Bogdan Budeanu: "De ce rugby? Pentru ca adevaratele valori in viata sunt prieteniile camarazilor"

Mereu printre cei mai constanti jucatori ai Grivitei, Bogdan Budeanu, MVP-ul din 2014, si-a pus amprenta asupra jocului echipei si in turul Diviziei A, cand formatia noastra a dat batalii dificile cu echipe mai tinere, Tomitanii, Dinamo II, dar si cu formatii artagoase precum CSM Sibiu si, mai ales, eterna rivala Sportul Studentesc. 

Cel poreclit Budi a reusit un eseu in cele 274 de minute jucate in tur si considera ca este pregatit sa dea totul in returul care bate la usa.

- Mai sunt cateva saptamani pana la startul returului. Cum ti se pare ca se prezinta echipa la momentul actual?

- A fost o pauza competitionala cam lunga, dar ne-am obisnuit deja la acest nivel. Cine a fost constiincios este in grafic cu pregatirea fizica, cei mai multi dintre baieti au "incarcat" la greu in aceasta iarna si speram ca la ora primului meci sa fim intr-o forma apropiata de potentialul maxim.

- Grivita nu a stralucit in prima parte a campionatului. Ce ar trebui sa aduceti nou pentru a imbunatati jocul echipei? Crezi ca e nevoie de rugbisti noi?

- Glumind un pic as zice ca noi nu am stralucit in tur pentru ca oricum avem senzatia ca am ramas la statutul de diamanet neslefuite. Trebuie sa ne inspire victoria Romaniei obtinuta recent impotriva Georgiei si sa venim si noi cu un plus de unitate, daruire si disponibilitate la efort. Cat despre rugbisti noi, cred ca este mereu nevoie de asemenea jucatori. Chiar cred ca este un moment oportun ca baietii mai tineri sa-si doreasca sa se afirme, pentru ca din ce simt noi astia mai din vechea garda suntem dispusi la o concurenta loiala.

- Va asteapta un program infernal si extrem de condensat. Crezi ca veti face fata cu brio la meciuri tari jucate saptamanal?

- Da, din pacate campionatul este atat de scurt incat orice accidentare, cat de mica ar fi, chiar si o entoarsa, te poate face sa ratezi restul de meciuri si  sa mai astepti inca 3, 4, 5 luni pana la urmatorul set de meciuri. Va fi un program infernal, mai ales ca din sase meciuri vom juca unul sau maxim doua acasa, dar sunt convins ca avem puterea necesara pentru a o scoate cu bine la capat.

- Are Grivita in acest moment forta pentru a-si pastra titlul cucerit in 2015?

- In mod evident unitatea grupului ar trebui sa fie atuul nostru in fata echipelor mai tinere si cred ca ne putem baza pe aceasta unitate. Ne mai trebuie doar o motivatie, cat de mica, important e sa fie.

- Ai fost desemnat cel mai bun jucator al echipei in 2014. Ai vrea sa bifezi un nou trofeu personal la sfarsitul acestui an?

- Eeeee, m-am simtit onorat de premiul respectiv, dar atunci poate a fost si doar o conjunctura favorabila. Pentru mine cel mai mult conteaza sa stiu ca sunt un pilier model pentru juniori si baietii care vin din urma.

- Ai doi juniori acasa, un job ... complicat si stiu ca pierzi mult timp pe drum la si de la stadion. Ce te mai motiveaza pentru a-ti continua cariera de rugbist? Cat de greu este sa faci fata unui asemenea program?

- Imi place sa cred ca sunt o persoana activa. Nu consider ca am un program incarcat, ci doar ca am mai multe optionale.

- Te-ai gandit sa-ti directionezi micutii spre sportul cu balonul oval sau ai vrea sa-i duci la un sport care le poate aduce castiguri financiare mai mari?

- Am 2 Dragoni acasa si tare as vrea sa-i vad intre buturi. Adevaratele valori in viata sunt prieteniile camarazilor. Si se pare ca sunt pe drumul cel bun din moment ce Matei (n.r. - baiatul mai mare) a impartit deja tricourile de meci: Nr. 1 Matei, Nr. 2 subsemnatul, Nr. 10 mezinul Patrick.

- Ai 32 de ani, te-ar mai tenta o aventura rugbistica la un nivel mai inalt? Cat ai de gand sa mai practici acest sport?

- Dupa 18 ani de rugby abia daca mai imi aduc aminte 2-3 meciuri. Insa tin foarte bine minte momentele de dinaintea meciurilor, de dupa meciuri, atmosfera de la antrenamente, locurile unde se schimba fiecare coleg, vechiul vestiar, etc. Astea sunt elementele care conteaza cel mai mult in familia noastra Grivita. Deci, nu, nu mai sunt preocupat de un transfer. Avem potential si aici. Cu putin mai multa implicare putem spune ca "povestea merge mai departe".

Andrei Chitic: "Inca de cand am intrat in vestiar, am remarcat forta grupului. Este legitimatia acestui club"

Pilierul Andrei Chitic a crescut la CS Metrorex si a trecut prin curtea Stelei, iar acum a ajuns sa apere culorile clubului nostru. 

A intrat in fiecare dintre meciurile din tur din postura de rezerva, dar nu a avut nevoie de foarte mult timp pentru a-si pune amprenta asupra jocului si chiar pentru a marca un eseu in confruntarea cu Dinamo. Cu mai putin de o luna inainte de startul returului, rugbistul Grivitei recunoaste ca pentru gruparea din Parcul Copilului urmeaza o primavara complicata, dar este convins ca daca jucatorii Grivitei se vor ajuta mai mult intre ei vor reusi sa dea lovitura si sa produca surprize placute in meciurile jucate cu adversari mai tineri si mult mai bine pregatiti fizic.

- Esti nou venit in marea familie a Grivitei. Cum ti s-au parut aceste luni petrecute la club? Cum ti s-au parut meciurile jucate in tur?

- Din punctul meu de vedere au fost cateva luni foarte bune, in conditiile in care veneam dupa o pauza destul de lunga care si-a pus amprenta asupra jocului meu. N-am mai pus mana pe balon de cand s-a desfiintat echipa de seniori a clubului Metrorex si cred ca s-a vazut. Dar am fost primit cu bratele deschise aici de catre toata lumea si asta mi-a dat incredere. Meciurile din tur au fost destul de tari, insa nu la nivelul la care ma asteptam. Cred ca ne asteapta un retur mult mai greu si mai dificil.

- Ce ai remarcat la club, in sens pozitiv, si unde crezi ca mai trebuie lucrat?

- Inca de cand am intrat in vestiar, am remarcat forta grupului. Pot spune ca este legitimatia acestui club. De lucrat cred ca trebuie sa mai lucram la capitolul comunicare pentru ca din ce stiu eu suntem mai multi jucatori care s-au alaturat de curand echipei.

- Ai fost in curtea unui club de top si ai ajuns la Grivita. Crezi ca e un pas inapoi pe latura sportiva? Te gandesti sa revii in circuitul de nivel inalt?

- Sunt un produs 100% marca Metrorex. Cu ei am cunoscut succesul in rugby. Am ajuns la Steaua unde pot spune ca am jucat la un nivel destul de bun. Insa cariera mea de rugbist profesionist acolo a luat sfarsit din cauza unor accidentari suferite la umar si la genunchi. Nu consider ca este un pas inapoi venirea la Grivita. Din contra, am ocazia sa impart vestiarul cu niste baieti extraordinari.

- Ai prins doar 120 de minute in tur, dar a fost suficient sa-ti pui amprenta asupra jocului si chiar sa inscrii impotriva lui Dinamo. La cat la suta din potential esti? Unde mai ai de lucru pentru a te apropia de forma maxima? Cat de mult ti-a afectat jocul lipsa relatiilor de joc cu noii tai colegi?

- Sunt undeva la 40% din potential. Evident, mai am mult de lucru la capitolul conditie fizica. Daca as fi pregatit fizic, sunt sigur ca as face fata si la un nivel mai inalt. La inceput a fost greu din cauza lipsei relatiilor de joc cu colegii mei, dar pe parcursul mi-am dat drumul. Stii cum e. Pofta vine mancand.

- Pentru Grivita urmeaza un retur de foc. Ce crezi ca se va intampla? Ce asteptari ai? Poate echipa sa faca fata unui ritm intens si sa-si apere cu succes titlul cucerit in 2015?

- Cu siguranta vom avea un retur de succes. Vom produce multe surprize placute si vom apara titlul cucerit in 2015. Avem nevoie doar de un pic mai multa comunicare si sa ne ajutam mai mult intre noi. Cred ca aici sta cheia succesului: comunicare, disciplina, ajutor.

- Nominalizeaza trei dintre noii tai colegi cu care crezi ca te intelegi cel mai bine.

- Nu am cum sa nominalizez doar trei jucatori. Eu zic ca ma inteleg bine cu toti, mai ales ca sunt unii baieti cu care am mai jucat pe la Metrorex sau pe la juniori.

- Care sunt idolii tai la nivel national si international?

- Pe plan national raman in sufletul meu Radu Basalau, Marius Tincu si Marcel Mihalache, iar la nivel international i-as remarca pe Kevin Mealamu, Owen Franks si Anton Oliver.

Adrian Matei, un alt "francez" ramas cu gandul la echipa din Parcul Copilului

Crescut la Grivita, unde a facut parte dintr-o echipa de juniori ce mai cuprindea nume precum Andrei Kiss, Claudiu Dumitru, Ciprian Caplescu sau actualul fundas al echipei de seniori, Ionel Preda, Adrian Matei este un alt rugbist din Parcul Copilului ce a urmat calea strainatatii.

S-a stabilit in Franta, unde a evoluat pentru echipe precum Saint Xriex sau Limoges, dar gandul sau a ramas alaturi de Grivita. Si are puterea sa recunoasca faptul ca "perioada petrecuta la Grivita a fost cea mai frumoasa parte a carierei mele. Poate si pentru ca eram mai tanar si nu conta decat rugbiul".

Ajuns in anturajul echipei nationale, pentru care a evoluat in doua meciuri test in 2013, 9-9 cu Georgia, la Bucuresti, si 30-20 cu Rusia, la Bucuresti, partida in care a si marcat unul dintre cele trei eseuri ale echipei noastre, Adrian Matei spune ca "nu puteam sa ajung atat de sus daca nu valorificam informatiile invatate, despre rugby si despre viata, de la cei cu care am lucrat la Grivita. Nu sunt putine zilele cand ma gandesc la perioada aia si la oamenii pe care i-am intalnit la Grivita".

Adrian Matei este constant la curent cu parcursul echipei de seniori a Grivitei in Divizia A si spune ca "baietii care fac parte din echipa, dar si cei care vin din urma, ar trebui sa profite de fiecare moment petrecut impreuna si trebuie sa dea tot ce au mai bun in fiecare meci pentru ca momentele astea nu sunt vesnice, din pacate. Baietii de la Grivita trebuie sa ia in calcul doar doua notiuni, Forta si Onoare, asta e tot ce conteaza".

Legendele Griviței, mesaje de încurajare pentru actualii rugbisti

In acest weekend, echipa de juniori U17 a RC Grivita deschide balul meciurilor oficiale disputate de formatia noastra in acest an, cu ocazia turneului de rugby in 10 care va avea loc la Baia Mare. La inceputul lunii aprilie, peste numai cinci saptamani, echipele de rugby in 15 ale RC Grivita, atat seniori cat si cele de juniori U18 si U16, vor disputa primele meciuri oficiale din acest an.

Si cum anul 2017 se anunta a fi unul extrem de greu, unul de tranzitie, pentru clubul nostru, am apelat la cativa fosti jucatori ai Grivitei care sa transmita mesaje de incurajare pentru seniorii si juniorii ce mentin in viata gruparea din Parcul Copilului.

Vorbim despre rugbisti care au castigat titlul national, generatia 1993, jucatori care au ajuns sa scrie istorie pentru echipa nationala a Romaniei sau macar de griviteni care pastreaza amintirea unor victorii de senzatie cu rivalele Dinamo si Steaua, succesuri obtinute intr-o perioada in care echipa deja isi incepuse caderea.

Bogdan Podeanu

Fost jucator de baza al echipei care a castigat ultimul titlu national, cel din 1993, Bogdan Podeanu este unul dintre numerosii griviteni care au ramas cu sufletul alaturi de gruparea din Parcul Copilului. Isi aduce aminte cu drag mai ales de victoriile obtinute in fata marilor rivale, Steaua si Dinamo Bucuresti, si spune ca istoria titlului cucerit in urma cu 24 de ani este una cat se poate de simpla: "Am avut evolutii mai degraba inconstante in tur, dar eram si noi acolo sus, la bataie. In cantonamentul dintre tur si retur ne-am adunat mai multi baieti la o bere, dupa un antrenament, si am zis ... ba, da noi de ce nu am putea sa luam campionatul? De atunci, am inceput sa gandim altfel. Sa muncim din ce in ce mai mult, sa jucam din ce in ce mai bine, sa avem incredere in noi si in forta grupului. Asa si baietii care joaca acum. Seniori, juniori, nu conteaza ... important e sa creada in ei, in fortele lor si in forta grupului".

Laurentiu Draghia "Lulu"

Un alt fost component al echipei de aur care a castigat titlul din 1993, Laurentiu Draghia a scris istorie pentru RC Grivita ajungand sa joace pana la aproape 40 de ani pentru gruparea din Parcul Copilului. Ajuns acum la 50 de ani, cel poreclit "Lulu" recunoaşte ca dragostea pentru Griviţa este atat de mare incat "crede-ma ca si acum imi vine sa ma pregatesc un pic, sa-mi pun ghetele in picioare si sa mai bifez macar cateva minute pentru echipa asta". In legatura cu titlul din 1993, Laurentiu Draghia spune ca "sa stii ca nici in perioada aia, la inceputul anilor 1990, nu se castigau multi bani din rugby. Mult timp am jucat si noi din dragoste pentru acest sport care te modeleaza ca om pe viata. Titlul l-am cucerit gratie fortei grupului. Eram prieteni si pe teren si la sprit, iar cand grupul este unit obiectivele sunt mult mai usor de indeplinit. Sigur, eram si muncitori. 5 zile din 7 eram la teren si faceam cel putin cate un antrenament pe zi. Pentru baieti ... ce sa zic? Le recomand sa ramana uniti, sa se sacrifice unul pentru altul si sa nu uite ca rugbiul se joaca mai intai cu inteligenta si abia apoi cu fizicul. Daca nu stii sa-ti pui fizicul in valoare, degeaba esti cat dulapul sau ai cine stie ce muschi. Chiar vreau sa le transmit salutari baietilor care formeaza Grivita de azi si sa le transmit ca si noi, cei mai varstnici, suntem alaturi cu sufletul de tot ce inseamna RC Grivita".

Gabriel Cilinca

Gabriel Cilinca a facut si el parte din echipa Grivitei care a castigat titlul din 1993 si chiar a ajuns in nationala evoluand in echipa Romaniei care a castigat, cu 41-13, meciul cu Portugalia din deplasare, din aprilie 1993. Gabriel Cilinca recunoaste ca "titlul din 1993 a fost sansa unei generatii foarte talentate. Am avut sansa de a ma alatura unui grup de jucatori ambitiosi si care erau extrem de seriosi cand venea vorba de rugby. Ne-am valorificat atuurile cu foarte multa munca si multa comunicare. Discutam foarte mult intre noi despre rugby, despre cum sa abordam urmatorul meci in functie de adversar, despre ce tactica ar trebui sa folosim, etc. Am fost prieteni in vestiar, pe teren, in afara lui, peste tot. Am fost o mare familie si la bune si la mai putin bune. Doar la Locomotiva si la Grivita am avut parte de colectiv in care sa se vorbeasca numai despre rugby". In legatura cu actualii echipieri ai Grivite, Gabriel Cilinca spune ca "in primul rand trebuie sa existe o legatura stransa intre jucatori, iar ei sa nu uite ca, vorba aia, invingatorii iau totul. Chiar sper din tot sufletul ca Grivita sa revina acolo unde ii este locul si sa se bata din nou pentru castigarea campionatului national".

Ciprian Vlasceanu

Fost jucator la gruparea din Parcul Copilului pentru o perioada de sapte ani, inaintasul Ciprian Vlasceanu a prins cinci selectii in echipa nationala a Romaniei, in 2000, si este unul dintre numerosii rugbisti romani care s-au stabilit in Franta. Desi aflat la mii de kilometri distanta, Ciprian Vlasceanu a ramas si el cu sufletul alaturi de Grivita "pentru ca m-am simtit ca intr-o mare familie in cei sapte ani petrecuti la Grivita. Ma mandresc cu perioada aia pentru ca am avut onoarea sa joc la o echipa atat de mare si valoroasa. Toti francezii implicati in rugby au auzit de Grivita, toata lumea cunoaste ce inseamna echipa aia. Despre baietii de acum din echipa nu stiu ce sa zic. Cred ca trebuie sa intre cu mandrie pe teren, sa onoreze trecutul si sa se bucure de fiecare moment petrecut la clubul acela".

Paul Mihai Stoian

Desi a petrecut doar patru ani la gruparea din Parcul Copilului, Paul Mihai Stoian, jucator de linia a treia, a fost timp de doi ani capitanul Grivitei. Iar din aceasta postura a prins un loc 4 in Liga I si o multime de rezultate importante, inclusiv victorii cu Dinamo sau Steaua. Stoian isi aduce si el aminte cu placere de perioada petrecuta la Grivita: "Noi ne cam asumam statutul de echipa mica, pentru ca nu mai aveam aceeasi influenta ca Dinamo sau Steaua. Ieseam din vestiar cu gandul ca suntem deja condusi cu 15-0 si ca trebuie sa muncim cat mai mult si sa dam totul pentru a intoarce rezultatul. Asta era secretul nostru. Indiferent de numele adversarului si de conditiile existente, baietii trebuie sa se gandeasca la faptul ca si adversarii au tot doua maini sau doua picioare, nu sunt cu nimic mai prejos. Important este sa se bazeze pe forta grupului si sa joace la intensitate maxima din primul si pana in ultimul minut, pentru a-si sufoca adversarul. Si forta grupului nu poate exista daca baietii nu sunt prieteni. E nevoie de unitate si asta trebuie sa se vada tot timpul, nu numai pe teren. Baietii sa manance impreuna, sa bea un sprit impreuna, sa iasa cu sotiile sau prietenele impreuna, sa mearga in vacante impreuna, etc".

Mihai Ionut Mengher

Un alt grivitean care a prins meciuri memorabile in tricoul Grivitei este Mihai Ionut Mengher. O adevarata forta a naturii, Mihai Mengher si-a pus amprenta pe jocul Grivitei inca de la primul meci ca titular si, chiar daca intre timp viata l-a facut sa se stabileasca, practic, in Spania, fostul echipier al gruparii din Parcul Copilului a ramas cu sufletul alaturi de fosta campioana a Romaniei si a Europei. "Pentru mine Grivita a fost ca o a doua casa. Vreau sa le multumesc domnilor antrenori care au avut incredere in mine, dar mai ales tatalui meu, care pentru mine ramane unul dintre marii rugbisti ai Romaniei, mentorul si antrenorul meu personal. Le multumesc pentru ca m-au invatat totul despre cel mai frumos sport din lume. Imi aduc aminte de primul meci jucat la seniori. Era un meci de Cupa, pe Parcul Copilului. Aveam in fata adversari care jucasera cu tatal meu. Cand au aflat ca sunt baiatul domnului Mengher, nu poti sa-ti dai seama unde aveam inima. Am batut pe Steaua in Ghencea, am avut vreo doua-trei meciuri de care pe care cu Dinamo. Imi pare rau ca nu am putut sa duc numele asta mai departe. Nu s-a putut in tara, dar asta e ... ", isi aminteste Mihai Mengher despre perioada frumoasa petrecuta in Parcul Copilului. Desi este la mii de kilometri distanta, Mihai a ramas cu sufletul alaturi de Grivita. Urmareste cu atentie evolutia si rezultatele echipei si spune ca "baietii ar trebui, in primul rand, sa aiba incredere in ei. Sa se respecte pe teren si in afara lui si sa fie uniti, indiferent de cat de mari, puternici sau valorosi sunt adversarii. Stii cum e? Diferenta o face ... numarul de "coaie" avute. Ce daca adversarul are 2 metri si 200 de kilograme? Ok, are doua maini si doua picioare, ca si tine. Dar daca el are doua coaie, tu trebuie sa ai trei. Baietii care sunt acum la echipa merita un respect deosebit si sunt sigur ca daca nu se dau la o parte de la nimic, daca raman uniti, pot ajunge acolo sus unde le este locul. Chiar vreau sa profit de prima ocazie pe care o am sa ii vizitez si sa facem o miuta. Imi este tare dor de atmosfera din Parcul Copilului".

Lucian Sirbu

A scris istorie in tricoul Stelei si mai ales in cel al nationalei Romaniei. A adunat 76 de selectii in tricoul "Stejarilor", a marcat 10 eseuri pentru Romania, inclusiv cu Georgia, la Tbilisi, cu Italia, la Parma, cu Namibia, la Cupa Mondiala din 2003, sau cu Tara Galilor, la Cardiff. Este unul dintre cei mai selectionati rugbisti romani si un jucator care a evoluat multi ani in Franta, inclusiv la Racing Metro, campioana en-titre a Frantei si vicecampioana en-titre a Europei. Si totusi, Lucian Sirbu nu uita perioada petrecuta in Parcul Copilului: "Pentru mine Grivita a insemnat TOTUL. M-a format ca om si ca rugbist. Nu as fi ajuns sa gust succesul in campionatul national, in tricoul Romaniei si la cluburile pentru care am evoluat in Franta. Tot respectul pentru acest club care merita un parcurs stralucitor". Lucian recunoaste ca urmareste de la distanta evolutiile echipei si le transmite actualilor jucatori de la Grivita, seniori si juniori, "sa profite de fiecare clipa petrecuta pe teren. Viata de sportiv e mai scurta decat avem impresia".

RC Grivita intr-o noua prezentare. Povestea din spatele poreclelor de la echipa

Desi se zbate de ani buni in anonimatul Ligii a treia a rugbiului romanesc si se bazeaza exclusiv pe amatori, majoritatea trecuti de prima tinerete sportiva, Rugby Club Grivita continua sa se mentina la un nivel cel putin onorabil.

Echipa a reusit sa castige Divizia A in 2015, iar in sezonul 2016-2017 se bate de la egal la egal cu Dinamo II Bucuresti si CS Tomitanii Constanta, formatii care au in lot jucatori mult mai tineri si mai bine pregatiti din punct de vedere fizic.

In ciuda faptului ca a incheiat sezonul de toamna cu o infrangere suferita pe terenul lui Dinamo II, obiectivul Grivitei ramane castigarea titlului, iar echipa antrenata de Alexandru Marin se va baza, macar de principiu, pe un lot largit de 31 de jucatori la cele sase meciuri programate in aprilie si mai.

Si cum pana la data primului meci, programat pe 8 aprilie, mai sunt aproximativ doua luni, ne-am gandit sa va familiarizam mai mult decat de obicei cu jucatorii nostri si sa va ducem in intimitatea vestiarului prin intermediul acestui material, mai ales ca toata lumea stie cine sunt Marian Forminte, Bogdan Budeanu, Andrei Stanila, Sabin Vasilescu, Alexandru Ungureanu, Claudiu Stefan, Marius Mamoc sau Ionel Preda, dar putina lume, in afara de cei vizati direct, stiu cine sunt Mutley, Finul, Copilul, Docky, Meme, Militianul sau Bijoux.

Linia I

Marian "Docky" Forminte (capitanul echipei)

Marian Forminte este poreclit "Docky" prin prisma jobului pe care il are, capitanul Grivitei fiind medic chirurg la Spitalul Colentina. Docky nu isi mai aduce aminte cu exactitate momentul in care s-a ales cu aceasta porecla. Insa Bogdan Budeanu, colegul sau de suferinta din Linia I, spune ca prima porecla a lui Forminte nu a fost Docky ci Moby, din perioada junioratului, ulterior porecla adaptandu-se la cariera spre care s-a indreptat inaintasul Grivitei.

Alexandru "Copilul" Oancea

Venit anul trecut de la CSM Baia Mare, Oancea spune ca "eu nu prea am avut porecle. Cand am trecut la seniori, mai erau baieti care imi spuneau copilul sau copile, dar, in rest, toata lumea m-a stiut pur si simplu de Oancea".

Andrei "Muschi" Iacob

Unul dintre cei mai experimentati jucatori din lotul Grivitei, Andrei a ramas cu porecla inca din perioada junioratului. Antrenorul Constantin Calafeteanu este "vinovat" in acest caz, dar inaintasul Grivitei spune ca "nu mai imi amintesc exact de ce m-a poreclit asa".

Luigi "Luiguss" Padureanu

Desi a pierdut in ultima perioada lupta pentru un post de titular, Luigi ramane unul dintre oamenii de baza ai echipei, fiind alaturi de Grivita inca din perioada junioratului. Este cunoscut si sub numele de "Luiguss". De ce? "Pentru ca, cand eram mic, am citit toata colectia de carti Sven HaSSel, fiind foarte interesat de istorie. Imi placea sa citesc tot ce era legat de un razboi sau altul si eram fan SS (n.r. - organizatie paramilitara fascista, reprezentanta de baza a Partidului Nazist). Si de aici Luigi s-a transformat in Luiguss".

Andrei "Buturuga" Chitic

Venit si el anul trecut alaturi de Grivita, Chitic spune ca "pe mine ma cunostea lumea de obicei drept Buturuga. Este o porecla primita de cand eram la juniori 1 de la Marian Ispir, actualul jucator al celor de la CSM Bucuresti. Mi s-a spus asa din cauza placajelor pe care le dadeam, si pe care le mai dau si acum din cand in cand, la nivel foarte jos, riscant si fara a intinde bratele. Acum nu prea mai imi spune lumea asa, dar a fost o perioada in care si arbitrii cand vorbeau cu mine mi se adresau asa".

Mihai "Muppets" Stefanescu

Fost jucator la Dinamo, Stefanescu este cunoscut drept "Muppets" si spune ca a ramas cu aceasta porecla dupa un cantonament petrecut in urma cu cativa ani in Franta: "Un coleg mai mare mi-a spus asa pentru ca faceam mereu glume si misto de ceilalti baieti".

Linia II

Bogdan "Budi" Budeanu

Budeanu este jucatorul care a dat cele mai multe porecle din actualul lot al Grivitei. Dar nici el nu a scapat: "Mie mi se spune Budi de la un meci cu Olimpia disputat pe terenul lor. Pe finalul partidei mi s-a desprins urechea dreapta, sangeram si m-a scos arbitrul afara. M-au urcat in ambulanta si m-au trimis direct la spital, pentru ca nu puteau sa ma coasa acolo. La meciul respectiv asista si nepotica mea, Maya, care avea vreo trei ani atunci. Cand a aflat motivul pentru care sunt dispus la spital i-a spus surorii mele ceva de genul hai mami sa cautam prin iarba urechea lui Budi. Ea mi-a zis prima data asa si de atunci nea Sandu (n.r. - Alexandru Marin, antrenorul echipei) si baietii au preluat ideea de Budi".

Alexandru "Dana" Daineanu

Venit in urma cu circa doi ani de la CS Navodari, Alexandru este cunoscut mai ales drept "Dana". Evident, porecla vine de la Bogdan Budeanu. Cei doi au fost colegi in linia a doua in sezonul 2015, cand Grivita a castigat Divizia A, iar Budeanu, incomodat de numele lung al coechipierului sau, a luat o decizie ... radicala. Interesant este ca si membrii staff-ului tehnic au multe momente in care, incomodati de numele lung al jucatorului, au tendinta sa-l strige "Dăiene".

Marian "Calul" Arion

Fost jucator la Dinamo si CSM Bucuresti, Marian Arion s-a alaturat in 2016 lotului RC Grivita si este cunoscut de toata lumea drept "Calul". Este o alta porecla preluata inca din perioada junioratului: "Eram la Olimpia si, pentru ca eram cel mai inalt dintre baieti si aveam picioarele lungi, antrenorul Dragos Manea mi-a pus porecla de Calul. De altfel cred ca foarte putine persoane implicate in rugbiul romanesc, jucatori sau antrenori, ma cunosc dupa numele real. Toti ma stiu de Calul".

George "Zaha" Zaharia

Crescut in curtea Stelei, Zaharia a ramas inca perioada respectiva cu diminutivul "Zaha", preluat si de noii sai colegi de la Grivita: "Alta porecla nu prea am avut de-a lungul timpului".

Linia III

Andrei "Muttley" Stanila

Flankerul Grivitei este asemanat deseori cu celebrul personaj de desene animate "insa primii care mi-au spus asa sunt baietii din Grupul vesel al cheliosilor, adica Alexandru Arsene, Stefan Abaseaca, Mircea Paraschiv si Catalin Gealapu (n.r. - toti actuali sau fosti jucatori ai Grivitei). Eu faceam misto de ei ca nu mai au par, iar ei mi-au pus porecla de Muttley, ca nu intelegeau ce zic".

Sabin "Visinescu" Vasilescu

Revenit de curand alaturi de echipa si ca jucator, Sabin este cunoscut mai ales sub porecla de "Visinescu". S-a ales cu ea din perioada in care a fost managerul nationalei feminine de rugby sevens: "eram intr-un cantonamente si fetele au decis sa-mi spuna asa ca un fel de pedeapsa pentru ca eram strict si fixist. Ulterior insa mi-au multumit pentru ca au evoluat si au inteles cu adevarat cuvantul PROFESIONALISM".

Alexandru "Finul" Arsene

Desi a trecut prin momente extrem de delicate in urma cu nu foarte mult timp, Alexandru Arsene ramane un campion in adevaratul sens al cuvantului si isi doreste sa revina pe teren pentru Grivita. Inaintasul echipei noastre este cunoscut de intreaga lume a rugbiului drept "Finul", iar vinovat pentru asta este reputatul tehnician Adrian Costache.

Florin "Oprica" Oprisor

Florin este inca unul dintre jucatorii care se "lauda" ca "eu nu prea am primit porecle la viata mea, mai degraba le-am dat porecle altora. Ba chiar si in materie de botez eu niciodata nu mi-am luat un botez cap-coada, dar am organizat destul. Insa de multe ori lumea imi spune Oprica, un fel de prescurtare de la Oprisor".

Claudiu "Podo Moldoveanul" Podoleanu

Revenit la Grivita, dupa ce a mai jucat pentru echipa din Parcul Copilului si in 2013, Podoleanu este tipul de jucator cu mai multe porecle sau diminutive, dar niciuna nu a devenit clasica: "Mie de obicei mi se spune Podo, pentru ca baietilor le este mai usor. Pe vremuri mi se mai spunea moldoveanul pentru ca baietii aveau senzatia ca am un stil mai de ghiolban asa".

Marius "Tataie" Perniu

Marius Perniu are, deja, aproape trei decenii de Grivita la activ, fiind unul dintre rugbistii care s-a apucat de acest sport cam imediat dupa Revolutia din 1989 si care a jurat dragoste solemna unui singur club. De aceea se intelege de ce a fost poreclit "Tataie" sau "Duncan MacLeod" (n.r. - celebrul personaj din seria Nemuritorul). Insa Marius nu-si pierde simtul umorului si spune ca "nu stiu cine m-a poreclit deh, varsta! Dar probabil ca a fost vreun tanar invidios pe mine".

Viorel "Fulgerica" Nicolae

Viorel Nicolae Fulgerica este tipul de jucator care a ramas cu porecla inca din perioada in care facea primii pasi in rugby. A inceput sa practice sportul cu balonul oval ca aripa, remarcandu-se prin viteza avuta. De altfel, notorietatea poreclei i-a luat-o inainte. Putina lume din rugby mai stie numele sau real. Intre timp, Fulgi a facut pasul spre gramada, joaca pe postul de flanker si a devenit ... "Spartanul", dar vechea porecla, Fulgerica, ramane imbatabila.


Robert "Fluturasul" Gontineac

Fiul legendarului Romeo Gontineac, Robert chiar se lauda cu una dintre cele mai amuzante porecle din lot: "Abia am inceput sa practic rugbiul la Steaua cand antrenorul meu de atunci, Nea Lulus, m-a pus sa joc impotriva baietilor lui. La o faza m-am agatat de unul dintre cei mai inalti jucatori de pe teren si cum eu eram mai mic asa m-a tras pur si simplu in aer dupa el. Practic eram ca un fluturas in spatele lui, agatat de el. Si de atunci am cam ramas cu porecla asta".

Mihai "Turbina/ Dulaul" Adam

Ajuns printre jucatorii cu cele mai multe sezoane de Grivita la activ, Mihai Adam este tipul de jucator extrem de polivalent, putand evolua la linia intai, linia a treia, dar si centru sau aripa. Sustine ca nu are porecla, insa colegii obisnuiesc sa-l strige "Turbina", pentru ca este energetic pe teren, iar in viata de zi cu zi lucreaza intr-un atelier auto. Mai spune momente in care i se spune si "Dulaul", pentru ca este relativ mic de statura dar extrem de agresiv pe teren.

Mijlocas la gramada

Alexandru "Bahoi" Ungureanu

Cel mai bun si constant jucator al Grivitei din ultimii ani, Alexandru Ungureanu este cunoscut in lumea rugbiului de la noi, nu doar in sanul echipei, drept "Bahoi". Aceasta porecla i-a fost conferita de Cristian Onofrei, vechiul sau coechipier de la Grivita si actualul jucator al formatiei Dinamo Bucuresti.

Mijlocas la deschidere

Alexandru "Alecu" Marin

Absent la cele patru meciuri din tur, din cauza unor probleme medicale, Alecu spera sa revina cat mai rapid pe teren si sa conduca echipa spre un nou titlu de campioana a Diviziei A. "Alecu" este, evident, un diminutiv de la Alexandru, dar jucatorul Grivitei spune ca nu-si mai aminteste cine i-a zis prima data asa. Insa in spatiul online jucatorul Grivitei este cunoscut si drept "Alecu Demari", joc de cuvinte pornit de la Mari, sotia sa.

Aripi

Claudiu "Fane Militarul/ Fane Farmacie" Stefan

Revenit pe teren anul trecut, dupa o pauza de doi ani, Claudiu Stefan este cunoscut drept "Fane Militarul" sau "Fane Farmacie". Prima data a fost porecla de Fane Farmacie, "porecla ce mi-a fost data de baietii din Linia I, Stefan Abaseaca, Andrei Iacob, unul dintre ei. Eram specialist in retete naturiste si le recomandam pastile si moduri de a slabi. Ulterior am devenit Fane Militarul, fiind militar in viata de zi cu zi".

Stefan "Fane Avioane" Herghelegiu

Pentru ca lucreaza in domeniul aeronauticii, lui Stefan Herghelegiu i s-a spus inca din start "Fane Avioane". Povestea este scurta si cuprinzatoare: "Eram, practic, doi de Fane la echipa, eu si Claudiu Stefan, Fane Militaru. Iar baietii au vrut sa faca diferenta intre noi si asa am devenit Fane Avioane. Cred ca Sabin a fost primul care mi-a zis asa".

Luci "Asasinul" Florea

Cu o rata de un eseu inscris la doua meciuri in tur, Luci Florea a profitat din plin de sansele primite si a devenit un pion important in echipa. Tanarul jucator al Grivitei spune ca "cel mai mult mi-a placut ca Florin Besliu, antrenorul meu de la juniori, m-a poreclit Asasinul la un turneu de rugby 7 disputat acum un an sau doi. Mi-a spus asa pentru ca sunt tipul de jucator individualist care nu da pase. Credeam ca i-am mancat ficatii atunci".

Andrei "Cojo" Cojocaru

Venit anul trecut la Grivita, Andrei Cojocaru s-a integrat perfect in echipa si a reusit sa-si castige locul printre titulari, punctand deja in partida cu Tomitanii de pe teren propriu. La nivel de porecle, aripa Grivitei este tipul de jucator care raspunde la prescurtarea de "Cojo", din motive evidente.

Centri 

Marius "Meme" Mamoc

Devenit in acest sezon unul dintre cei mai importanti jucatori din echipa, Marius Mamoc a fost poreclit Meme de colegii sai. Insa jucatorul Grivitei spune ca nu stie prea multe detalii despre aceasta mutare: "Nu mai stiu exact cum s-a intamplat. Banuiesc ca este o prescurtare produsa de initialele numelui. Cred ca Andrei Iacob mi-a zis prima data Meme".

Nicolae "Nae Chuck Norris" Oprea

Fost international de rugby 15 si rugby sevens, Nicolae Oprea are o porecla ce provine prin prescurtarea numelui, Nae, evident, dar mai este cunoscut si drept Chuck Norris pentru ca se mentine imbatabil indiferent de situatie si conditii.


Alexandru "Militianul" Galin

Unul dintre cei mai importanti jucatori din istoria recenta a Grivitei, Galin spera sa aiba ocazia sa revina cat de curand pe teren, dupa ce a fost macinat de mai multe probleme la genunchi in ultimii ani. Galin sustine si el "ca nu prea am avut porecle de-a lungul timpului. Pe vremuri mai imi spuneau unii Sobolanul, dar asa, trecator, iar acum mi se mai spune Militianul pentru ca activez in cadrul Ministerului de Interne".

Catalin "Şoldo" Ionita

Unul dintre cei mai tineri jucatori din lotul Grivitei, centrul Catalin Ionita a venit la echipa cu porecla "Şoldo" din perioada petrecuta la CSM Bucuresti. Antrenorul Dragos Manea se face vinovat si in acest caz, dar Ionita spune ca acum s-a obisnuit ca baietii din echipa sa-l strige simplu, pe numele de familie.


Florin "Bijoux" Bujor

Florin Bujor este tipul de jucator care poate evolua pe aproape orice post de pe linia de treisferturi. Iar variatia se mentine si la nivel de porecle, pentru ca numele sau de familie a fost transformat in "Buji", "Bujie" sau "Bijoux". Vinovat este acelasi Bogdan Budeanu, care vine si cu precizari pretioase in acest caz: "L-am numit Bijoux pentru ca baiatul asta este foarte pretios pentru noi, cam ca bijuteriile asa".

Fundas

Ionel "Jhonel" Preda

Revenit si el in echipa dupa o pauza indelungata, Ionel nu are o porecla anume. I se mai spune "Jhonel", pentru a da o nota speciala, iar vinovat este, si in acest caz, Bogdan Budeanu: "Nu am avut neaparat o porecla. Doar pe Budeanu l-am auzit ca a inceput chestia cu Jhonel. In rest, mi s-a mai spus in multe feluri, dar au fost doar cazuri punctuale".

BONUS: ANTRENORUL ALEXANDRU "BUCATARUL" MARIN

Staff-ul Grivitei este condus, in calitate de antrenor principal, de Alexandru Marin. Tehnicianul este cunoscut in lumea rugbiului, de foarte multi ani, drept Sandu Bucatarul. De unde si pana unde? "Din perioada junioratului, cand il aveam antrenor pe Nicu Vizitiu. Am absolvit scoala profesionala, specializarea bucatar, si Liceul Viilor, profil alimentatie publica si turism/comert. Iar nea Nicu a fost primul care mi-a zis Sandu Bucatarul".

Grivita a sunat adunarea pentru inceperea pregatirii sezonului de primavara

Joi seara, 22 de rugbisti au fost prezenti la prima actiune mai consistenta a RC Grivita din 2017. Gruparea din Parcul Copilului si-a propus sa pregateasca intr-un mod cat mai potrivit returul Diviziei A care va incepe pe 8 aprilie.

Si cum in tur am aratat multe carente la nivel de pregatire fizica s-a stabilit ca echipa are nevoie de mai mult de doua luni de pregatire pentru ca la primul meci din primavara, cel cu Tomitanii Constanta, sa ne prezentam la un nivel cat mai apropiat de potentialul maxim. Se va merge pentru aproape o luna pe un program de pregatire cu doua antrenamente pe saptamana, marti si joi de la 18.30, urmand ca din jurul datei de 15 februarie, in functie si de conditiile meteo, sa se treaca la programul clasic de trei antrenamente pe saptamana, luni, miercuri si vineri de la 18.30. Sedintele de readaptare la efort vor fi urmate de antrenamente intense care sa aduca imbunatatiri la capitolul conditie fizica, dar si la imbunatatirea relatiilor de joc, in conditiile in care nu mai putin de noua dintre cei 26 de jucatori folositi in tur sunt rugbisti care nu au evoluat in sezonul 2015, cand echipa a castigat Divizia A, si care abia au venit sau au revenit langa echipa.

Prima sedinta de pregatire din acest sezon a fost prefatata de o discutie sustinuta intre jucatori. Iar concluzia a fost ca echipa a avut o evolutie buna in tur, remarcandu-se apararea din meciul cu Sportul Studentesc, castigat cu 3-0, victoria obtinuta cu CS Tomitanii, 24-15, dupa 7-15 in minutul 55, desi am avut in fata o echipa care da o treime din lotul nationalei de juniori U20, si chiar si evolutia din meciul cu Dinamo II, cand micile momente de neatentie ne-au costat victoria in fata unui adversar mult mai bine pregatit fizic si care a beneficiat de aportul a cel putin cinci jucatori adusi de la prima echipa.

Totusi, intregul efectiv de jucatori este constient ca ne asteapta un sezon de primavara mult mai complicat si mai intens, iar succesul misiunii de a ne apara titlul cucerit in 2015 depinde de primele trei saptamani, cand Grivita da piept cu cele mai pregatite echipe din Divizie, Tomitanii (8 aprilie, la Constanta) si Dinamo II (22 aprilie, Parcul Copilului). Iar pentru a trece cu brio de examenele primaverii este nevoie de o implicare mai mare din partea tuturor celor care si-au asumat implicarea in acest proiect.

Este foarte posibil ca lotul de jucatori care a dus greul in tur sa mentina steagul sus si in a doua parte a campionatului, fiind greu de crezut ca la Grivita vor exista mutari semnificative de efectiv in urmatoarea perioada.

Desi a lipsit de la intalnirea de joi cu rugbistii, antrenorul Alexandru Marin este de parere ca "Grivita are puterea necesara pentru a castiga Divizia A, insa totul depinde de baieti. Cum vor participa la antrenamentele pe care le stabilim de comun acord si cum vor reusi sa mentina atmosfera in lot. Despre eventuale transferuri nu stiu ce sa spun. Noi avem portile deschise, cine vrea sa vina, juniori sau jucatori experimentati, sa vina. Cred ca deja nu mai este un secret ca noi, aici, ne bazam pe amatorism, camaraderie si atmosfera specifica grivitenilor".

S-a zvonit la un moment dat ca tehnicianul Grivitei ar dori sa renunte la conducerea echipei de seniori la sfarsitul actualului sezon, pe motiv de pensionare, dar Alexandru Marin da asigurari ca "nu se pune problema de asa ceva. Daca intrunesc conditiile, ies la pensie de la locul de munca, dar de la rugby ... niciodata".

Exista posibilitatea ca in a doua jumatate a lunii martie jucatorii Grivitei sa sustina si cateva partide de verificare, in special pentru a se obisnui cu atmosfera de meci, mai ales ca aproximativ in aceeasi perioada o mare parte dintre jucatorii celor de la Tomitanii Constanta, primii nostri adversari din retur, vor fi implicati in mod direct in meciurile pe care Romania le va disputa la Campionatul European de juniori U20.

Juniorii Grivitei, dezvaluiri despre viata in cantonamentul nationalei de juniori U18

Nationala de juniori U18 a Romaniei s-a aflat in cantonament in perioada 14-21 ianuarie la Snagov.

Obiectivul actiunii a fost demararea pregatirii participarii la Campionatul European din acest an. 34 de jucatori s-au aflat sub comanda staff-ului condus de Cosmin Cioriciu si Danut Dumbrava, iar trei dintre rugbisti au reprezentat echipa noastra, Rugby Club Grivita. Inaintasii Catalin Cristian Soare si Ion Mihail Goran si jucatorul de treisferturi Marian Amaxinoaei au parcurs etapele pregatirii de la Snagov si au luat parte si la meciul de verificare programat la sfarsitul saptamanii trecut, eveniment care a si pus punct final primului cantonament programat in acest an pentru lotul national de juniori sub 18 ani.

Considerat unul dintre cei mai promitatori jucatori de treisferturi, Marian Amaxinoaei recunoaste ca a avut unele dificultati in a se adapta la programul de pregatire si ca sedintele pentru imbunatatirea conditiei fizice "au fost un pic cam grele", dar spune ca "per total intreaga experienta a fost una foarte frumoasa. Dupa cateva antrenamente de adaptare, totul a fost ok. Domnii antrenori ne-au luat mai tare la inceput, dar in timp lucrurile au inceput sa se aseze si am inceput sa ne intelegem foarte bine cu totii".

Desi lotul a fost alcatuit din jucatori proveniti de la un numar record de echipe, Marian este de parere ca "nu a existat nicio diferenta intre noi. Toti am fost egali si am cautat sa ne ajutam cat mai mult intre noi. Eu, unul, m-am simtit foarte bine alaturi de echipa si sper sa mai fiu convocat, desi domnii antrenori mi-au spus ca ar trebui sa mai pun cateva kilograme pe mine, sa-mi imbunatatesc masa musculara".

Aflat printre ultimii jucatori convocati la lotul national, Catalin Cristian Soare recunoaste si el ca "din punct de vedere fizic a fost destul de greu, am avut cate trei antrenamente pe zi, dar per total a fost o experienta foarte utila pentru ca am invatat multe lucruri noi". Si inaintasul Grivitei sustine ca unul dintre atuurile cantonamentului a fost unitatea grupului: "M-am simtit ca intr-o familie. Stiam toti ca trebuie sa muncim pentru indeplinirea aceluiasi obiectiv. Desi provenim de la multe echipe, nu exista diferente intre noi. Ne-a fost mai greu la inceput, dar pe parcurs ne-am adaptat".

Departe de colegii de la echipa de club, Catalin Cristian Soare ramane cu gandul si inima in Parcul Copilului, iar concluzia sa dupa acest cantonament este ca "mi-as dori sa ajunga la lot cat mai multi dintre colegii mei de la Grivita pentru a vedea cum si cat de mult trebuie sa muncim pentru a ajunge in top".

Aflat, pe aceeasi lungime de unda cu colegii sai, inaintasul Mihai Goran recunoaste si el ca s-a adaptat mai greu la intensitatea antrenamentelor, dar "dupa cateva sedinte de pregatire mi-am intrat in ritm".

Mihai sustine ca "m-am simtit foarte bine in cantonamentul echipei nationale. Sunt convins ca atat eu, cat si colegii mei de la Grivita am invatat multe lucruri pe care nu le stiam si care ne vor aduce un plus la echipa de club. In primul rand am invatat ca este foarte important sa muncim cat mai mult si sa ne adaptam cerintelor antrenorilor. Si la lot, chiar daca antrenorii ne-au luat mai tare la inceput din momentul in care am inteles ce doresc ne-a fost mult mai usor pe teren".