Rugby Club Grivita primeste sambata, 11 mai, de la ora 11.00, replica formatiei Politehnica Iasi, intr-un meci care ar urma sa aiba loc pe Stadionul Parcul Copilului si care se anunta a fi cel mai greu meci al Grivitei de pana acum, din actualul sezon.
Dupa 17-17 cu Stiinta Petrosani si victori cu 24-12 obtinuta pe terenul formatiei Sportul Studentesc, pentru Rugby Club Grivita urmeaza meciul cu Politehnica Iasi, de pe teren propriu. Pe Parcul Copilului vine liderul Diviziei Nationale de Seniori, formatie care a castigat toate cele patru meciuri jucate pana acum, desi a avut in fata adversari cat se poate de tari.
Politehnica Iasi a reusit inclusiv sa se impuna, cu 12-10, pe terenul formatiei CSM Constanta, echipa vazuta de multi, inainte de startul campionatului, drept mare favorita la castigarea Diviziei Nationale de Seniori.
Am decis sa-l abordez pe Mario Tocoianu, unul dintre tinerii de perspectiva ai Grivitei, pentru a prefata mult asteptatul duel de sambata, de la Bucuresti. Mario are, inca, doar 20 de ani, dar varsta frageda nu-l impiedica sa se ia la tranta cu adversari mult mai experimentati in dueluri aprige desfasurate in prima linie a frontului, tanarul rugbist evoluand pe postul de pilier.
Rezerva la confruntarea din etapa precedenta, cu Sportul Studentesc, Mario Tocoianu spune ca a avut multe de invatat din partida respectiva, mai ales ca a facut parte dintr-o linie intai ce mai cuprindea doi rugbisti extrem de experimentati, Marian Forminte si Alexandru Oancea.
"Meciul cu Sportul Studentesc m-a invatat, printre altele, sa nu mai subestimez adversarul. Inclusiv acel cartonas galben l-am luat dintr-o greseala minora, pe care o puteam evita, daca eram putin mai atent. Imi pare rau ca mi-am pus colegii intr-o situatie dificila. Pentru mine a fost o onoare extraordinara sa joc alaturi de Marian Forminte si Alexandru Oancea. Sunt doi oameni care ma ajuta foarte mult sa evoluez pe partea de pilier, doi oameni care mi-au dat curaj si putere, care m-au sustinut in momentul in care am inceput pregatirea pentru linia intai", este mesajul transmis de tanarul rugbist.
Despre meciul care urmeaza, cu Politehnica Iasi, Mario este convins ca "va fi un meci spectaculos. Ne asteapta o partida foarte grea, pentru ca o sa avem in fata o echipa experimentata, cu atitudine, o echipa unita, o echipa care cu siguranta va da totul pe teren. Pentru mine, daca prind lotul, va fi o mandrie sa imi incerc fortele cu inaintasi precum cei de la Politehnica Iasi. Am incredere in echipa noastra si sunt convins ca o sa putem sa ne batem de la egal la egal cu ei, chiar daca cei de la Politehnica Iasi ocupa locul intai in Divizia Nationala de Seniori".
Provocarea Grivita
În ciuda vârstei încă fragede, Mario are deja o poveste extrem de interesanta. Sportivul s-a apucat de rugby abia la 16 ani dar, pentru ca ii plac provocarile, a muncit ca nimeni altul si intr-un an si jumatate ajungea deja titular la echipa de U18 a formatiei Steaua Bucuresti. Un moment de cumpana s-a produs in viata lui Mario in momentul in care acesta a terminat junioratul. S-a gandit serios sa renunte la rugby, dar a acceptat provocarea lansata de Florin Oprisor, actualul antrenor al Rugby Club Grivita, si, incet, dar sigur, a devenit om de baza in lotul formatiei noastre. Dar, cel mai bine ar fi sa-l lasam direct pe sportiv sa povesteasca:
"Grivita, pentru mine, a fost ca o provocare. Cand am terminat junioratul, la Steaua, am vrut pur si simplu sa agat ghetele in cui si sa raman cu niste poze si cu niste prieteni. Insa, cineva care nici nu ma cunostea si care poate ar fi putut alege pe altcineva, pe altcineva mai bun, a decis sa ma integreze in familia Grivita. Este vorba despre Florin Oprisor, caruia ii sunt recunoscator si ii multumesc ca mi-a prelungit, sa zic asa, cariera in rugby. La mine totul a fost simplu, in general totul e simplu cand iti place sportul de mic, mai ales rugbiul, insa, din pacate, eu nu am avut ocazia sa incep sa practic rugby de la o varsta frageda sau mai frageda, pentru a avea timp sa aprofundez acest sport. Eu am inceput sa practic rugby abia la varsta de 16 ani, cand deja colegii mei de la Steaua aveau un mare plus de experienta fata de mine. Va dati seama, am luat totul de la 0 cand ei aveau deja niste ani de rugby in spate. Desi am facut cinci ani de baschet inainte sa trec la rugby, la inceput totul mi s-a parut diferit si foarte complicat. Insa, mi-a placut situatia ca provocare si, dezvoltand o pasiunea deosebita pentru rugby, am reusit sa muncesc suficient de mult incat, intr-un an si jumatate, sa ajung titular in echipa de U18 a Stelei. Tin, pe aceasta cale, sa multumesc si fostilor mei antrenori, Florin Tatu si Danut Dumbrava, pentru implicare si suportul oferit in dezvoltarea mea ca om, ca sportiv, ca rugbist. Dupa ce am terminat junioratul la Steaua, am trecut la Grivita. Ei bine, pot sa spun ca Grivita, pentru mine, e ca o a doua casa. Ma bucur ca am ajuns in aceasta echipa si ca am avut ocazia sa cunosc oameni care m-au sustinut si m-au invatat ce inseamna prietenia adevarata. Pe perioada junioratului am evoluat pe diferite posturi din pachetul de inaintare, insa, de cand sunt la Grivita, pot spune ca nu ma vad jucand altceva decat pilier. Imi place adrenalina si nu ma dau inapoi de la nicio provocare. Curajul si placerea de a juca rugby m-au facut sa acumulez destula experienta intr-un timp atat de scurt si pot spune ca ma vad jucand pilier tot restul carierei, indiferent cat timp o sa mai dureze aceasta".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu