseaza bani de bomboane pentru fiecare meci jucat, esti obligat sa te reinventezi in mod constant, ca grup, pentru a gasi motivatia necesara de a merge inainte.
Asa se intampla in cazul Grivitei, care mizeaza din plin pe ceea ce inseamna farmecul grupului. Pentru ca altfel nu ai cum sa creezi un lot omogen din jucatori care au personalitati atat de diferite si joburi atat de diferite.
Am avut diferite tipuri de ingineri, arhitecti, cameramani, politisti, jandarmi, specialisti in resurse umane, directori, doctori, economisti si asa mai departe. Iar de ceva timp s-a alaturat lotului Grivitei si un actor. Un tanar actor care, in orice zi, poate fi si un mijlocas la gramada extrem de bun.
Bogdan Liscan are 23 de ani si cauta sa imbine actoria cu rugbiul, iar eu, cu gandul la marele Ilarion Ciobanu, l-am provocat pe Bogdan la o discutie astfel incat lumea sa-si faca o imagine cat mai clara despre potentialul lui, indiferent ca, intr-un final, alege doar rugbiul sau doar actoria. Ce a iesit va invit sa cititi in randurile de mai jos:
- Bogdan Liscan, cel mai rugbist dintre actori sau cel mai actor dintre rugbisti? Care formula ti se pare mai corecta?
- Nu stiu care ar fi formula corecta. Pot spune ca in ambele situatii sunt Bogdan Liscan (n.m. - rade). Consider ca atat rugbiul, cat si actoria mi-au imbunatatit dezvoltarea ca om. Rugbiul, in mod special, si faptul ca fac sport, la general vorbind, m-au ajutat si ma ajuta foarte mult atunci cand sunt pe scena, iar actoria mi-a deschis o alta abordare sau, mai bine spus, un alt mod de a gandi atunci cand sunt pe teren. Se completeaza perfect!
- De unde si pana unde rugby si actorie? Cum ai ajuns sa te implici in doua domenii atat de diferite?
- Atat rugbiul, cat si actoria au aparut spontan in viata mea. Nu mi-am propus sa fac rugby sau actorie. Rugbiul a aparut in viata mea prin clasa a VII-a. Eram in curtea scolii si a aparut un domn care facea selectii de baieti pentru echipa, Colimitra Pericle sau Nea Picky, cum ii spuneau apropiatii. M-am apropiat de grupul acela pentru ca auzisem de aceasta selectie si mi-am exprimat dorinta de a merge la antrenamente. Evident, la 13 ani, eu trebuia sa merg cu pietre in buzunar ca sa nu ma bata vantul. Eu i-am spus lui Nea Picky - "Vreau si eu la rugby!", iar el mi-a raspuns "Ce sa fac mai cu tine? Ca te omoara aia acolo !". Din lipsa de personal, a acceptat propunerea (n.m. - rade), iar dupa cateva antrenamente a inceput sa imi placa sportul asta si usor, usor m-am integrat in echipa. Actoria a aparut in clasa a XII-a, practic. Am dat admiterea la Scoala de Arta din Bucuresti si am intrat la actorie. Aici am studiat actoria trei ani, sub indrumarea profesoarei Petronela Tegu Lazar, care mi-a fost chiar mai mult decat. Este persoana careia ii datorez profesia mea. Dupa cei trei ani de cursuri am dat admitere la Universitatea Nationala "I.L. Caragiale" din Bucuresti, unde am intrat cu brio la doua specializari, actorie dramatica si papusi-marionete. Trebuia sa aleg una din doua si am ales actoria dramatica. Acum sunt in ultimul an de licenta si ma pregatesc pentru master.
- Ilarion Ciobanu, unul dintre marii actori ai Romaniei, a fost si rugbist. Crezi ca i-ai putea calca pe urme macar ca sportiv sau ca actor?
- Ilarion Ciobanu, intr-adevar, este unul dintre cei mai mari actori pe care i-a avut Romania pe parte de cinematografie. Ca sportiv, din pacate nu stiu multe detalii despre cariera lui, dar cu siguranta imi doresc un drum asemanator. Asta necesita, evident, multa munca si dorinta.
- Spune-ne cateva cuvinte despre cariera ta de rugbist. Cand si in ce conditii ai inceput? Cine te-a indrumat catre rugby? Pe la ce cluburi ai trecut? Care a fost personalitatea care te-a marcat cel mai mult din rugby?
- Cum spuneam, am inceput rugby in clasa a VII-a, la CSS Triumf. Nea Picky mi-a pus balonul in mana si am jucat pentru CSS Triumf la juniori U12 si U14. Dupa, am continuat la C.T Dinicu Golescu timp de patru ani. Aici am facut liceul, la profil sportiv. Aici l-am avut antrenor pe Andrei Borz de la U16 pana la U19. A urmat o pauza de aproximativ un an si jumatate, iar in cele din urma am ajuns la Grivita.
- Ca ai adus aminte de Grivita, cum si cand s-a facut trecerea ta la Grivita?
- Trecerea mea s-a facut, practic, in doua etape. Prima data am ajuns la club in 2020, in august. M-am antrenat aproximativ 10 luni, dupa care a aparut actoria si am dat admiterea la UNATC. Dupa doi ani am revenit la antrenamente si am debutat la turneul de rugby in 7 din toamna anului trecut, dupa o pauza destul de mare.
- Spune-ne cateva cuvinte si despre cariera ta ca actor. Cand si in ce conditii ti-ai dat seama ca ai o inclinatie spre acest domeniu? Cu ce roluri te-ai putea lauda pana acum? Alaturi de ce actori renumiti ai evoluat pana acum? Unde te putem vedea in viitorul apropiat?
- Actoria a aparut in viata mea in clasa a IV-a, ma rog, nu la un nivel profesionist. Invatatoarea mea si-a propus sa participam la un festival de teatru. Am pregatit doua piese, "Capra cu trei iezi" si "Dl-Goe". Am luat premiu pentru cea mai buna interpretare, jucam Lupul din "Capra cu trei iezi". Nu am bagat de seama ce realizasem si nu m-am gandit ca vreau sa devin actor. Timpul a trecut si undeva prin clasa a XII-a am zis ca vreau sa mai fac ceva. Stateam pe calculator si cautam pe net cursuri de canto. Am gasit Scoala de Arta din Bucuresti. Am vazut si optiunea "actorie", dar nu eram convins ca asta o sa aleg. Am fost sa ma inscriu. Eu am plecat de acasa cu gandul ca o sa fac canto. Ajung la secretariat si ma intreaba doamna de acolo la ce vreau sa ma inscriu. In momentul ala mi s-a blocat creierul si am raspuns: "La actorie doamna!" Am intrat, am facut trei ani, dupa am dat la UNATC si am intrat, iar acum sunt in ultimul an de licenta. Am scos spectacolul de licenta "A douasprezecea noapte", de William Shakespeare, o comedie romantica pe care o jucam in doua distributii. In prima joc Malvolio, iar in a doua Sir Andrew. Spectacolul este coordonat de profesorii nostri Valeria Sitaru si Vlad Logigan. In viitorul apropiat nu stiu deocamdata unde ma puteti vedea. Eu imi doresc sa am parte de intalniri cu oameni importanti din teatru si sa fac cat mai multa munca de calitate. Pana atunci mai am de studiat masterul.
- Ce savurezi mai mult ca rugbist? Un meci de rugby in 7 sau un meci clasic de rugby in 15? Un meci din emisfera sudica sau un meci din emisfera nordica? Care este jucatorul tau favorit? Dar echipa?
- Prefer un meci de rugby in 15, dar imi plac foarte mult si cele de rugby in 7. Mi se par interesante atat meciurile din emisfera sudica, cat si meciurile din emisfera nordica. Regasim echipe puternice in ambele emisfere, cu stiluri diferite de joc. Jucatorul meu favorit este mijlocasul la gramada Faf de Klerk, de la Africa de Sud. Echipa favorita, aici e mai greu pentru ca am doua, Irlanda si Noua Zeelanda.
- Cum vezi noul sezon al Grivitei? Este benefica revenirea la sistemul competitional cu doua divizii? Crezi ca Grivita are resursele necesare pentru a lupta la podium in Divizia Nationala?
- Eu vad un sezon promitator. Consider ca Grivita devine din ce in ce mai puternica, in conditiile in care ne pregatim intens din luna ianuarie. Nu stiu daca sunt eu in masura sa imi dau cu parerea despre revenirea la sistemul competitional cu doua divizii, dar consider ca formatul care se preconizeaza pentru actualul sezon este mult mai bun, in ceea ce ne priveste. Avem toate resursele necesare sa luptam pentru podium. Cel mai important lucru pe care il avem la Grivita este grupul, familia. Sunt de parere ca spiritul Grivita nu cred ca o sa moara niciodata, atata timp cat inca o sa existe iubire pentru sportul asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu