Campionatul Mondial de tineret, programul meciurilor si loturile de jucatori

Sambata incepe o noua editie a Campionatului Mondial de tineret, turneu care anul acesta se desfasoara in Africa de Sud. Este prima editie dupa o pauza de patru ani, Franta fiind castigatoarea ultimelor doua editii, 2018 si 2019.

12 echipe participa la Campionatul Mondial de tineret, cele 12 echipe fiind impartite in trei grupe de catre patru echipe. O sa avem un total de 30 de meciuri, respectiv cate sase meciuri in zilele de 24 iunie, 29 iunie, 4 iulie, 9 iulie, 14 iulie. 

Grupa A: Franta, Tara Galilor, Noua Zeelanda, Japonia.

Grupa B: Australia, Anglia, Irlanda, Fiji.

Grupa C: Africa de Sud, Argentina, Italia, Georgia.

Program meciuri: 

24 iunie

12.00, Argentina - Italia

14.30, Anglia - Irlanda

15.00, Franta - Japonia

17.00, Tara Galilor - Noua Zeelanda

17.30, Australia - Fiji

20.00, Africa de Sud - Georgia

29 iunie

12.00, Australia - Irlanda

14.30, Franta - Noua Zeelanda

15.00, Tara Galilor - Japonia

17.00, Africa de Sud - Italia

17.30, Argentina - Georgia

20.00, Anglia - Fiji

4 iulie

12.00, Italia - Georgia

14.30, Irlanda - Fiji

15.00, Australia - Anglia

17.00, Noua Zeelanda - Japonia

17.30, Franta - Tara Galilor

20.00, Africa de Sud - Argentina

9 iulie 

6 meciuri de clasament

14 iulie

"Finalele" pentru locurile 11, 9, 7, 5, 3 si finala mare.

Loturi de jucatori 

Grupa A

Franta 

Zaccharie Affane (Bordeaux), Théo Attissogbe (Pau), Hugo Auradou (Pau), Maxence Biasotto (Brive), Estaban Capilla (Bayonne), Léo Carbonneau (Brive), Mathis Castro Ferreira (Toulouse), Paul Costes (Toulouse), Nicolas Depoortère (Bordeaux), Léo Drouet (Provence), Thomas Duchene (Clermont), Mathis Ferté (Brive), Marko Gazzotti (Grenoble), Baptistes Jauneau (Clermont), Oscar Jegou (La Rochelle), Pierre Jouvin (Agen), Julien Lino (Racing 92), Alexandre Kaddouri (La Rochelle), Thomas Lacombre (Toulouse), Brent Liufau (Pau), Barnabé Massa (Grenoble), Arthur Mathiron (Lyon), Clément Mondinat (Pau), Maël Moustin (Bordeaux), Lenni Nouchi (Montpellier), Louis Penverne (La Rochelle), Hugo Reus (La Rochelle), Andy Timo (Massy), Posolo Tuilagi (Perpignan), Noa Zinzen (Racing 92).

Tara Galilor 

Huw Anderson (Dragons RFC), Bryn Bradley (Harlequins), Lucas de la Rua (Cardiff Rugby), Seb Driscoll (Harlequins), Daniel Edwards (Ospreys), Liam Edwards (Ospreys), Gwilym Evans (Cardiff Rugby), Ellis Fackrell (Ospreys), Louis Fletcher (Ospreys), Tom Florence (Ospreys), Jonny Green (Harlequins), Evan Hill (Ospreys), Louie Hennessey (Bath Rugby), Kian Hire (Ospreys), Che Hope (Dragons RFC), Harri Houston (Ospreys), Archie Hughes (Scarlets), Dylan Kelleher-Griffiths (Dragons RFC), Lewis Lloyd (Ospreys), Mackenzie Martin (Cardiff Rugby), Llien Morgan (Ospreys), Lewis Morgan (Scarlets), Josh Morse (Scarlets), Morgan Morse (Ospreys), Sam Scarfe (Dragons RFC), Joe Westwood (Dragons RFC), Harri Wilde (Cardiff Rugby), Harri Williams (Scarlets), Cameron Winnett (Cardiff Rugby), Ryan Woodman (Dragons RFC).

Noua Zeelanda

Ben Ake (Auckland), Tom Allen (Hawke’s Bay), Vernon Bason (Manawatu), Tahlor Cahill (Canterbury), Che Clark (Auckland), Ajay Faleafaga (Otago), Cooper Flanders (Hawke’s Bay), Harry Godfrey (Hawke’s Bay), Leo Gordon (Auckland), Sam Hainsworth-Fa’aofo (Auckland), Malakai Hala (Manawatu), Noah Hotham (Tasman), Isaac Hutchinson (Canterbury), Taha Kemara (Waikato), Peter Lakai (Wellington), Siale Lauaki (Wellington), Will Martin (Waikato), Hunter Morrison (Hawke’s Bay), Gabe Robinson (Waikato), Macca Springer (Tasman), Will Stodart (Otago), Xavi Taele (Auckland) Caleb Tangitau (Auckland), Jack Taylor (Southland), Aki Tuivailala (Waikato), Ray Tuputupu (Manawatu), Cody Vai (Bay of Plenty), Jordi Viljoen (Manawatu), Riley Williams (Auckland), Malachi Wrampling (Waikato).

Japonia

Asahi Doei, Keito Hayashi, Sera Hwang, Genki Ikuta, Ryohei Imano, Tenta Kobayashi, Bunsuke Kurita, Tomoki Kusuda, Koki Miyashita, Taison Mogami, Kosho Muto, Kouta Nagashima, Kanjiro Naramoto, Hampei Nishino, Kengo Nonaka, Ryotaro Nose, Taishin Ohshima, Renji Oike, Yoshiki Omachi, Takashi Omoto, Yuzuki Sasaki, Kosuke Sugiura, Shota Taira, Yutaro Takahashi, Kantaro Tajima, Riku Tomita, Toki Toshikawa, Harry Willard, Yoshitaka Yazaki, Tomoki Yumbe

Grupa B

Australia

Taj Annan (Reds), Nick Baker (Reds), Jack Barrett (Waratahs), Nick Bloomfield (Reds), Jack Bowen (Waratahs), Liam Bowron (Brumbies), John Bryant (Reds), Max Craig (Reds), Massimo De Lutiis (Brumbies), Mason Gordon (Rebels), Lachlan Hooper (Brumbies), Trevor King (Reds), Darby Lancaster (Rebels), Ronan Leahy (Force), Jhy Legg (Force), Daniel Maiava (Rebels), Ollie McCrea (Waratahs), Harry McLaughlin-Phillips (Reds), Toby McPherson (Brumbies), Tom Morrison (Waratahs), Henry O'Donnell (Waratahs), Marley Pearce (Force), Jackson Ropata (Waratahs), Tim Ryan (Reds), Ned Slack-Smith (Force,), Leafi Talataina (Rebels), Klayton Thorn (Brumbies), Harrison Usher (Reds), David Vaihu (Rebels), Teddy Wilson (Waratahs).

Anglia

Charlie Bracken (Saracens), Harry Browne (Harlequins), Finn Carnduff (Leicester Tigers), Zach Carr (Harlequins), Lewis Chessum (Leicester Tigers), Ethan Clarke (Harlequins), Cassius Cleaves (Harlequins), Harvey Cuckson (Bath Rugby), Chandler Cunningham-South (London Irish), Jacob Cusick (Leicester Tigers), Tobias Elliott (Saracens), Afolabi Fasogbon (London Irish), Greg Fisilau (Exeter Chiefs), James Halliwell (Bristol Bears), Sam Harris (Bath Rugby), Joe Jenkins (Bristol Bears), Nathan Jibulu (Harlequins), Louie Johnson (Newcastle Falcons), Rekeiti Ma'asi-White (Sale Sharks), Archie McArthur (Gloucester), Nathan Michelow (Saracens), Asher Opoku-Fordjour (Sale Sharks), Connor Slevin (Harlequins),  Toby Thame (Northampton Saints), Finn Theobald-Thomas (Gloucester), Nye Thomas (Sale Sharks), Alex Wills (Sale Sharks), Tristan Woodman (Sale Sharks), Joe Woodward (Leicester Tigers), Craig Wright (Northampton Saints).

Irlanda 

Fiachna Barrett (Corinthians/Connacht); Dan Barron (Dublin University/Leinster), Oscar Cawley (Naas/Leinster), Max Clein (Garryowen/Munster), Hugh Cooney (Clontarf/Leinster), John Devine (Corinthians/Connacht), Ronan Foxe (Old Belvedere/Leinster), Hugh Gavin (Galwegians/Connacht), Brian Gleeson (Garryowen/Munster), Fintan Gunne (Terenure/Leinster), George Hadden (Clontarf/Leinster), Joe Hopes (Queen’s University/Ulster), Charlie Irvine (Queen’s University/Ulster), Matthew Lynch (Dublin University/Leinster), Diarmuid Mangan (UCD/Leinster), Gus McCarthy (UCD/Leinster), Paddy McCarthy (Dublin University/Leinster), Henry McErlean (Terenure/Leinster), James McNabney (Ballymena/Ulster), George Morris (Lansdowne/Leinster), James Nicholson (UCD/Leinster), Evan O’Connell (UL Bohemians/Munster), Jack Oliver (Garryowen/Munster), Andrew Osborne (Naas/Leinster), Conor O’Tighearnaigh (UCD/Leinster), Sam Prendergast (Lansdowne/Leinster), Ruadhan Quinn (Old Crescent/Munster), Danny Sheahan (UCC/Munster), Rory Telfer (Queen’s University/Ulster), Harry West (Buccaneers/Connacht).

Fiji

Philip Baselala (Drua), Pateresio Finau (HPU), Sakiusa Kama (Hamilton), Josh Kina (HPU), Bronson Lee (HPU), Breyton Legge (HPU), Tuitubou Maika (HPU), Nalani May (HPU), Mosese McGoon (Crusaders U20), Sireli Misiwini (HPU), Motikiai Murray (Drua), Joeli Nainoca (HPU), Timoci Nakalevu (HPU), Emosi Natubailagi (HPU), Frank Ralogaivau (Brisbane), Isaiah Ravula (Hurricanes U20), Netava Saukuru (Fiji Schoolboys), Judah Saumaisue (Melbourne), Sakenasa Senivono (HPU), Basiyalo Sikeli (HPU), Kavaia Tagivetaua (HPU), Sitiveni Tamani (Perth), Marika Toga (Nadi U19), Semi Tokitani (HPU), Waisea Tudulu (Canberra), Mesake Vocevoce (HPU), Manieta Vonovono (HPU), Lasaro Vuluma (HPU), Epeli Waqaicece (Hurricanes U20), Tupeni Waqalala (Nadi U19).

Grupa C

Africa de Sud

Michael Annies (Toyota Cheetahs), Corne Beets (Vodacom Bulls), Litelihle Bester (Cell C Sharks), Paul de Villiers (DHL Western Province), Juann Else (Vodacom Bulls), Sam Francis (Lions), Phatu Ganyane (Cell C Sharks), Dian Heunis (Cell C Sharks), Ethan Hooker (Cell C Sharks), Regan Izaks (Vodacom Bulls), Jurenzo Julius (Cell C Sharks), Imad Khan (DHL Western Province), SJ Kotze (Lions), Hakeem Kunene (Cell C Sharks), Corne Lavagna (Vodacom Bulls), Coetzee le Roux (Cell C Sharks), Neil le Roux (Vodacom Bulls), Katlego Letebele (Vodacom Bulls), Damian Markus (DHL Western Province), Mawande Mdanda (Vodacom Bulls), Gcinokuhle Mdletshe (Vodacom Bulls), Masande Mtshali (SA Sevens contracted), Abulele Ndabambi (Vodacom Bulls), Quewin Nortje (Vodacom Bulls), Zachary Porthen (DHL Western Province), Jannes Potgieter (Cell C Sharks), Jean Smith (Cell C Sharks), JF van Heerden (Vodacom Bulls), Ghudian van Reenen (Vodacom Bulls), Tiaan Wessels (Lions).

Argentina

Felipe Bares (Los Tilos), Tiziano Barrios (Duendes RC), Tomás Bartolini (Marista Rugby Club), Juan Bautista Baronio (Jockey Club de Rosario), Aitor Bildosola (Los Tordos), Marcos Camerlinckx (Regatas Bella Vista), Eliseo Chiavassa (Los Tilos), Tomás Di Biase (Deportiva Francesca), Valentino Dicapua (Duendes RC), Efrain Elías (Jockey Club de Córdoba), Benjamin Elizalde (Deportiva Francesca), Lautaro Fanlo (Lince), Facundo García Hamilton (Tucumán Rugby Club), Ernesto Giudice (Mendoza RC), Benjamin Grondona (Champagnat), Nicolás López González (Tucumán Rugby Club), Mateo Lorenzo (La Plata Rugby Club), Ignacio Lucero (Mendoza RC), Felipe Mallía (Jockey Club de Córdoba), Matías Medrano (Bella Vista Regattas), Valentino Minoyetti (Buenos Aires C&RC), Agustin Moyano (Córdoba Athletic), Francisco Palazzi (Old Lions), Federico Rolotti (La Tablada), Faustino Sánchez Valarolo (Palermo Bajo), Mateo Soler (Tala Rugby Club), Valentín Soler (Tala Rugby Club), Nicolás Viola (Jockey Club de Córdoba), Juan Manuel Vivas (Los Tordos), Renzo Zanella (Comercial, Mar del Plata).

Italia

Destiny Aminu (Mogliano Veneto Rugby), Riccardo Bartolini (Cavalieri Union Prato Sesto), Sebastiano Battara (Mogliano Veneto Rugby), Mirko Belloni (Verona Rugby), Carlos Berlese (Ruggers Tarvisium), Matteo Bernardinello (Petrarca Rugby), Francesco Bini (Florentina Rugby), Jacopo Botturi (Rugby Calvisano), Nicola Bozzo (USA Perpignan), Filippo Bozzoni (Rugby Calvisano), Simone Brisighella (Rugby Viadana), Lorenzo Casilio (Rugby Paese), Matthias Leon Douglas (Mogliano Veneto Rugby), Lorenzo Elettri (Rugby Rovigo Delta), Marcos Gallorini (UR Capitolina), Nicholas Gasperini (Stade Français), Alessandro Gesi (Livorno Rugby), Francesco Imberti (CUS Torino), Filippo Lavorenti (CUS Torino), Alex Mattioli (Colorno Rugby), David Odiase (US Oyonnax), Dewi Passarella (Benetton Rugby), Federico Domenico Pisani (Verona Rugby), Enrico Pontarini (Rugby Casale), Giovanni Quattrini (Rugby Milano), Fabio Ruaro (Rugby Parma FC 1931), Matteo Rubinato (Rugby Paese), Giovanni Sante (Montpellier Herault Rugby), Samuele Taddei (Rugby Noceto FC), Pietro Turrisi (Racing Club Paris).

Georgia

Sergo Abramishvili (Stade Français), Irakli Aptsiauri (Grenoble), Shalva Aptsiauri (Lelo Saracens), Nika Babunashvili (Lelo Saracens), Giorgi Gergedava (ASM Clermont), Guram Ghaniashvili (Grenoble), Tornike Ghaniashvili (Lelo Saracens), Aleksandre Jighauri (Lelo Saracens), Tornike Kakhoidze (Lelo Saracens), Gela Kheladze (Lelo Saracens), Basa Khonelidze (Aurillacois), Luka Khorbaladze (Lelo Saracens), Davit Khuroshvili (Lelo Saracens), Petre Khutsishvili (Aurillacois), Luka Kobauri (USA Perpignan), Nikoloz Kprashvili (RC Kochebi), Nika Lomidze (RC Kharebi), Giorgi Mamaiashvili (Grenoble), Davit Mchedlidze (RC Toulonnais), Vazha Mikadze (Lelo Saracens), Giorgi Nikoladze (AIA Kutaisi), Lasha Pkhakadze (USON Nevers), Nicolas Ragoevi (USON Nevers), Nikoloz Sakvarelidze (Aurillacois), Georges Shvelidze (CA Brive), Tamaz Tchamiashvili (RC Kharebi), Badri Tsikhistavi (Bayonnais), Lasha Tsikhistavi (Bayonnais), Luka Tsirekidze (Lelo Saracens), Rati Zazadze (USON Nevers).

Sorin Pandichi - cand transferul in Germania suna mai bine decat a evolua in campionatul national

De curand am fost surprins sa aflu ca unul dintre tinerii jucatori in care imi puneam sperantele pentru cresterea rugbiului romanesc, Sorin Pandichi, a preferat un transfer in strainatate, respectiv in Germania, asa ca am incercat sa aflu ce a stat in spatele acestei mutari.

Din start vreau sa fac doua precizari importante. In primul rand as spune ca desi blogul l-am lansat cu Grivita in minte si in inima, am invatat in toti acesti ani de rugby ca sportul cu balonul oval nu este doar despre Grivita si, evident, exista si povesti care nu au legatura cu Grivita. Aceasta este una dintre acele povesti, transferul lui Sorin in Germania avand legatura cu Grivita doar cel mult in ideea ca poate, pe undeva, eu mi-as fi dorit sa-l vad jucand in tricoul echipei noastre.

In al doilea rand tin sa precizez ca, personal, militez pentru transferul in strainatate al unui jucator roman, indiferent de tara de destinatie. Nu cunoscut neaparat detalii de ordin sportiv sau financiar, dar consider ca o asemenea masura poate ajuta un jucator sa se dezvolte si denota ambitie de a incerca ceva nou.

Si acum sa revenim la transferul lui Sorin de la Steaua la SC 1880 Frankfurt, echipa de top din Rugby-Bundesliga. Nu stiam foarte multe detalii despre gruparea germana, dar numai cand te uiti pe Wikipedia si vezi ca s-a infiintat in 1880 si a fost prima echipa germana care a mers in Anglia, pentru un meci cu Blackheath, in 1894, iti dai seama ca nu am inventat noi apa calda in rugby.

La ora actuala, SC 1880 Frankfurt are niste multe trofee de campioana si vicecampioana nationala la activ, se bazeaza pe un lot cam 50-50, jumate autohtoni, jumate straini proveniti majoritatea din Noua Zeelanda si Africa de Sud si domina competitia interna, avand 12 victorii si un egal in cele 13 meciuri jucate pana acum in Grupa SUD-VEST. Nu sunt un specialist in rugbiul german, dar, din ce am inteles, sunt 16 echipe in prima liga, da, mai multe decat la noi, impartite in doua grupe stabilite pe criterii geografice, si mai exista inca cel putin o divizie.

Cum a ajuns Sorin la o echipa de top din Germania? "Pai a fost un cumul de factori. In primul rand mutarea mea i se datoreaza lui Adrian Mazare (n.m. - aripa, jucator crescut la Rugby Club Gura Humorului si trecut pe la CSM Baia Mare), care activeaza la echipa din Frankfurt inca din 2015. El m-a ajutat sa ajung aici, m-a prezentat antrenorului si am fost invitat la un antrenament, dupa ce mi-au vazut CV-ul. Iar pe aceasta cale vreau sa-i multumesc lui Adrian pentru efortul depus".

Al doilea factor care l-a incurajat pe Sorin sa faca un asemenea pas a fost, cumva, familia "prietena mea este aici de noua ani, deci si acest aspect a reprezentat o motivatie pentru mine sa merg in Germania".

Nu in ultimul rand, vorbim si despre detaliul pe care il aminteam si mai sus - "am avut aceasta curiozitate de a juca in alta tara. Am zis sa incep un nou capitol si sa obtin o noua experienta in rugby".

Momentan, Sorin joaca la echipa a doua a clubului din Frankfurt, din diferite motive, dar mai ales pentru a se adapta la tot ce inseamna rugbiul din Germania. Totusi, el se antreneaza cu prima echipa, iar din iulie urmeaza sa semneze contractul pentru prima echipa si sa faca pasul catre aceasta.

Sorin este incantat de tot ce a gasit la Frankfurt "despre salariu pot spune ca este mult mai bine decat in Romania. Avem conditii foarte bune, iar despre buget nu stiu ce sa spun exact, dar la ce vad si cum simt lucrurile, cred ca vorbim despre un buget cel putin asemanator cu cel al echipelor de top din Romania. Mie imi place mult aici la Frankfurt, echipa m-a primit cu bratele deschise, este un club profesionist si nu vad sa existe bisericute sau separatisme, chiar daca sunt multi jucatori straini, de prin diferite tari. Toata lumea este egala".

Despre nivelul sportiv "as spune ca este unul asemanator precum cel din campionatul Romaniei. Sigur, si aici sunt echipe mai puternice si echipe mai putin puternice. Mi se pare ca este ceva mai multa lume la meciuri, decat in Romania, cumva parca este mai apreciat acest sport".

Si pentru ca traim in era naturalizarilor, l-am rugat pe Sorin sa-si imagineze ca, in timp, ar putea fi chemat la nationala Germaniei. Raspunsul oferit a fost unul pe masura - "Imi place mult la Frankfurt, ma bucur ca sunt aici, imi doresc sa raman macar pentru o perioada la echipa din Frankfurt, cel putin pentru moment nu am alte planuri, dar visul meu este sa fiu chemat la nationala Romaniei. Nu ma vad jucand pentru o alta nationala, doar pentru Romania". 

Cu prezente constante la nationalele de juniori si tineret ale Romaniei, Sorin Pandichi nu trebuie decat sa aiba rabdare pentru a-si astepta sansa la nationala mare a Romaniei, pentru ca talent si curaj exista cu carul, iar rugbiul romanesc are nevoie de jucatori care, la 22 de ani, gasesc de cuviinta sa iasa din zona de confort si sa-si incerce norocul intr-o lume noua, imprevizibila si unde ai nevoie de anumite calitati pentru a te adapta.

Pentru cine nu stie, nascut si crescut la Mihail Kogalniceanu, judetul Constanta, Sorin Pandichi a inceput rugbiul la clubul sportiv din localitate, fiind descoperit de antrenorul Cornel Vasile. Ulterior, Sorin a evoluat pentru cluburi precum CS Cleopatra Mamaia, CS Navodari, SCM Timisoara si Steaua.

De ce rugby? Pentru ca acolo se formeaza adevaratele caractere: Marius Ioana, Damian Ispas, Alexandru Oancea

Rugby Club Grivita a inceput cum nu se putea mai prost sezonul 2023, cu doua infrangeri la zero, din punctul de vedere al punctelor obtinute, dar sezonul este lung, iar baietii promit ca se revanseaza cand o sa conteze mai mult.

Spun cand o sa conteze mai mult pentru ca meciurile din primavara, ca si anul trecut, sunt mai degraba de incalzire, fara conotatii foarte mari in stabilirea ierarhiei finale din Liga Nationala de Rugby. Iar Grivita a simtit asta pe pielea ei chiar sezonul trecut cand, in primavara, a castigat cu Politehnica Iasi, acasa, si a batut la Galati, dar, apoi, in toamna, cand a contat mai mult, a cedat cu ambele formatii si a terminat in urma lor in ierarhia finala a Ligii.

Revenind la "oile" din ziua de azi, Grivita a cedat la Navodari, 23-32, si acasa cu Politehnica Iasi, 5-18, in doua partide in care micile detalii au facut diferenta, chiar daca ea pare mare la nivel de rezultate. La Navodari a fost o lovitura de pedeapsa ratata de putin, la 15-15, iar daca preluam conducerea poate alta era soarta meciului. Cu Politehnica Iasi, cu om in minus, Grivita a castigat repriza a doua, 5-3, si, daca in alte meciuri ne-a scos, trebuie sa recunoastem ca, de data asta, linia de 3/4 ne-a tradat. Pentru ca a fost un cartonas rosu, au fost foarte multe mingi scapate inainte, pierdute sau ingropate si au fost multe lovituri de pedeapsa irosite, trimise in bratele adversarului sau in balon mort, cand ele puteau fi transformate in margini periculoase pentru terenul de tinta advers. Insa, dupa cum spuneam, linia de 3/4 ne-a scos in alte meciuri, asa ca nu e cazul sa o punem de-o inmormantare, ci trebuie sa ne ridicam, sa ne stergem de praf si sa mergem inainte. Castigam impreuna, pierdem impreuna!

Pentru a vedea care este atmosfera in lot si cum se simt lucrurile am stat de vorba cu trei dintre cei mai reprezentativi jucatori ai actualei echipe, cu precizarea ca doi dintre ei au avut, cel putin pana acum, o primavara si mai complicata pentru ca au lipsit mult echipei in aceste doua meciuri, din diferite motive, iar pentru un jucator adevarat se stie ca cel mai greu moment este acela cand este obligat sa stea pe margine si se simte neajutorat in tentativa de a-si sustine colegii direct din focul luptei.

Iesit din circuit de deja mai mult timp, din cauza unor probleme la coloana si la genunchi, Marius Ioana numara zilele pana la momentul in care o sa isi faca revenirea pe teren, chiar daca acesta nu pare tocmai apropiat, mai ales ca lipsa pregatirii adecvate conteaza foarte mult: "O sa mai joc, sunt convins ca o sa mai joc. Sunt probleme pe care le am de pe la 16 ani, dar am continuat sa joc cu dureri, pentru ca vorba aia, ce nu faci pentru rugby? Am luat acum cateva luni de pauza, pentru a putea face mai multe investigatii si pentru a vedea cum mai sta treaba. Vestile sunt cam nasoale dar, ce sa fac? Nici acum nu ma pot lasa. Doctorul mi-a recomandat anumite exercitii, pentru a intari musculatura spatelui si nu numai, dar si un tratament pe care ar cam trebui sa-l iau toata viata".

Personal trag sperante intr-o revenire a lui Marius Ioana din toamna, cand viata echipei ar urma sa se complice cu adevarat, dar pana la urma totul depinde si de organismul omului ca, totusi, cu sanatatea nu te joci.

Un alt mare absent al Grivitei in primele doua meciuri din actualul sezon a fost Damian Ispas, unul dintre capitanii si liderii din teren ai echipei. La Damian, insa, a fost vorba de o cu totul alta problema, respectiv de un rest de suspendare ramas de anul trecut. Vestea buna este ca suspendarea lui s-a incheiat, iar Damian este bun si gata de joc inca de la urmatoarea partida, cea cu CSM Galati din 22 aprilie, din deplasare.

"Gata, am terminat, intru cu Galati. Mai aveam ceva suspendare din toamna, gata, s-a incheiat. Mi-a ajuns. Cel mai greu este sa-i vad pe baieti de pe margine si sa stiu ca nu pot sa fac nimic ca sa-i ajut. Fizic sunt ok si gata de joc", a transmis Damian Ispas.

Analizand impreuna cazul Ioana, Damian Ispas a avut puterea sa faca haz de necaz si sa recunoasca faptul ca "da, cu totii suntem cam subrezi, dar acesta este riscul pe care ni-l asumam, de dragul rugbiului. E foarte greu cand, dupa antrenament, in loc sa bagi recuperare, bagi munca 8, 10 sau chiar 12 ore".

In ceea ce-l priveste pe Ioana, Damian este convins ca "usor, usor, o sa reintre si el. Era riscant sa joace cumva din prima, din cauza lipsei de pregatire adecvata", iar in ceea ce priveste evolutia echipei, Damian este, de asemenea, convins ca "trebuie sa ne revenim. Am incredere ca o sa contam in meciurile ramase si o sa incepem sa adunam si puncte in clasament".

Un alt stalp al Grivitei, si la propriu si la figurat, cu probleme, dar caruia nici prin gand nu-i trece sa se dea de o parte este Alexandru Oancea. Rezerva la confruntarea cu Politehnica Iasi, Oancea a intrat pe parcurs, dar nu a reusit sa termine disputa pe teren. 

La prima vedere ar fi parut ca problema medicala este una serioasa, mai ales pentru un jucator de linia I care intra frecvent in contact cu adversarii, iar Oancea mi-a confirmat ca "e o coasta care ma supara, imi mai taie respiratia".

Desi ai fi zis ca problema, care nu pare sa fi aparut de ieri sau de azi, ar necesita un repaus, inaintasul Grivitei nici nu vrea sa auda de asa ceva si trage sperante ca "o sa fiu bun de joc pentru meciul de la Galati", mai ales ca baietii vor sa-si ia revansa pentru infrangerea suferita in finalul sezonului precedent.

Acestea sunt reactiile a trei dintre baietii care s-au "virusat" de mici cu rugby si continua sa se sacrifice de dragul unui sport care le ofera caracter, educatie, respect, amintiri sau prietenii, valori care ar trebui sa conteze cu adevarat si in viata de zi cu zi.

Angouleme - Oyonnax, meciul care mi-a oferit o revelatie. What if?

Am avut placerea sa urmaresc, joi seara, meciul Angouleme - Oyonnax, un spectacol deosebit, mai ales prin rasturnarea de scor oferita, 15-20, dupa 15-5 la pauza, dar si tipul de meci care ma inspira, care imi ofera o revelatie.

Acuma, trebuie sa precizez din start ca nu am pretentia de a inventa apa calda. Ma gandesc doar la niste lucruri la care sigur s-au mai gandit si alti hai sa nu zic mii de oameni, ca sigur nu mai avem atat de multi iubitori reali de rugby in Romania, da macar cateva sute de persoane. Plus ca, multi altii sigur sunt mai in tema decat mine.

Trebuie sa precizez si ca am vazut meciul Angouleme - Oyonnax mai degraba intamplator. Ma plictisisem de fotbal, cu Campionatul lor Mondial cu tot, si s-a intamplat sa fie un singur meci de rugby disponibil la ora aia. Desi imi place sa cred ca mananc meciuri de rugby pe paine, la PRO D2, Liga a doua franceza, chiar nu prea am timp, de obicei, sa ma uit.

Si cum ma uitam eu asa la meci, stateam ca bou si ma gandeam: Ba, nene, ce conditii au baietii astia pe la Liga a doua si noi nici macar nu mai avem Liga a doua. Sau cel putin nu mai avem suficiente echipe incat sa facem doua divizii decente. Ca asa, poti sa imparti 14 echipe la 14 si sa ai 14 divizii.

Va dati seama? Stadion smecher, cam ca Arcul de Triumf, sau cel putin asa mi s-a parut, la nivel de capacitate, nocturna si suprafata de joc. Mii de spectatori in tribune. Nocturna. Transmisiune LIVE in prime-time, nu cand se face loc printre doua meciuri de fotbal. Echipamente pline cu nume de sponsori. Monitoare. Laptopuri. Interviuri la marginea terenului in timpul meciului. Etc. etc. etc.

Si imi aduceam aminte ca asta vara citeam prin presa locala ca o echipa din Liga a V-a a refuzat sa promoveze in Liga a IV-a, desi avea dreptul, sportiv vorbind. A refuzat sa promoveze pentru ca s-a considerat ca bugetul avut la dispozitie, 800.000 de euro, este unul prea mic pentru a se prezenta la un nivel macar decent in Liga a IV-a. 800.000 de euro! Cred ca la noi doar primele patru echipe beneficiaza de un asemenea buget. Si atunci, de unde pretentii? De unde asteptari?

Fara a jigni pe cineva, pentru ca acesta nu a fost si nu o sa fie niciodata scopul meu, si fara a pune sub semnul intrebarii anumite rezultate obtinute de-a lungul timpului, imi permit sa cred ca noi gresim cand facem comparatii intre generatiile noastre. Noi ar trebui sa facem comparatii vizavi de cat de mare a fost pe vremuri si este acum prapastia dintre noi si straini. Imi permit sa cred ca, pe vremuri, tineam mult mai aproape de straini, la nivel de conditii. Intre timp, ca si la nivel de tara, aia s-au dus in sus, au trecut cu adevarat la profesionism, si noi ne-am dus si ne-am tot dus in jos. 

Si atunci am stat si m-am gandit, what if? Cum ar fi fost daca am fi avut si noi conditiile din Liga a doua franceza? Nu vreau sa ma gandesc la top, da macar sa fi avut si noi stadioane si atmosfera ca in Liga a doua franceza. Pentru ca, scuza-ti-mi ignoranta, dar in Romania nu prea cred ca mai gasesc un stadion cu adevarat bun pentru rugby, in afara de Arcul de Triumf. Un stadion unde suprafata de joc sa fie ca in palma, ceea ce inseamna respect pentru jucatori, unde sa existe nocturna, unde sa existe tribune care sa nu-ti fie teama sa le folosesti ca poate cad spectatorii printre scanduri si isi rup gatul, etc. 

Iarasi, fara sa-mi doresc ca cineva sa se simta jignit, din punctul meu de vedere cele mai multe dintre terenurile de rugby din Romania sunt mai degraba maidane pe care patrund pentru a-si rupe oasele niste eroi. Pentru ca altfel nu pot sa-i numesc pe baietii care inca mai practica acest sport in Romania si mai ales pe cei care il practica pe stomacul gol sau pentru frimituri. Sigur, toti ne gandim la Daniel Carter, Jonny Wilkinson si mai stiu eu cine, dar s-ar mai fi apucat ei de rugby daca traiau in Romania? Eu nu stiu ce sa zic, mai ales cand stiu ce conditii exista prin alte tari, inca de la nivel juvenil. Si un singur cuvant imi vine in minte. Respect. Respectul pentru copii, respectul pentru acest sport, respectul pentru miscare, respectul pentru sanatate, respectul pentru valori sanatoase. Pentru ca, din pacate sau din fericire, nu mai traim vremurile cand toata lumea se baza pe zeama de varza si anticarcel.

What if? Cum ar fi daca si la noi ar aparea stadioane macar decente de rugby? Poate la fel de multe cum apar la fotbal. Si n-ai nevoie de arene de jde mii de locuri. 2.000, 3.000, 4.000, maxim un 5.000. Ceva micut si cochet. Ca in momentul in care o echipa de club o sa aiba o medie mai mare de 2.000 de spectatori la fiecare meci, eu o sa-mi mananc palaria. Pana atunci, traim din amintiri, ne uitam cu jind la altii si etalam pasiunea, aia putini cati mai suntem, pe maidane si coclauri cu pretentii de stadioane. 

Despre meciul in sine n-am multe de spus. Stiam ca Oyonnax e lider si Angouleme e undeva jos. M-am bucurat la pauza, la 15-5 pentru cei mai marunti, dar in cele din urma valoarea si-a spus cuvantul si oaspetii au rezolvat meciul in partea a doua, nu fara emotii.  

Damian Ispas, dupa accidentarea suferita in meciul cu Politehnica Iasi: "Am revazut faza de 10 ori si tot nu inteleg ce naiba s-a intamplat"

Rugby Club Grivita a obtinut, sambata trecuta, a treia victorie consecutiva in Liga Nationala de Rugby, 17-10 cu Politehnica Iasi, rezultat care ne da sperante in perspectiva unei toamne de foc cand, practic, echipele provenite din Divizia Nationala de Seniori plus Universitatea Cluj isi vor masura fortele pentru ocuparea locului 5, primul din asa-numitul play-out. 

Sursa foto Dan Mihai

Din pacate, victoria obtinuta impotriva celor de la Politehnica Iasi a fost platita destul de scump. Capitanul Damian Ispas a suferit o accidentare urata si a avut nevoie de schimbare inca din minutul 2 al partidei. 

Din fericire, exista indicii care arata ca Damian a trecut cu bine peste momentul greu si tragem sperante ca absenta lui de pe teren va fi una de scurta durata. 

Totusi, protocolul spune ca liderul Grivitei trebuie sa stea pe bara cel putin la meciul cu Steaua Bucuresti care se joaca sambata, 28 mai, pe arena din Ghencea. Eventuala aparitie a lui Damian pe foaia de joc la meciul cu Dinamo, din 4 iunie, depinde de o evaluare ulterioara a unui medic specialist, dar si de rezultatele unor teste la care inchizatorul Grivitei urmeaza sa fie supus. 

Am stat de vorba cu Damian atat pentru a vedea ce face, cat si pentru a ne spune ce urmeaza si care sunt ambitiile lui pentru sezonul de toamna: 

"La momentul actual sunt ok si eu cred ca am trecut deja peste momentul mai greu. Din pacate, tot trebuie sa fac pauza sambata si ma oftic tare ca ratez cel putin un meci din cele doua pe care urmeaza sa le jucam cu echipele mari din grupa. Sunt ok, nu pot sa spun ca am avut ceva simptome, insa ma duc chiar astazi la un neurolog, sa vad ce zice, si ma duc sa-mi fac si un CT, ca sa fie totul ca la carte. Sincer, m-am uitat la faza aia de 10 ori si tot nu inteleg ce naiba s-a intamplat, ca nu a intrat tare. Asta e, oricum provocarea cu adevarat mare o sa fie in toamna, cand ne dorim sa castigam din nou cu echipele cu care am castigat si acum plus, de ce nu, sa castigam si cu cei de la Navodari. Noi ne dorim sa castigam si un eventual meci cu cei de la Cluj ca, pana la urma, de asta intri pe teren, ca sa dai totul pentru a obtine victorii, insa trebuie sa recunoastem ca cei de la Cluj se anunta a fi o nuca tare. Cred ca, cel putin la momentul actual, sunt peste orice echipa care a venit din Liga a doua. Totusi, numai ideea ca am putea castiga impotriva unei echipe de prima liga ne ambitioneaza si ne face sa speram. Trebuie sa luam totul pas cu pas, sa ne pregatim cat mai bine in vara si sa vedem ce ne aduce meciurile din toamna. Pana atunci, eu imi doresc sa revin cat mai repede pe teren si, de ce nu, sa reintru chiar de la meciul cu Dinamo", a fost mesajul transmis de capitanul Grivitei.

Marian Forminte: "Nu pot decat sa ma bucur ca am ocazia, la varsta mea, sa joc impotriva unor echipe precum Steaua si Dinamo"

Rugby Club Grivita a ajuns la trei victorii din patru meciuri jucate in Liga Nationala de Rugby, dupa ce a trecut, scor 17-10, de Politehnica Iasi, intr-un meci jucat sambata, pe Stadionul Arcul de Triumf.

Sursa foto Dan Mihai

Ca de obicei, din linia I nu a lipsit Marian Forminte, Doctorul, dupa cum toata lumea il stie, locomotiva echipei de deja foarte multi ani incoace. 

Cum pentru Grivita urmeaza marile meciuri ale primaverii, cu Steaua si cu Dinamo, am vrut sa vad cum se simt aceste partide prin ochii unui veteran. Iar Docky, cu amabilitatea-i desavarsita, printre doua ture de lucru complicat la spitalul unde este medic chirurg si doua reprize de pregatire la teren, si-a gasit timp jumatate de ora, sau poate chiar mai mult, sa stam la o discutie care stiam ca poate sa devina fascinanta, pentru ca este, ca si pe teren, un personaj care nu menajeaza si nu crede in jumatati de masura.

Ce a iesit din discutia noastra cititi in randurile de mai jos:

- Doctore, patru meciuri pana acum, in Liga Nationala, trei victorii si o infrangere. Se putea mai mult? Putea Grivita sa obtina mai multe puncte din aceste meciuri?

- Eu zic ca puteam sa stam si mai bine, daca manageriam mai bine meciul din prima etapa, de la Navodari. Pe de alta parte, nu cred ca am mai avut rezultate atat de bune. Am invins acasa doua echipe grele, cu traditie, RC Barlad si Poli Iasi, si am castigat clar la Galati. Per total, daca tragem linie, eu zic ca e bine spre foarte bine.

- Cum ti s-a parut parcursul echipei pana acum? Crezi ca baietii au atins 100% din potential?

- Trebuie sa recunosc ca parcursul echipei a fost peste asteptarile mele. In plus, as zice chiar ca mai avem loc de crestere, de dezvoltare, deci cred ca suntem inca departe de potentialul maxim. 

- Ai marcat atat la Navodari, cat si la Galati. Ce te motiveaza sa mai intri si sa dai totul pe teren?

- Ce ma mai motiveaza? Asta e o intrebare destul de grea, pentru ca nu prea m-am gandit la acest aspect. Din contra, eu as zice ca fac ce fac de atata timp incat, daca as opri acum, nu stiu daca as fi ok psihic. Si colectivul ma motiveaza. Sunt multi baieti ok printre noi. 

- Urmeaza cele doua meciuri de foc, cu Steaua si cu Dinamo. Cum ar trebui sa abordeze Grivita cele doua partide? Ce ar trebui sa-si propuna baietii inaintea celor doua meciuri?

- Din punctul meu de vedere, cele doua meciuri sunt practic fara miza pentru noi. Trebuie sa fim realisti. Nu avem cum sa ne comparam cu niste oameni profesionisti. Trebuie luat totul ca o experienta de joc, ca o experienta de viata. Asta nu inseamna ca trebuie sa fim noncombat. Nu trebuie sa ne dam la o parte. 

- Dupa atatia ani petrecuti in ligile inferioare credeai, la varsta ta, ca mai apuci sa joci impotriva unor echipe precum Steaua si Dinamo?

- Da (n.r. - rade), nu credeam ca o sa mai apucam sa jucam asa, cu Steaua si cu Dinamo. Nu pot decat sa ma bucur ca am aceasta ocazie. 

- Cum ti se pare formatul competitiei propus de Federatia Romana de Rugby? Cat de mult crezi ca ajuta echipele mici sa infrunte formatii de top?

- Cum sa para noul format? Pai se pare ca nu au avut incotro. De ajutat? Nu stiu ce sa zic. Pot sa zic ca ne ajuta ca suntem televizati, ca jucam pe un teren foarte bun ... iar de aici poate ca cei tineri or sa fie mai bine vazuti de echipele mari. 

- Stiu ca inainte de startul campionatului s-a discutat posibilitatea unui transfer la o alta echipa. S-au vehiculat mai multe nume. Ce te-a motivat sa ramai alaturi de Grivita? Iti doresti, ca obiectiv principal, sa pasezi stafeta tinerilor care vin din urma?

- Din fericire au fost doar zvonuri (n.r. - rade). Mie imi este foarte greu sa plec din acest loc, chiar daca apar si neintelegeri intre noi. In plus, mie nu mi se pare ok sistemul acesta in care sa te duci direct la meciuri, fara sa poti face niste antrenamente impreuna cu coechipierii tai. 

- Cat de mare este diferenta dintre meciurile jucate pe Parcul Copilului si cele jucate pe Arcul de Triumf? Se motiveaza altfel un jucator cand stie ca joaca pe un stadion nou, cochet, eventual in fata camerelor de filmat?

- Da, din pacate este o diferenta enorma intre meciurile jucate pe Parcul Copilului si cele jucate pe Arcul de Triumf. In primul rand vorbim despre suprafata de joc, care pe Arcul de Triumf este asa cum trebuie sa fie. Este un teren care ar trebui sa reprezinte etalonul de normalitate, dar la noi ... mai greu. Apoi ai vestiarele care sunt ... altfel si avem, iata, si infrastructura necesara pentru a transmite meciurile in conditii optime la televizor, iar faptul ca meciurile sunt transmise la televizor poate stimula jucatorii sa dea tot ce au mai bun pe teren. 

Vincent Lombard: "Romania si Grivita vor ramane mereu in inima mea"

Liga Nationala de Rugby, struto-camila inventata de Federatia Romana de Rugby pentru a salva de la moarte prima liga a rugbiului romanesc, are parti bune si mai putin bune.

Este clar, pe de o parte, ca cele mai multe dintre echipe au fost scoase din zona de confort si puse sa gestioneze scenarii noi si antrenante. Pe de alta parte, avem multe meciuri fara miza si, cel putin la momentul actual, pare imposibil ca ecartul dintre echipele de top si cele din valul al doilea sa fie anulat, intr-un fel sau altul, in special din cauza diferentelor de buget si de conditii. 

Insa astazi as insista pe un alt aspect demn de luat in seama. Si anume numarul in crestere de echipe care inteleg ca fara o influenta de sorginte straina lucrurile nu fac decat sa bata pasul pe loc. Indiferent ca vorbim de jucatori adusi de peste mari si tari sau de vechea reteta a infuziei basarabene. Fiecare dupa posibilitati. Si nu spun asta pentru ca nu as avea incredere in jucatorii romani ci o vad mai degraba ca o adaptare la noile realitati.

Grivita s-a adaptat asa cum a putut, pe masura posibilitatilor, si l-a inregimentat pe Vincent Lombard, jucator cu origini franceze, sportiv ce respira rugby si care provine dintr-un sistem mult elaborat fata de ce mai inseamna rugbiul romanesc la momentul actual.

L-am provocat pe Vincent la o discutie inainte de meciul Grivitei cu Poli Iasi (Sambata, 21 mai, ora 12.00, Stadionul Arcul de Triumf) si am descoperit un sportiv care stie sa spuna lucrurilor pe nume fara a-si pierde eleganta celor care provin din Hexagon. Ce a iesit, cititi in randurile de mai jos:

- Vincent, felicitari pentru minutele adunate in tricoul Grivitei. Cum ti s-a parut aventura alaturi de echipa pana acum?

- Multumesc! Sunt foarte fericit si mandru ca fac parte din aceasta aventura alaturi de clubul Grivita si de coechipierii mei. Sunt recunoscator pentru ajutorul care mi-a fost acordat pentru a putea regasi, in sfarsit, terenurile de rugby dupa o pauza lunga de patru ani, perioada de timp in care nu am putut juca. As vrea sa remarc ca ultimul meu meci de la Nimes a fost intr-un echipament rosu-alb, iar aici am putut juca din nou cu rosu-alb, de data aceasta la Grivita.

- Ai evoluat impotriva unor echipe robuste. Care meci ti s-a parut cel mai dificil?

- As spune ca primul meci a fost cel mai greu, impotriva celor de la Navodari, pentru ca, in ciuda faptului ca am intrat pe teren cu o alta dorinta si am practicat un joc mai bun in repriza a doua, nu am reusit sa ne depasim adversarul si am pierdut meciul. Urasc sa pierd, este cea mai grea parte pentru mine.

- De unde si pana unde Romania? De unde si pana unde Grivita? Ce te-a indrumat sa faci pasul catre aceasta tara si clubul Grivita?

- Am venit in Romania sa studiez si pentru a pune rugbiul in pauza, dar cand am ajuns, mi-am spus ca e timpul sa ma intorc in arena, sa-mi pun din nou ghetele in picioare. Nu stiam nimic si pe nimeni din Romania si, in timpul unei discutii, cineva m-a trimis la Grivita. Am fost bucuros sa ma intorc la antrenament si oamenii pe care i-am cunoscut m-au ajutat foarte mult sa ma integrez in invatarea limbii, cat si la studii. Acum sunt foarte fericit in Romania si la Grivita. Mai am trei ani de studiu, o sa ii traiesc din plin. Inca nu stiu ce imi rezerva viitorul, traiesc de la o zi la alta cu diferitele oportunitati care apar. Cert este ca Romania si Grivita vor ramane mereu in inima mea, indiferent de ce o sa urmeze.

- Ai deja destul de mult timp petrecut alaturi de Grivita. Cum te-au primit coechipierii? Cum ti se pare atmosfera de la club?

- Am fost imediat si perfect integrat in familia Grivita. Toata lumea m-a primit foarte bine, in ciuda faptului ca nu vorbeam deloc romana cand am ajuns. Am reusit sa creez prietenii foarte puternice, suntem foarte apropiati si cred ca asta se vede si pe teren.

- Spune-ne mai multe despre trecutul tau in rugby. Cand ai inceput? Pe la ce cluburi ai evoluat? Cu ce nume mai cunoscut ai lucrat?

- Pentru mine, rugbiul este o treaba de familie. Tatal meu a jucat rugby in divizia a doua din Franta, apoi a antrenat foarte mult timp. Fratele meu si surorile mele au jucat si ei rugby. Eu m-am nascut cu rugby. În plus, primul meu cadou la nastere a fost o minge mica de rugby. Am crescut pe terenurile de rugby, am crescut cu acest sport. Primele mele meciuri le-am jucat la patru ani si jumatate si pana la 19 ani nu facusem niciodata pauza. Acest sport este o parte integranta a vietii mele. In aceasta perioada, am trecut pe la mai multe cluburi, Ginasservis, Saint-Maximin, Pertuis si, in final, Nimes. Cand am ajuns la Nimes, m-am inscris intr-un liceu sportiv unde am practicat rugby. Am avut norocul sa-l am antrenor pe Serge Sasolat, care a jucat in prima divizie din Franta. Am invatat multe cu el si am reusit sa fim campioni ai Franței la nivel de licee. Acesti ani de liceu m-au marcat foarte mult atat in ceea ce priveste rugbiul, cat si in viata personala.

- Spune-ne mai multe despre tine ca rugbist. Cum te-ai caracteriza ca jucator? Care crezi ca sunt punctele tale forte si unde crezi ca ai mai avea de lucrat?

- In joc imi place foarte mult sa atac pe linie si sa pasez din offload, de dupa aparator. Imi place sa inventez, sa caut solutii la care nu se asteapta nimeni. Cred ca acesta este punctul meu forte. Pe de alta parte, de la operatia suferita la genunchi am regresat mult in ceea ce priveste jocul de picior si trebuie sa lucrez mult pentru a folosi corect, din nou, jocul de picior.

- Rivalizezi pe post cu un nume cu greutate, Stefan Patrascu. Ce poti sa ne spui despre aceasta confruntare pentru un loc de titular? Crezi ca ai ce sa inveti de la Oake? Crezi ca ii poti calca pe urme?

- Nu as zice ca suntem chiar jucatori cu un stil asemanator. Ce pot sa zic? In primul rand el are mult mai multa experienta decat mine. Eu abia bifez primele meciuri jucate la nivel de seniori, iar el joaca deja de multi ani. E clar ca am multe de invatat de la el. Are o viziune foarte buna a jocului si un joc foarte bun de picior. Eu ma antrenez din greu pentru a putea aduce mai multe echipei si iau tot ce se poate invata de la Oake pentru a evolua si a deveni mai bun. Intotdeauna este greu sa urmaresc actiunea de pe banca, dar sunt nou si trebuie sa profit de ocaziile care mi se ofera pentru a dovedi ca imi merit locul in echipa. 

- Urmeaza pentru Grivita un meci greu, cu Politehnica Iasi. Crezi ca putem obtine o noua victorie? 

- Bineinteles ca putem castiga acest meci. Fiecare jucator stie ce are de facut. Ne antrenam toata saptamana pentru a putea incheia weekendul cu o victorie. Infrangerea nu este o optiune pentru noi si sunt sigur ca toti colegii mei vor da 100% pentru a obtine o noua victorie.

- Care este planul tau, pe termen lung, vizavi de rugby? Visezi sa te intorci in tara natala? Speri sa prinzi un transfer la un club mai important din tara de adoptie?

- Intoarcerea in Franta, la sfarsitul studiilor, a fost intotdeauna in planurile mele. Acum, asa cum am spus, nu stiu ce imi rezerva viitorul. Legat de rugby, nu am mai jucat de mult si, la inceput, vreau sa ma distrez savurand jocul. In rest, o sa vedem. Datorez mult Grivitei si as vrea sa recompensez oamenii pentru increderea acordata.