La 39 de ani, Iosif Eva a revenit acasa, la Grivita, si promite ca meciul cu Suceava nu a fost un one time only: "Nu veti scapa de mine prea curand"

Meciul cu CSM Suceava, de duminica trecuta, a adus, pentru Rugby Club Grivita, atat o victorie confortabila, 62-7, cat si cateva debuturi si redebuturi, echipa cautand sa se consolideze cu fiecare ocazie avuta.

La capitolul debuturi ii putem trece pe Dragos Vasile, jucator experimentat, trecut pe la Universitatea Cluj, si pe Adrian Ganea, un tanar de 18 ani si de mare perspectiva, in timp ce la capitolul redebuturi putem trece cu incredere intoarcerea acasa a fiului ratacitor, Iosif Eva, jucator care, la 39 de ani, a revenit unde ii este locul, acolo de unde practic a plecat in rugbiul important.

In ciuda cifrelor din buletin, Iosif Eva a avut o evolutie sigura, iar eu am stat de vorba cu el pentru a afla, in primul rand, cum s-a simtit la intoarcerea acasa si ce planuri are pentru viitorul apropiat. Ce a reiesit din discutia avuta cu jucatorul Grivitei puteti parcurge in randurile de mai jos:

- Eva, ti-ai facut redebutul la Grivita dupa mult timp. Cum a fost? Cum te-ai simtit pe teren? Cum s-a simtit meciul cu Suceava? 

- Revenirea pe terenul Grivitei a fost un moment special. Imi amintesc perfect primul antrenament pe Parcul Copilului, acum patru luni. Am ajuns cu 30 de minute inainte de inceperea antrenamentului si am stat pe teren, admirand frumusetea parcului – iarba, buturile, tribunele, pomii, soarele. Totul era perfect, iar pentru prima data dupa mult timp, m-am simtit „acasa”. In acel moment, am decis ca vreau sa imi continui misiunea aici, in locul unde am avut primul contact cu Divizia Nationala de Seniori. Cat despre meciul cu Suceava, acesta a fost extrem de benefic pentru moralul echipei. Diferenta de valoare dintre noi si ei cred ca a fost evidenta, lucru care s-a vazut clar si la nivel de rezultat. A fost, de asemenea, o ocazie excelenta pentru a ne imbunatati coeziunea ca echipa, intr-un context in care Grivita trece prin schimbari pozitive si isi regaseste forma. Am putut exersa planul de joc atat cu titularii, cat si cu rezervele, ceea ce ne va ajuta mult in viitoarele confruntari. 

- Ce te-a determinat sa revii la Grivita? Stiu ca ai cochetat o perioada cu Sportul Studentesc. 

- Este adevarat, am fost implicat activ in procesul de reconstructie si revitalizare a echipei Sportul Studentesc, atat in calitate de jucator, cat si ca parte din staff-ul echipei. Cu toate acestea, directiile in care Sportul Studentesc evolueaza in prezent sunt diferite de dorintele mele. Am ajuns la concluzia ca obiectivul meu principal este sa castig meciuri, competitii, iar pentru mine, pozitia de centru este pozitia care ma va ajuta sa ating acest obiectiv. Viziunea echipei Grivita este mult mai aproape de ceea ce imi doresc eu, atat din punct de vedere personal, cat si sportiv. Spiritul grivitean este, in continuare, unul plin de lupta si determinare, iar aceasta atitudine combativa, axata pe castig, este exact ceea ce caut intr-o echipa cu care sa imi ating ambitiile.

- Tii minte cati ani au trecut de la ultimul meci jucat pentru Grivita pe Parcul Copilului? Dar cati ani au trecut de la primul meci jucat pentru Grivita? 

- In primul rand vreau sa spun ca timpul a trecut incredibil de repede si, odata cu el, s-au schimbat multe, atat in viata mea personala, cat si in cariera sportiva. Este dificil sa spun cu exactitate cati ani au trecut de la ultimul meu meci pe Parcul Copilului sau de la primul meci, dar ceea ce stiu cu certitudine este ca fiecare pas facut m-a adus inapoi aici, cu un scop bine definit. Reintoarcerea mea la Grivita are o semnificatie profunda, iar acum, in acest nou capitol al carierei mele, sunt hotarat sa las o amprenta puternica si sa contribui la scrierea istoriei echipei intr-un mod memorabil. 

- Esti unul dintre cei mai experimentati jucatori din lot. Cum te simti in aceasta postura? Simti o presiune in plus? Consideri ca e de datoria ta sa-i indrumi pe cei tineri pe directia potrivita? 

- Am ajuns intr-un moment al vietii mele in care simt ca am atins o maturitate completa, atat ca jucator, cat si ca om. In aceasta etapa, consider ca este esential sa ofer sprijin si indrumare celor mai tineri. Nu vad asta ca pe o presiune, ci ca pe o responsabilitate naturala de a da inapoi ceea ce am primit si eu la randul meu, cand eram la inceput de drum. Este important sa contribuim la formarea noii generatii, atat din punct de vedere tehnic, cat si mental. 

- Ai cochetat cu mai multe posturi de-a lungul carierei, insa in meciul cu Suceava ai intrat centru. Cam cat de des ai jucat centru? Cum te-ai simtit la centru? Cat de mult a contat ca ai avut langa tine un alt jucator experimentat, pe Alin Andrei? 

- De-a lungul carierei mele, am jucat pe diverse posturi, conform cerintelor antrenorilor. Situatia a fost similara si in cazul postului de centru, insa, de data aceasta, am avut placuta surpriza sa descopar ca aceasta pozitie, care necesita responsabilitate, creativitate si capacitatea de asumare, se aliniaza perfect cu caracteristicile personalitatii mele. Dupa 3 ani ca centru in rugby sevens si primul an ca centru in rugby 15, pot afirma cu convingere ca acesta este postul pe care vreau sa-l joc pana la finalul carierei. Ma simt natural in acest rol si acest lucru ma motiveaza sa evoluez constant. Faptul ca l-am avut alaturi pe unul dintre cei mai experimentati jucatori, poate printre cei mai experimentati jucatori din tara, Alin Andrei, a fost atat o provocare, cat si un mare avantaj. Prezenta lui a pus o anumita presiune asupra mea, deoarece trebuia sa ma ridic la nivelul lui, insa, in acelasi timp, m-a ajutat enorm prin felul in care vede jocul. A reusit sa scoata in evidenta calitatile mele pentru acest post, iar colaborarea noastra stransa, atat in comunicare, cat si in executie, s-a reflectat in evolutia noastra ca linie de 3/4.

- Urmeaza duelul de la Petrosani, cu Stiinta. Cum vezi meciul? Putem emite pretentii la o noua victorie? 

- Chiar daca suntem cativa baieti lipsa in aceasta deplasare, consider ca putem emite pretentii la o noua victorie. Echipa se afla intr-o forma buna, pe un trend ascendent. Gramada, construita de Florin Oprisor, este extrem de puternica si bine organizata, condusa cu multa determinare de capitanul Damian Ispas. De asemenea, am incredere ca Alin Andrei va coordona eficient linia de treisferturi, asigurandu-se ca planul nostru de joc va fi dus la bun sfarsit. Avem toate ingredientele necesare pentru a obtine un rezultat pozitiv.

- Ai 39 de ani, cat de mult te mai vezi jucand rugby la un asemenea nivel?

- La 39 de ani pot spune ca inca ma simt in forma si capabil sa joc la un nivel competitiv. Rugby-ul este mai mult decat un sport pentru mine – este o pasiune. Tot ce pot spune este ca nu veti scapa de mine prea curand. Atata timp cat corpul imi permite si motivatia ramane puternica, voi continua sa joc cu placere si dedicare. Cochetez cu ideea de a deveni unul dintre cei mai longevivi jucatori din tara.

Emre Sarigocek, dupa victoria cu CSM Suceava: "Acest meci ne-a dat un plus de moral"

Rugby Club Grivita a debutat cu o victorie consistenta in aceasta toamna, 62-7 in restanta cu CSM Suceava, si pregateste cu mai multa incredere returul de foc al Diviziei Nationale de Seniori.

La fix trei luni de la ultimul meci jucat, infrangerea de la Gura Humorului, gladiatorii Grivitei au revenit in arena, duminica trecuta, si au obtinut o victorie confortabila, 62-7 cu CSM Suceava.

Rezultatul spune totul despre situatia din teren, mai ales in conditiile in care diferenta de scor putea fi si mai mare, daca jucatorii Grivitei nu scapau numeroase baloane in fata.

In ciuda unor greseli individuale, evolutia Grivitei a fost una consistenta si datatoare de sperante inainte de un retur extrem de complicat in care Grivita si-a propus sa adune mai multe puncte decat in prima parte a campionatului astfel incat sa demonstreze ca echipa merita sa fie mai sus decat locul 7 pe care il ocupa in prezent in clasamentul Diviziei Nationale de Seniori.

Pentru a vedea cum s-a simtit meciul cu CSM Suceava din teren am apelat la unul dintre tinerii de mare perspectiva din lotul Grivitei, Emre Sarigocek. Emre a fost unul dintre cei mai activi jucatori de pe teren, chiar daca a evoluat pe o pozitie noua pentru el, cea de fundas. Ce a rezultat din discutia avuta cu tanarul rugbist puteti parcurge in randurile de mai jos:

- Emre, 62-7 cu CSM Suceava, in primul meci al toamnei, o evolutie consistenta, cum ti s-a parut duelul de pe teren? Cum te-ai simtit?

- Meciul a fost unul important pentru noi, de moral, fiind primul meci al toamnei. Aveam nevoie sa facem un joc bun si sa castigam pentru a prinde incredere. A fost un meci fizic, cu multe contacte aspre. Sincer, eu am fost si putin tensionat, fiind prima data cand joc pe postul de fundas, trecut de la postul de uvertura, dar cred ca mi-am facut treaba destul de bine. 

- Putem spune ca a fost un meci bun de incalzire inainte de duelurile mai complicate ce ne asteapta in aceasta toamna?

- Sper ca meciul acesta a fost o rampa de lansare pentru noi, inainte de startul returului. Sper ca se va vedea plusul de moral in evolutiile noastre ulterioare. Consider ca a fost un meci care ne-a adus un mare plus si care ne motiveaza ca pe viitor sa fim din ce in ce mai disciplinati, sa respectam planul de joc si sa producem lucruri bune impreuna.

- Ai inceput meciul ca fundas, dar de-a lungul timpului ai jucat mult ca uvertura. Care este pozitia ta favorita pana la urma? Unde te simti cel mai bine?

- Da, asa este, cum spuneam, am trecut de la uvertura la fundas si m-am simtit un pic tensionat, dar cred ca am trecut cu bine peste momentele mai dificile. Sincer, pozitia mea favorita este cea de uvertura, pentru ca am jucat mult timp pe postul respectiv, dar, mai ales daca echipa are nevoie, intru unde este necesar, mai ales ca imi doresc sa-mi dezvolt o oarecare polivalenta si sa cunosc si alte posturi decat cel de uvertura.

- Urmeaza partida de la Petrosani? Putem spera la o noua victorie?

- Da, intr-adevar, urmeaza partida cu Petrosani din deplasare. Ce pot sa spun? Sper ca baietii sa fie la fel de motivati astfel incat sa obtinem o noua victorie. Consider ca daca luam tot ce a fost bun din meciul cu Suceava si reparam ce nu a mers tocmai ok, avem sanse importante sa obtinem o noua victorie.

- Multa lume ma intreaba daca esti jucator strain, prin prisma numelui, asa ca te rog sa ne spui doua, trei cuvinte despre tine. Cine este Emre? De unde vine? De cand rugby? Care a fost traseul tau in rugby pana acum?

- Nu sunt jucator strain (n.m. - rade). Sunt nascut in Romania, iar tatal meu fiind turc de aici si numele. Am 19 ani si provin din judetul Ilfov, respectiv localitatea Bragadiru. Catre rugby m-a atras domnul profesor Laurentiu Paxaman, fiind primul meu antrenor inca de la varsta de 12 ani. Atunci, dansul a venit prin scoli si ne-a prezentat avantajele acestui sport, astfel incat un numar cat mai mare de copii sa-l practice. Am jucat la RC Flamingo pana la under 18, la Steaua Bucuresti, iar de acolo am ajuns la RC Grivita.

- Esti deja de un an si ceva la Grivita. Cum s-a ajuns la aceasta colaborare? Cine te-a atras catre proiectul Grivita si cum ti se pare atmosfera de la Grivita?

- Domnul antrenor Florin Oprisor m-a atras catre Grivita si ma bucur ca am ajuns sa colaborez cu aceasta echipa in special pentru ca vorbim despre un club care are, totusi, o mare traditie, dar si pentru ca am descoperit un grup unit de baieti, niste baieti care imi sunt intotdeauna alaturi.

- Vezi venirea la Grivita ca pe un pas temporar in cariera ta sportiva? Mizezi, in viitorul apropiat, pe o mutare la un club mai bine cotat?

- Chiar nu stiu ce imi rezerva viitorul, dar un lucru stiu sigur. Imi doresc sa profit la maxim de fiecare ocazie avuta si sa ma bucur cat mai mult de rugby, astfel incat, cu timpul, acest sport sa ma ajute sa ma dezvolt cat mai mult. Sigur, daca se iveste ocazia de a putea face pasul catre o echipa mai bine cotata, eventual o echipa din prima liga, sunt dispus sa ascult ce mi se propune, dar momentan sunt la Grivita si ma bucur de timpul petrecut alaturi de colegii de la Grivita.

- Stiu ca ai fost in curtea Stelei, ce s-a intamplat? De ce nu ai ramas in curtea lor?

- Aici povestea este destul de simpla. Eram cam in ultimul an de juniorat acolo, trebuia sa fac pasul catre o echipa de seniori si eu am ales sa fac pasul catre Grivita. Am considerat ca este cea mai potrivita decizie pentru mine la momentul respectiv si consider si acum ca am luat cea mai potrivita decizie pentru mine.

Grivita Kid, proiectul care ajuta la predarea stafetei din generatie in generatie

Din 15 septembrie, echipa de seniori a Rugby Club Grivita revine, oficial, la lucru, echipa noastra urmand sa dea piept cu CSM Suceava intr-un meci programat a avea loc duminica, de la 11.00, pe Parcul Copilului.

Primul meci al toamnei ar putea fi si cel mai special. Pentru ca se anunta sarbatoare mare in "Templu". Se aniverseaza 60 de ani de la castigarea Cupei Campionilor Europeni, intr-un amplu eveniment in care se va pune accent inclusiv pe ideea de a preda stafeta dragostei de rugby si de Grivita din generatie in generatie.

Iar faptul ca un asemenea eveniment bate la usa m-a incurajat sa aflu mai multe despre ceea ce inseamna Grivita Kid, scoala de rugby a Grivitei, proiectul unde copiii sunt invitati sa invete ABC-ul sportului cu balonul oval de la oameni deosebiti, care mananca acest sport pe paine.

Din punctul meu de vedere, proiectul se identifica, cel putin la momentul actual, cu Stefan Patrascu si Alexandru Marin, jucatori, antrenori, legende, sportivi care si-au pus amprenta pe acest sport si care au pasiunea de a transmite mai departe viziunea lor despre rugby.

Iar cifrele sunt cu adevarat remarcabile. Grivita Kid a inceput cu grupe de U8 si U10 in sezonul precedent, continua cu grupe de U8, U10 si U12 in sezonul 2024-2025, si, in general vorbind, se dezvolta pe zi ce trece, tocmai pentru ca, la fel ca la echipa de seniori, portile Parcului Copilului sunt deschise pentru oricine doreste si nu se teme in fata riscului de a se "infecta" de rugbyta si de grivitita.

Toti copiii care au minim 6 ani si mult chef de joaca sunt asteptati sa descopere tainele acestui sport si sa se simta bine in aer liber, parintii sunt asteptati sa se alature comunitatii si, de ce nu, fostii sau inca actualii jucatori sunt asteptati sa puna umarul la dezvoltarea corespunzatoare a celor mici sau macar sa le dezvaluie micutilor din amintirile pe care le-au adunat de pe dreptunghiul verde.

Pentru a afla detalii despre atmosfera de la Grivita Kid si ce inseamna cu adevarat acest proiect am stat de vorba cu doi fosti jucatori de rugby, Ionut Dinica si Dan Vasilescu, care si-au directionat copiii catre clubul nostru, iar ce a reiesit din discutia noastra puteti parcurge in randurile de mai jos:

- Domnilor, as vrea sa intram direct in paine si sa-mi spuneti cum ii cheama pe juniori? De cand sunt la rugby? La ce categorie de varsta joaca? Ce v-a determinat sa-i directionati catre rugby?

Ionut Dinica: Pe fiul meu il cheama Dinica Patrick Nicolas si joaca rugby din 2020, acum la grupa de U10. Culmea, la rugby nu a fost directionat de catre mine. L-am lasat sa aleaga singur ce vrea sa faca, nevrand sa-l influentez eu. Bine, eu nu l-am influentat direct, dar tot cred ca a fost atras spre rugby de medaliile castigate de catre mine in perioada junioratului (n.m. - rade). A ales sa faca rugby simplu, intr-o dupa-amiaza cand ne plimbam pe langa parc si, vazand niste baieti ca se antreneaza m-a intrebat "tati, ce fac baietii aia acolo?". I-am spus ca joaca rugby, mi-a spus ceva de genul "vreau si eu" si de atunci nu stim decat rugby.

Dan Vasilescu: Pe juniorul meu il cheama Cosmin Mihai Vasilescu, este din 2023 la rugby, joaca la U12 din acest an. L-am bagat la rugby in primul rand pentru ca el si-a dorit foarte mult, apoi pentru ca am vrut sa se dezvolte atat in ceea ce priveste comunicarea si munca in echipa, cat si fizic si mental.

- Cum se simte juniorul tau la rugby? Ii place sau mai mult de gura ta merge?

Ionut Dinica: Ii place, este innebunit. Pai nu vrea sa lipseasca de la niciun antrenament. La scoala, cand are scoala de dimineata, abia se trezeste, trebuie sa tragem de el, dar in ziua meciului se trezeste de la ora 6. O intamplare haioasa a fost intr-o zi cand m-a sunat doamna invatatoare sa il iau de la scoala, ca ii este rau. Cand am ajuns acasa, il intreb daca mai merge astazi la antrenament, iar raspunsul lui a fost unul cat se poate de clar, ferm - "normal, ca in fiecare joi la ora 6". Asta cred ca spune tot despre placerea lui de a juca rugby.

Dan Vasilescu: Merge cu mare placere la antrenamente. Chiar daca recent a suferit o accidentare urata la turneul de la Techirghiol, dubla fractura la mana, si este inca in recuperare, iti spun ca abia asteapta sa revina la antrenamente, este nerabdator.

- Descrie parcursul tau in rugby. Pe unde ai jucat? Pana cand ai jucat? Cu ce amintiri ai ramas?

Dan Vasilescu: Eu am inceput rugbiul la juniori la Vlaicu, la varsta de 14 ani. La U16 am prins o convocare la echipa nationala, unde am jucat meci amical cu Rusia. In general am jucat pe postul de aripa. Din pacate sau din fericire, la 19 ani am decis sa o iau pe alt drum in viata, sa fac altceva. Apoi au aparut familia, copilul si cumva m-am rupt de rugby, dar amintirile raman, iar cele mai frumoase amintiri sunt antrenamentele, meciurile, comunicarea si intelegerea cu echipa, cu antrenorul, cantonamentele. Totul.

Ionut Dinica: Eu m-am apucat de rugby prin clasa a 3-a, la o selectie prin scoli fiind ales de Daniel Mitrea, pe atunci antrenor la Grivita. Am facut antrenamente cam doua luni la Grivita, apoi parintii m-au redirectionat catre R.C. Zimbrii, unde mi-am petrecut jumatate de juniorat la grupele de "optari, decari si doispari", cum se numeau pe vremea mea. Acolo l-am avut profesor pe domnul Balasa. Apoi la grupele de juniori 3, 2 si 1 am mers la Metrorex, unde am avut mai multi profesori printre care domnul Danalache, Ionut Rosoaga si "nemuritorul" manager Nicolae Manolache (n.m. - rade). In toti anii petrecuti in rugby am adunat amintiri minunate. 

- Cum ti se pare proiectul de la Grivita? 

Dan Vasilescu: Eu chiar ma bucur ca am reusit sa-l inscriu pe copil la Grivita si ca ii place, pentru ca Grivita este clubul drag sufletului meu. Aici gasiti antrenori dedicati si gata sa sprijine in orice moment, iar asta e cel mai important, este practic tot ce conteaza.

Ionut Dinica: Mi se pare un proiect minunat, ambitios, care incepe sa dea roade, care creste, se dezvolta de la o zi la alta. Vedem asta prin faptul ca au inceput sa vina tot mai multi copii la rugby si ca acum, din ce stiu eu, cred ca sunt cel putin 50-60 de copii la grupele de prichindei ale Grivitei.

- De ce ar trebui ca parintii sa-si directioneze copiii catre practicarea unui sport precum rugby?

Ionut Dinica: Cred ca parintii ar trebui sa-si directioneaze copiii catre rugby in primul rand pentru ca acestia sa faca miscare si sa-i luam de langa gadget-uri. Apoi, rugbiul  este un sport de echipa care il ajuta pe cel mic pe viitor sa se integreze foarte usor intr-un grup. Invata munca in echipa, isi dezvolta calitatile motrice, se dezvolta sanatos, invata sa ia deciziile corecte in situatii limita si lista poate continua. Asadar, intr-o tara intoxicata de fotbal aduceti-va copilul la rugby, veti avea numai de castigat.

Dan Vasilescu: Din punctul meu de vedere, rugbiul este un sport care modeleaza frumos mintea unui copil, comportamentul. D-asta ar trebui ca oamenii sa-si dea copiii la rugby. Sunt invatati sa comunice, cum sa se poarte in comunitate, sa sprijine, sa ofere incredere persoanelor din jur.