13 griviteni reprezentativi si amintiri placute legate de duelurile cu un adversar de traditie, Sportul Studentesc

Pe 14 aprilie, de la ora 10.00, Rugby Club Grivita sustine primul meci oficial din 2018.

Peste 36 de zile mergem pe terenul bunilor prieteni de la Sportul Studentesc pentru a recupera punctele pierdute in toamna, cand rivalii nostri traditionali s-au impus, cu 22-14, in Parcul Copilului. Ne dorim sa fie momentul care anunta reintrarea noastra in lupta pentru castigarea Diviziei, dar mai ales meciul care sa arate ca meritam sa ne batem pentru realizarea triplei, respectiv pentru castigarea Diviziei pentru a treia oara la rand, dupa succesele obtinute in 2015 si 2017. Asta desi echipa ocupa in acest moment doar locul al patrulea, fiind depasita in tur de Dinamo Bucuresti, Sportul Studentesc si CS Manastur.

Si pentru ca ne dorim ca dupa meciul cu Sportul sa avem doar amintiri placute, am apelat la mai multi griviteni reprezentativi din actualul lot al echipei pentru a ne povesti ce amintiri placute au ei pana acum din confruntarile cu gruparea din Complexul Tei. Unii au pus mai mult pret pe realizarile personale sau ale echipei, altii au pus pret pe relatiile interumane sau pe faptul ca nimeni nu a avut de suferit, fizic, cert este ca fiecare moment are farmecul lui in parte si toate merita rasfoite.

LUIGI PADUREANU

"Este simplu. Cele mai placute amintiri sunt victoriile. S-au castigat multe meciuri pentru Grivita, dar cand ii bati pe cei de la Sportul parca simti o satisfactie aparte"

BOGDAN BUDEANU

"Amintiri din meciuri nu prea am ca, deh, ne mai lovim la cap si ... na (rade). Cel mai mult imi plac momentele cand imi dau seama, la finalul meciului, ca nu au existat accidentati. Important este ca la final sa putem sa ne felicitam reciproc, indiferent de cine a castigat si cine a pierdut. Sa existe acelasi salut, indiferent de rezultat. Daca ambulanta pleaca fara clienti, eu zic ca a fost o zi buna pentru rugby. Nu stiu cum stam in raport cu ei la statistici, dar important este ca peste ani sa ne uitam la fotografiile din meciuri cu drag"

ALEXANDRU ARSENE

"Pentru mine cea mai placuta amintire dintr-un meci cu Sportul este de la o partida jucata pe terenul I din Parcul Copilului. Conduceam, meci foarte strans, ne aparam in 22-ul nostru de ceva vreme. La un moment dat, un baiat tzapan de la Sportul vine din scurt, viteza, bam. L-am pus jos. Nu a reusit sa bata linia avantajului. L-am placat eu si cu fratele meu, Andrei Stanila. Baiatul, puternic, ne-a zdruncinat serios. Dar pe fundal am auzit vocea bunului nostru prieten Mircea Paraschiv, care are un simt al umorului aparte. A zis ceva de genul - Bravo fratii Arsene, i-ati inchis usile ca la metrou, pe aici nu se trece! M-a amuzat teribil faza aia"

MARIUS PERNIU

"Cea mai placuta amintire dintr-un meci cu Sportul este de la o partida jucata pe Parcul Copilului. Am dat un eseu dupa ce tot eu mi-am trimis un sut de urmarire paralel cu linia de margine. Atunci, cativa baieti de la ei au venit langa mine in timpul meciului si au cerut unor prieteni din tribuna mare sa ne faca poza impreuna"

ANDREI STANILA

"O sa razi, dar pentru mine cea mai placuta amintire este dintr-un meci in care jucam pentru Sportul. A fost prin 2009 sau 2010, in Tei. Noi eram outsideri, iar Grivita era pe primul loc si avea o echipa foarte buna, vechea garda, cu Kiss, Galin, Sarpe, Budeanu, frati-miu (n.r. - Alexandru Arsene), Doctoru (n.r. - capitanul Marian Forminte), Fane Herghe (n.r. - Stefan Herghelegiu), Fane Farmacie (n.r. - Claudiu Stefan), Sabin (n.r. - Sabin Vasilescu), cred ca Onofrei, etc. Cu toate astea, am reusit sa-i batem si sa prindem barajul de promovare in sezonul ala"

SABIN VASILESCU

"Pentru mine cele mai frumoase sunt momentele in care stiu ca imi intalnesc fostii colegi de la Sportul, oameni pentru care am si azi un mare respect. Este placut sa vezi oameni care isi sacrifica sambete si ANI din viata pentru fenomenul si familia asta numita rugby. Ma bucura intotdeauna inclestarea de pe teren si prietenia de dupa meci".

ALEXANDRU MARIN Jr.

"Cea mai placuta amintire o am de la primul meci de cand am revenit la Grivita. Atunci cand i-am imbratisat la centrul terenului pe Robert Badea, capitanul celor de la Sportul si fostul meu coleg de la Dinamo, si pe Costel Ilie, prietenul meu din copilarie si fostul meu coleg de la Grivita. Mi-a facut placere ca i-am intalnit ca adversari dupa atatia ani"

FLORIN BUJOR

"Cred ca cea mai placuta amintire este cea de anul trecut, cand am jucat pe terenul lor, iar apoi ne-am intors la noi la teren cu cativa baieti de la ei si am facut un gratar si am baut impreuna si ne-am simtit bine"

ALEXANDRU UNGUREANU

"Nu stiu exact ce sa zic, au fost multe momente placute si mai putin placute. Dar tin minte ca intr-un meci cu ei am dat vreo 4 sau 5 eseuri, deci cred ca alea sunt cele mai placute amintiri"

CLAUDIU STEFAN

"Pot sa spun care este cea mai dramatica amintire, ca intr-un meci cu ei, pe teren propriu, mi-am rupt genunchiul. Si dupa aia toata lumea stie cat si cum am tras. Insa pot sa spun ca un meci aparte, pentru mine, este cel din octombrie 2016, cand i-am batut cu 3-0 la noi. Ne-au dominat in repriza a doua, dar am reusit sa ne aparam eroic pe o suprafata de joc extrem de complicata"

MARIUS MAMOC

"Pfoa, m-ai blocat cu asta, nu-mi vine acum nimic in minte. La mine exista tot timpul ambitia de a castiga impotriva echipelor mai competitive si atunci pot sa spun ca satisfactia a fost mare cand am castigat la ei fara prea mari probleme. Eu ma bucur mult cand castigam, dar acuma, na, stii cum e, fiecare isi manifesta bucuria in felul lui. Eu nu prea ma manifest, dar simt, simt bucuria pe care o am si cand colegii mei sunt fericiti"

VIOREL NICOLAE FULGERICA

"Chiar nu stiu ce sa zic. Toate momentele sunt frumoase, daca nu se loveste nimeni aparte. Sigur, exista o satisfactie personala cand reusim sa-i batem, sa terminam meciul in avantaj si sa nu existe probleme de sanatate in niciuna dintre tabere"

ALEXANDRU MARIN (antrenorul)

"Doar o amintire cu baietii astia? Iti dai seama ca in zeci de ani de meciuri cu Sportul am adunat destule. As putea sa remarc ca am o satisfactie aparte cand dau mana pe marginea terenului cu Costel Merca (n.r. - antrenorul echipei Sportul Studentesc). Am fost colegi la nationala de juniori cand am evoluat impotriva Frantei, in finala de la Albi, din 1976. Cred ca aia a fost ultima finala jucata de juniorii mari U19. Deci iti dai seama ca ne stim cred ca de o jumatate de secol si intotdeauna ne revedem cu drag si este o placere sa ne infruntam ca antrenori"

Claudiu Stefan: "La Grivita nu mai este vorba despre un club sau o echipa ci despre o familie"

Cu mai putin de 50 de zile inainte de primul meci oficial pe care echipa noastra il va sustine in 2018, reiteram ideea ca punctul nostru forte, pentru partidele care vor urma, il reprezinta forta grupului, iar la Grivita nu se mai pune problema de echipa sau club ci de o adevarata familie.

In acest sens este elocvent interviul acordat de Claudiu Stefan, jucator care a inscris peste 100 de eseuri pentru gruparea din Parcul Copilului, dar pentru care mai important este sa existe tineri care sa preia si sa transporte mai departe torta unei familii construite cu multa truda, sacrificii si pasiune.

- Fane, ai fost unul dintre cei mai activi jucatori din echpa in ultimii ani, dar acum o accidentare la genunchi te-a scos din circuit. Ce s-a intamplat? Care este problema si cat crezi ca vei sta pe bara?

- Din pacate am suferit o entorsa la un genunchi la care am mai avut probleme de-a lungul timpului. Pot spune, glumind un pic, ca este un genunchi de sticla. A trebuit sa iau o pauza, asta a coincis si cu nasterea juniorului meu, Eduard Andrei, si iti dai seama ca n-am mai apucat sa fac recuperarea cum ar trebui. Asta este. Sper sa-mi revin cat mai repede si din sezonul viitor sa revin pe teren. Nu avea rost sa risc aiurea, mai ales ca nu se stie cate meciuri mai apuc sa joc.

- Cat de mult te afecteaza acest lucru? Cat de neplacut este sa stii ca baietii dau batalii importante si tu nu poti decat sa-i asisti de pe margine?

- Am mai trecut prin emotiile statului in tribuna si probabil fiecare sportiv adevarat stie ca nu este deloc placut. Eu unul stiu ca nu mai pot asista la meciuri. Prefer sa-i vad pe baieti dupa meci si sa-i vad pe toti sanatosi, indiferent de rezultat.

- Cum ti s-au parut meciurile din tur? Ce crezi ca s-a intamplat de echipa a incheiat turul abia pe locul al patrulea?

- Din pacate ne-au lipsit cativa baieti pe care a trebuit sa-i inlocuim cu tineri care au nevoie de timp pentru a se adapta la conditiile din aceasta divizie. Sunt cativa baieti tineri, fara experienta, dar care au calitati deosebite si care merita incurajati. Oricum, noi se stie ca incepem mai greu sezonul. Si in sezonul de dinainte ne-am chinuit la inceput si in cele din urma am castigat divizia dupa o finala jucata impotriva unei formatii care, iata, acum face spectacol in esalonul superior.

- Avem puterea sa revenim in lupta pentru castigarea diviziei?

- Dacă ne îmbunătățim condiția fizică, sigur vom pune probleme serioase și, de ce nu, intram in calcule pentru a realiza tripla.

- De curand ai devenit tata. Ce senzatii ai cand stii ca exista cineva care ti-ar putea calca pe urme in cariera de rugbist?

- Eu sper doar sa aiba pe ce urme sa mai calce. Sper doar sa nu se traga cortina prea curand si juniorii nostri sa aiba unde sa joace.

- Majoritatea grivitenilor sunt tati de baieti. Putem spune ca v-ati vorbit intre voi ca sa asigurati viitorul clubului din acest punct de vedere?

- Noi ne-am propus sa facem tot posibilul sa tinem clubul in viata pana in momentul in care cei mici vor incepe sa invete drumul catre teren.

- Ai depasit de curand bariera celor 30 de ani impliniti. Cat crezi ca ai mai putea juca? Cate medalii crezi ca ii mai poti dedica juniorului?

- La Grivita nu varsta este problema. Suntem baieti longevivi. Problema este timpul avut la dispozitie pentru a ne antrena si sacrificiul pe care il facem in orele petrecute departe de familie. Chiar si asa, cred ca ii mai pot aduce cateva titluri in vitrina.

- Imi permit sa nu te intreb la ce sport il vei da ci direct pe ce post il vezi jucand? Aripa, uvertura, inaintas?

- Eu, de exemplu, la juniori imi doream sa joc linia a treia. Dar nu m-au lasat antrenorii, nu stiu de ce exact (rade). Poate nu ma avantaja fizicul. Dar sper ca el sa aiba calitatile necesare pentru a juca la linia a treia.

- De ce ar trebui sa-si dea parintii copiii la rugby? Nu crezi ca i-ar avantaja sa-i dea la un sport unde se castiga mai multi bani?

- De ce rugby? Pentru ca cei mici invata sa comunice, sa socializeze, sa se descurce in relatiile care apar in interiorul unui grup. Inveti ce inseamna altruismul, sa te sacrifici pentru cel de langa tine. Exista toti factorii necesari pentru o dezvoltare frumoasă.

- De ce ar trebui sa-si indrepte lumea atentia catre Grivita?

- Ce alt club ofera atatea fara sa-ti ceara ceva in schimb? Aici inveti ce inseamna emotiile, trairile, inveti ce inseamna rugbiul adevarat, jucat din pasiune, cum sa actionezi alaturi de fratii tai, etc. La Grivita nu mai este vorba de mult despre un club sau o echipa, este vorba despre o familie care, in momentele in care este unita, poate sa mute si muntii din loc.

Alexandru Marin: "La noi situatia e clara. Lacatul la poarta stadionului este in sufletul, inima si mainile jucatorilor"

Desi mai sunt cam doua luni pana la primul meci oficial jucat de echipa, pe 14 aprilie, in deplasare, cu Sportul Studentesc, jucatorii echipei Rugby Club Grivita continua sa efectueze trei antrenamente pe saptamana, in fiecare zi de luni, miercuri si vineri, de la ora 18.30.

Asta pentru ca ambitiile unor reveniri spectaculoase sunt mari, iar jucatorii nostri stiu ca doar prin munca pot reveni in lupta pentru castigarea Diviziei A. Incantat de modul in care elevii sai s-au prezentat dupa sarbatorile de iarna, antrenorul Alexandru Marin mizeaza pe ideea ca totul depinde de noi si doar noi ne putem pune piedici singuri in lupta pentru castigarea celui de-al treilea titlu consecutiv.

- Nea Sandu, echipa a castigat Divizia A in 2015 si 2017, dar acum este abia pe locul 4 la sfarsitul turului. Ce s-a intamplat? Cum va explicati aceasta cadere?

- A fost un cumul de factori care, in cele din urma, ne-au costat puncte serioase. Au fost jucatori care, din motive obiective, nu s-au prezentat la jocuri, dar si multi jucatori cu probleme medicale serioase. In plus, a fost si acea neprezentare la Manastur din motive financiare. Toate adunate ne-au facut sa terminam turul abia pe locul al patrulea.

- Cat de mult a contat absentele unor jucatori cu experienta?

- Golul lasat de jucatorii cu experienta a trebuit umplut de copiii care abia au intrat in anturajul echipei. Lipsa de experienta si tracul au creat sincope. Totusi, vreau sa remarc faptul ca la Sibiu am castigat, cu 19-13, desi a fost o deplasare lunga si am mizat pe toti jucatorii tineri. Cu siguranta acesti copii vor creste in retur. Noi le vom acorda incredere si sunt convins ca, alaturi de veterani, vor avea mai multe de spus.

- Ati dat startul pregatirilor pentru retur ceva mai devreme decat de obicei. Este un semn ca in tur au fost probleme la nivel de conditie fizica?

- E clar ca nu stam si nu am stat bine la acest capitol. Planul este ca in retur titularii sa se prezinte la un nivel inalt pentru circa 60 de minute, iar apoi sa venim de pe banca cu asemenea jucatori incat sa nu avem emotii ca pierdem teren sau ca vom avea probleme pe tabela de marcaj.

- Au aparut mai multi jucatori tineri in tur. Ce impact au avut ei asupra echipei? Au ceea ce le trebuie pentru a duce emotia Grivita mai departe?

- Aici problema e simpla. Totul depinde de ei daca vor dori sau nu sa ramana la Grivita si daca se vor prezenta la un nivel cel putin rezonabil.

- Urmeaza un retur complicat, cu sase meciuri la rand, fara pauza intre etape. Pot face baietii fata unui asemenea ritm? Are Grivita puterea sa repete succesele din 2015 si 2017?

- Avem multi jucatori maturi in lot si care au stiinta jocului, elemente importante in misiunea noastra de a repeta succesele din 2015 si 2017. Trebuie sa avem o prezenta cat mai mare la antrenamente si la jocuri, trebuie ca jucatorii cu experienta sa aiba incredere in cei mai tineri si, nu in ultimul rand, trebuie sa dam dovada de acelasi devotament si aceeasi mobilizare care ne caracterizeaza. Daca indeplinim toate aceste lucruri sunt convins ca Grivita va depinde doar de ea in lupta pentru titlu. Putem castiga toate cele sase meciuri.

- Dinamo este lider, iar cei de la Sportul si Manastur au ambitii mari. Cine credeti ca este principala contracandidata la castigarea competitiei?

- Experienta sezoanelor trecute ne arata ca echipele care joaca semifinalele pe teren propriu sunt favorite la calificarea in finala, iar una dintre cele doua ar urma sa castige competitia.

- Sunteti de foarte multi ani alaturi de echipa, mai aveti puterea necesara pentru o implicare asidua? Cat de mult va afecteaza absenta unor perspective de dezvoltare a clubului?

- Capitolul perspective este inchis de mult. Noi avem o vorba in vestiar, iar situatia e clara. Lacatul la poarta stadionului este in sufletul, inima si mainile jucatorului. Cand nu vom mai avea cu cine sa intram pe teren probabil vom trage cortina. Dar eu sunt convins ca jucatorii cu experienta vor preda stafeta celor mai mici care stiu conditiile, le-au vazut si totusi au spus ... "RAMAN".

- Ati fost numit de curand unul dintre liderii Centrului National Olimpic pentru Tineret. Ce perspectiva aveti cu aceasta echipa nationala de junioare? Cat de mult va va perturba din programul petrecut alaturi de Grivita?

- Nu am fost numit, am fost solicitat. Eu ma consider inca dator rugbiului si nu puteam sa nu accept aceasta solicitare. Proiectul CNOPT este de mare perspectiva. Daca se va demara si cei de la Federatie vor avea incredere in mine, in mod sigur voi spune PREZENT. Asta nu inseamna ca nu raman alaturi de Ermil Pasache, Valerica Falcusanu si minunatii baieti de la Grivita.

- De ce ar trebui sa-si indrepte lumea atentia catre RC Grivita?

- La Grivita nu s-a pus niciodata problema unor jucatori exponentiali. Mai mereu am unit muntii din loc gratie fortei colective, chiar si cand aveam cutitul la os. Acest lucru ne-a caracterizat mereu. Cine vine la Grivita stie ca intra intr-o adevarata familie, unde fiecare se sacrifica pentru cel de langa si astfel reusim ce nici cu gandul nu gandim. Asta este spiritul Grivitei si sunt convins ca el va dainui, indiferent de cat de dificila este o perioada sau alta si de numarul celor care fac parte sau pun umarul pentru dezvoltarea acestei familii, FAMILIA GRIVITA!

Rugby Club Grivita este in acest moment pe locul 4 in Divizia A, cu patru puncte acumulate din primele patru meciuri. Suntem la sase puncte de CS Manastur Cluj si la 11 puncte de primele doua clasate, CS Dinamo Bucuresti si CS Sportul Studentesc. Iar asta in conditiile in care echipele Dinamo si Manastur au cate un meci mai putin disputat, ele urmand sa joace intr-o confruntare directa pe 24 martie, in Capitala.

Grivita mai are de jucat patru meciuri din sezonul regulat. Mergem pe 14 aprilie in Tei, pentru partida cu Sportul (ora 10.00), iar apoi avem de jucat trei meciuri pe teren propriu, cu CSM Sibiu (21 aprilie, ora 14.00), cu Dinamo (28 aprilie, ora 14.00) si cu CS Manastur (5 mai, ora 14.00).

In functie de rezultate, pe 12 mai vom evolua intr-una dintre semifinale, pe teren propriu sau in deplasare, iar pe 19 mai vom evolua intr-una dintre finale, finala mica sau, speram noi :), finala mare.

Mugurel Sarbu: "In mod sigur una dintre finaliste va fi Grivita"

Dubla campioana a Romaniei la nivel de Divizia A, Rugby Club Grivita a avut un start mai degraba modest de sezon 2017-2018, astfel ca la jumatatea sezonului regulat este abia pe locul 4, din 5 formatii, obtinand o singura victorie, 19-13 la CSM Sibiu, si trei infrangeri, 14-22 cu Sportul Studentesc, 12-31 la Dinamo Bucuresti si 0-5 la CS Manastur.

Inconstanta din tur a fost pusa si pe seama absentei unor jucatori cu experienta precum Marius Mamoc, Nicolae Oprea sau Mugurel Sarbu, rugbisti care, practic, asigurau zona de centru a linie de treisferturi. Se mizeaza insa pe revenirea lor pentru meciurile din partea a doua a campionatului, mai ales ca Grivita va avea un retur de foc, cu sase meciuri jucate in sase saptamani la rand, iar unul dintre ei, Mugurel Sarbu, si-a dat deja acceptul pentru a reveni pe teren pentru inca cel putin o jumatate de sezon.

- Mugurel, este adevarat ca vei reveni la RC Grivita din retur? Ce te-a motivat sa faci un asemenea pas?

- Da, este adevarat, voi juca in retur pentru Grivita. De ce Grivita? Pentru ca aici mi-am inceput cariera si aici vreau sa o termin. Deci, atat cat simt ca mai pot sa joc o voi face pentru Grivita.

- Sezonul trecut ai fost unul dintre cei mai importanti jucatori din echipa. Cum te-ai simtit pe teren? A fost greu in conditiile in care reveneai dupa o pauza mai lunga?

- Pot sa spun ca cel putin la finala jucata pe Stadionul Arcul de Triumf m-am simtit ca la un meci jucat in Super Liga. In rest, iti dai seama ca pentru noi oricum este greu. Este dificil sa tragi de tine dupa ce stai 10, 12 sau poate chiar si mai multe ore la munca.

- Cum ti s-a parut sezonul trecut? A meritat RC Grivita sa castige Divizia A?

- A fost o lupta palpitanta cu cei de la Tomitanii. Poate si ei meritau sa castige, dar in cele din urma cred ca plusul nostru de experienta si-a spus cuvantul.

- Acum echipa este pe locul 4. Crezi ca avem forta necesara pentru a repeta succesul de anul trecut?

- Mai sunt destul de multe meciuri de jucat si oricum din semifinale, chit ca ai acumulat 5 puncte sau 30, sunt cam meciuri de care pe care. Eu sunt convins ca jucam din nou finala.

- Dinamo este pe primul loc. Ii vezi principalii contracandidati sau crezi ca se vor putea implica si cei de la Sportul ori Manastur?

- Intr-adevar, Dinamo este o echipa puternica. Sincer, nu stiu cine va ajunge in finala, dar in mod sigur una dintre cele doua echipe va fi Grivita.

- Cat de greu va fi pentru echipa in conditiile in care jucam sase meciuri la rand, fara pauza intre etape?

- Nu o sa fie greu. Cu cat jucam mai multe meciuri, cu atat crestem mai mult in valoare.

- Care crezi ca sunt atuurile Grivitei in lupta pentru titlu si unde crezi ca mai avem de lucru?

- Pe noi ne-a caracterizat tot timpul forta grupului. Nu cred ca mai exista in Romania un vestiar unde sa ai atmosfera ca aici. Suntem FAMILIA GRIVITA si asta se va vedea pe teren. E clar ca mai avem de lucru la pregatirea fizica, dar in rest avem tot ce ne trebuie pentru a castiga din nou competitia. Avem experienta, ambitie, etc. Si nu uita ca suntem multi pe final de cariera, nu exista presiune, nu avem ce pierde. Presiunea este in alta parte, noua nu ne ramane decat sa ne bucuram de poate ultimele minute petrecute impreuna pe teren.

- Ai jucat la cel mai inalt nivel pentru Steaua si nationala de rugby sevens a Romaniei. De ce Grivita? Cat de greu iti este sa intri pe teren la un meci de Liga a treia?

- Nu imi este greu. Am inceput rugbiul aici, in 1996, si dupa aia am plecat la Metrorex. Simteam ca am ramas dator asa ca am decis sa ma intorc, sa-mi termin cariera acolo unde mi-am inceput-o. Acum nu mai imi doresc decat inca un titlu cu Grivita, indiferent de divizie.

- Ai fost capitanul nationalei Romaniei la U19 si U20, ai fost desemnat in 2004 cel mai bun junior roman. Care crezi ca este cel mai important moment al carierei tale? Crezi ca puteai obtine mai multe ca rugbist profesionist? Ce ti-a lipsit pentru a performa la un nivel si mai ridicat?

- Am castigat Grupa a doua a Cupei Mondiale cu generatia 1985. Acela este cel mai important moment al carierei mele. Sunt convins ca puteam sa ajung la un nivel mai ridicat, dar problemele financiare din perioada respectiva m-au impins sa ma las de rugby.

- Ce crezi ca ar trebui sa stie lumea despre rugby si despre Grivita. De ce sa practice copiii acest sport? De ce sa se uite oamenii la meciuri de rugby? De ce ar trebui sa se acorde mai multa atentie clubului Grivita?

- Copiii trebuie sa vina la rugby pentru ca este un sport barbatesc, dar care te educa si te ajuta sa te maturizezi. Din pacate, insa, trebuie sa remarc, cu lacrimi in ochi, ca nu vad deloc bine viitorul rugbiului romanesc. Vin tot mai putini copii, iar FRR trebuie sa gaseasca solutii pentru a schimba ceva. Despre Grivita, ce pot sa spun? Este si va ramane un club cu traditie, o emblema, un etalon, o echipa recunoscuta mai ales prin modul in care ajuta la formarea de relatii interumane, cine vine aici trebuie sa stie ca are posibilitatea sa intre intr-o familie adevarata.

De ce Grivita?

Din start vreau sa atrag atentia asupra faptului ca acest text nu are rolul de a lovi pe cineva sau in cineva. Cine ma cunoaste stie ca pentru mine cel mai important lucru pe lume este linistea. De aceea nu-mi plac complicatiile, "combinatiile", disputele inutile si alte asemenea.

Cum fiecare persoana isi face bilantul la final de an, am zis ca este momentul sa-mi-l fac si eu. Ei bine, din cele mai multe puncte de vedere pentru mine 2017 a fost un an de rahan. Dar, asta este, fiecare cu ale lui.

Insa pentru mine cel mai important si dureros lucru a fost unul pe care in urma cu ceva timp nici nu puteam sa mi-l inchipui. Am simtit, si nu o data, ca emblema vietii mele, RUGBY CLUB GRIVITA, este pe moarte. Este ca un pacient in coma si despre care se asteapta ca cineva sa traga aparatele din priza.

Au fost mai multe incercari prin care sa arata adevarata dragoste si atasamentul fata de acest club, insa niciodata nu am simtit ca am spus sau scris la 100% din potential.

Am sa incerc acum. Am avut primele tangente cu RC Grivita in 1994, cand Nea Sandu, actualul antrenor principal al echipei, cauta elevi dornici sa practice acest sport prin scolile din cartier. Din pacate nu a fost sa fie. Din comoditate, si nu numai, am ales alt drum. Poate acum ajungeam sa impart si eu, oficial, vestiarul cu zmeii care inca mai tin stindardul sus.

Am redescoperit echipa in 1997, prin intermediul bunicului, si, incet, dar sigur, am inceput sa ma indragostesc. Pentru ca in cei 20 de ani in care am fost alaturi de echipa, aproape in permanenta RC Grivita a fost buturuga mica ce a rasturnat carul mare sau, macar, l-a zdruncinat serios.

Nu am prins perioada 1948-1970, cand Grivita a castigat finala de Cupa Campionilor si 11 titluri de campioana, cat Steaua si Dinamo la un loc. Nu am prins nici perioada urmatoare, in care Grivita, desi nu a mai stralucit la nivel de trofee castigate, a continuat sa dea, in mod direct, jucatori la echipa nationala.

Din pacate sau din fericire, am prins o perioada in care echipa, aflata in cadere libera, a continuat sa faca zile fripte unor echipe mai bine cotate sau care macar au conditii mai bune ori jucatori mai talentati.

Am prins jucand pe Parcul Copilului, pentru mine Templul Rugbiului Romanesc si chiar Templul Sufletului Meu, sute de jucatori si am vazut sute de meciuri. Pe multi i-am uitat, pe unii i-am apreciat peste masura, pe altii i-am subestimat.

Am uitat detalii despre multe, dar in mod sigur am trait, cred eu, milioane de momente deosebite, iar cum eu sunt un om de moment si de corason, asta m-a acaparat in primul rand la echipa din Parcul Copilului.

In 2011, am primit propunerea "oficiala" de a ma alatura echipei. A fost atunci ca un cadou de Craciun pe care nu ai cum sa-l uiti niciodata. Era la doar cateva luni dupa ce Grivita pierduse celebra finala cu Olimpia de pe Ciurel, dar castigase asa-zisul campionat de rugby in sapte impotriva marii rivale de atunci.

Au fost aproape sapte ani extraordinari. Am invatat ce inseamna cu adevarat viata de sportiv, chiar si la un nivel pe care multi nu ar da nici macar doi bani. Si pot sa spun acum ca viata de sportiv este infinit mai complicat decat pare cand o vezi din fotoliu.

Au fost momente extraordinare, chiar si cele mai putin placute. Am avut ocazia sa intalnesc niste baieti remarcabile si sa vad ce inseamna sa traiesti cu adevarat un meci de pe banca. Iar din pacate pot sa spun ca sunt tot mai multi cei care comenteaza aiurea din fata televizorului tocmai pentru ca nu se implica. Si nu vorbesc neaparat de implicare financiara, cat mai ales de cea emotionala.

Un aspect important al ultimilor 6-7 ani este acela al unei intrebari odioase care mi-a fost pusa de multe ori, inclusiv de catre oameni din rugby: "De ce Grivita?".

Iar frecventa cu care mi-a fost pusa aceasta intrebare m-a facut sa-mi dau seama ca romanii au uitat notiuni importante precum identitatea sau loialitatea. Sunt foarte multi si tot mai multi romani care obisnuiesc sa se identifice cu cei care conduc ostilitatile sau macar cocheteaza cu elita. Un fel de "fani de rezultat", daca ar fi sa imprumut un termen din fotbal.

Sunt crescut de 30 de ani in cartierul Grivita, iar pentru mine echipa de rugby, de cand am descoperit-o, a fost emblema cartierului. Sigur, am crescut cu ideea ca Rapid si Grivita sunt echipele muncitoresti, dar cel putin in cazul Rapidului vorbim de cu totul alta zona, respectiv Giulesti si/ sau Crangasi.

Apoi Grivita pentru ca mi-a oferit posibilitatea de a trai niste meciuri pe care nu le-as da nici pe finale de Cupe Mondiale. Deja sunt celebre partidele cu Baia Mare din Cupa sau victoriile obtinute impotriva unor formatii precum Poli Iasi ori Contor Arad, cand ultima echipa avea in componenta rugbisti de echipa nationala.

Din vremuri stravechi ar mai fi o infrangere cu Steaua pe Parc, 6-12, cand echipa era condusa de Lucian Sarbu si Nicu Nere. S-a jucat pe un noroi consistent, iar baietii au batut toate recordurile in materie de placaje date.

A fost un 0-8 cu CSM Suceava acasa, in 2002. Meci decisiv pentru salvarea de la retrogradare. Cand oaspetii au reusit un eseu rapid, iar apoi am fost "calare" pe ei tot meciul pentru a intoarce rezultatul. Si, in minutul 78, Marius Coltuneac (uvertura care a ajuns sa joace si in echipa nationala, chiar contra Tarii Galilor, la Cardiff) transforma o lovitura de pedeapsa de la ... "mama naibii" si decide definitiv soarta meciului.

A fost si un 28-0 cu regretata Farul Constanta, pe Parcul Copilului, de pe vremea cand inca aveam Tribuna a Doua si tabela de marcaj. A fost un meci in care am inscris un eseu dupa ce aripa dreapta a profitat de neatentia arbitrului si s-a legat la gramada ordonanta pentru a asigura un plus de forta care ne-a ajutat sa impingem pachetul advers pana in terenul lor de tinta.

Venind spre zilele noastre, este finala cu Olimpia de pe Ciurel, este titlul cucerit la rugby sevens, deplasarea in 14 oameni la Galati, meciul de cupa cu CSO Pantelimon, cand Mircea Paraschiv, antrenorul adversarilor, nu mai termina sedinta cu elevii sai la pauza, uluit de modul in care zmeii din Parcul Copilului i-au chinuit favoritii, sunt finalele de Liga a treia cu Manastur si Tomitanii si multe altele.

Daca n-ai inteles pana acum. Iti spun eu, e simplu. De ce Grivita? Pentru ca aici vii cu inima si cu sufletul, indiferent in ce calitate vii, de jucator, antrenor, spectator, PR, junior, finantator, etc.

Personal am incercat prin demersurile mele, atat cat au fost ele de reusite, sa creeze o emulatie. Sa facem din Grivita o bucurie generala. Sa atragem cat mai multi oameni care, intr-un fel sau altul, sa se implice. Din pacate, pentru ce mi-am propus eu sau pentru ce am visat, pot sa spun ca am dat gres.

Din pacate, si e doar o constatare, nu un repros, vad ca inclusiv jucatori sau oameni care s-au format aici au uitat drumul spre Parcul Copilului. Ce sa mai zic de ce care nu au nimic in comun cu acest club sau acest sport.

Mi se povestea la un moment ca exista o perioada cand muncitorii de la Grivita cotizau cu cate 10 lei pe luna la bugetul clubului. Ar insemna cam doi euro de caciula. Gandeste-te ce poti sa faci in rugbiul romanesc cand ai 18.000 de oameni care sa-ti dea fiecare cate 2 euro pe luna. Inseamna aproape o jumatate de milion de euro buget pe sezon. Suficient cat sa supravietuiesti in Super-Liga, zic eu.

Cam asa ceva visam eu sa reusim in Parcul Copilului. Dar stau si ma intreb de ce? Atata vreme cat nimeni din grup nu este cel care face cartile, care conduce ostilitatile, de ce atata bataie de cap?

Cand stii ca jocurile se decid in alta parte este greu sa pui obrazul mai ales ca nu ai siguranta ca acea sustinere financiara este valorificata la maxim. Iar cel putin in acest moment, la sfarsit de an 2017, situatia pare cam fara iesire.

Am fost intrebat de multe ori si ... "cam ce ai fi tu in stare sa faci pentru echipa?". Este poate cea mai suparatoare intrebare pe care am auzit-o vreodata, tocmai pentru ca stiu ca posibilitatile mele sunt reduse din toate punctele de vedere.

Dar cred ca cel mai bun raspuns pe care l-am putea da la o asemenea intrebare a fost ... "sunt dispus sa nu mai calc niciodata pe Parcul Copilului daca cineva gaseste solutia sau are puterea sa ridice aceasta echipa". Pentru ca mine, sa pot sa merg la un meci cu Grivita pe Parcul Copilului inseamna TOTUL si as renunta la TOT pentru binele echipei.

Pentru ca sunt sigur de putine lucruri in viata, dar in mod sigur la momentul actual si poate si in ultimii ani sunt omul care sufera cel mai mult pentru echipa sa. Sufera la infrangeri, sufera cand se loveste cineva, sufera cand se iau decizii tembele, sufera cand vede in loc sa mergem in sus, mai rau ne afundam, sufera in timpul meciurilor, sufera cand vede ca jucatori buni sau foarte buni pleaca la alte echipe sau renunta la cariera sportiva, etc.

Iar din acest punct de vedere anul 2017 a fost cel mai dificil. Pentru ca a fost momentul in care mi-am dat seama ca, la un moment dat, zmeii alaturi de care am crescut vor spune "stop joc" si este greu sa faci fata unei "pensionari" in masa cand stii ca din urma nu mai cresti mare lucru, nu mai produci mare lucru.

Este greu sa acoperi "disparitia" unui numar mare de jucatori cu 1-2 tineri proveniti anual din spiritul Grivitei.

Am spus, cand m-am alaturat echipei, ca Grivita va muri pentru mine cand Niste Baieti se vor retrage din activitate. Dar nu imi imaginam ca o data cu iesirea din scena a grupului vom avea parte si de disparitia echipei.

Nu ma intelegeti gresit, raman grupe de copii si poate, din nou, juniori. Este foarte important viitorul, dar pentru mine cel mai important este PREZENTUL. Pentru ca cei mici risca sa se piarda pe drum sau sa aleaga drumul catre alte cluburi. Iar pentru mine, cu tot respectul fata de celelalte echipe, GRIVITA nu poate si nu trebuie sa fie o pepiniera pentru altii. Trebuie sa fie clubul care sa stie sa faca jocurile.

P.S. - din pacate anul 2017 a adus si disparitia unui prieten drag, un om extraordinar, Andrei "Toto" Nicolescu. Pentru ca aveam in comun dragostea pentru sport, in general, si pentru Grivita, in special, la ultima intalnire, ambitios cum il stie toata lumea, chiar imi prezentase un plan promitator cu ajutorul caruia sa ridice echipa.

Eu, desi stiam cat de incarcat este programul lui, incercam sa-l conving sa revina si ca jucator activ alaturi de echipa, pentru ca stiam ca mai are multe de spus in acest sport. Din pacate, niciunul nu a mai apucat sa-si puna planul in aplicare. Poate ca, insa, de acolo din ceruri va reusi sa vegheze si asupra echipei si ne va indruma spre o cale.

Pentru ca o data ce te imbolnavesti de grivitzita nu mai ai cum sa scapi, iar virusul te acapareaza din ce in ce mai mult.

Alexandru Ungureanu: "Trebuie sa ne propunem sa castigam toate meciurile"

Cel mai bun marcator al Grivitei din ultimii ani si unul dintre cei mai constanti jucatori, Alexandru Ungureanu isi pune mari sperante in forta si experienta grupului de la Grivita inainte de partida cu CS Tomitanii Constanta de duminica, din deplasare.

Demiul gruparii din Parcul Copilului este convins ca echipa are puterea necesara de a repeta rezultatul din tur, cand formatia noastra a trecut, cu 24-15, de cei de la Tomitanii, desi am fost lipsiti de aportul mai multor jucatori importanti, am avut in fata un adversar mai tanar si mai bine pregatit fizic si am fost obligati sa revenim de la 7-15 in minutul 55.

- Esti cel mai bun marcator al echipei din ultimii ani si unul dintre cei mai constanti jucatori. Ce te motiveaza sa mai tragi pentru o echipa care se zbate in anonimatul Ligii a treia?

- Pai cred ca este acelasi motiv pentru care vin si ceilalti baieti. Avem un colectiv deosebit si o atmosfera frumoasa. Ne incurajam si sustinem pe teren si in afara acestuia, iar asta conteaza foarte mult.

- Ai ajuns de curand sa joci pentru nationala Moldovei. Ce inseamna pentru tine acest lucru? Ai recomanda si altor jucatori de la Grivita sa faca un asemenea pas?

- Da, am inceput de curand sa joc pentru nationala Moldovei si sper sa evoluez din ce in ce mai bine. Baietii de acolo sunt oameni foarte buni, m-au primit cu drag si daca s-ar pune problema as recomanda si altor baieti de la Grivita sa faca un asemenea pas. Un meci international inter-tari nu se compara cu nimic altceva, indiferent de nivelul la care se joaca.

- Au fost discutii pentru un transfer al tau la Dinamo sau Poli Iasi. Din ce motiv au cazut aceste mutari? Unde ti-ar fi placut mai mult sa ajungi?

- Da, intr-adevar, am fost la un pas de a pleca de la Grivita. Despre transferul la Politehnica Iasi, nu a fost sa fie pentru mine. Cu cei de la Dinamo chiar am participat la cateva actiuni, dar ... asta e. Deocamdata joc tot pentru Grivita si ma simt bine aici. Pe viitor vom vedea ce va fi.

- Cum ti se pare ca arata echipa inainte de startul returului? Unde crezi ca avem probleme si care ar fi atuurile noastre?

- E greu pentru noi sa tinem pasul cu echipe precum Tomitanii sau Dinamo II. Ei au jucatori tineri care se antreneaza zilnic si traiesc pentru rugby. Noi ne pregatim care, cum putem si cand putem. Dar nu e cazul sa dezarmam. Trebuie sa ne propunem sa castigam toate meciurile din retur si vom face totul pentru a castiga aceste meciuri, altfel n-are rost sa intram pe teren.

- Vine meciul cu Tomitanii, o echipa mult mai tanara si mai bine pregatita fizic. Avem sanse sa obtinem un rezultat favorabil? Ce ar trebui facut pentru a ne impune in deplasare?

- In mod sigur va fi o deplasare grea, dar noi jucam cu sufletul si cred ca in cele din urma plusul de experienta va inclina balanta in favoarea noastra. Imi doresc enorm sa castigam acest meci. Ne-ar ajuta si moral sa abordam urmatoarele partide.

- Are Grivita puterea de a-si apara titlul de campioana a Diviziei A cucerit in 2015?

- O sa fie o batalie grea. Cei de la Tomitanii au tineretea de partea lor, iar cei de la Sportul se monteaza foarte bine in momentele grele. Dar cred ca avem puterea de a castiga, din nou, Divizia A.

- Ce ar urma pentru tine din vara? Intentionezi sa ramai in Parcul Copilului sau speri ca, in sfarsit, sa faci pasul catre un esalon superior?

- As vrea sa incerc, macar pentru 2-3 ani, sa joc la un nivel mai inalt. Daca ramane cum am vorbit, in mod sigur voi pleca din vara. Deocamdata inca nu pot sa spun numele echipei.

Capitanul Marian Forminte prefateaza returul Diviziei A: "Avem o misiune grea, dar nu imposibila. Important e sa ne bucuram de rugby"

De ani buni capitan al echipei noastre, Marian Forminte continua sa fie liderul din teren de care Grivita are mare nevoie, jucatorul obisnuit sa se bata in prima linie cu adversarii si sa traga echipa dupa el, chiar daca a ajuns la o varsta la care, precum majoritatea coechipierilor, are si el numeroase obligatii in viata personala si un job care il face sa se consume enorm, medic-chirurg la Spitalul Colentina.

Absent de la meciul tur cu Tomitanii, cel poreclit "Docky" mizeaza pe ambitia coechipierilor sai de a-i oferi posibilitatea de a se bucura si el din campul luptei de o noua victorie impotriva unui adversar care asigura, in mare masura, viitorul echipei nationale.

- La cinci luni de la ultimul meci oficial, echipa se pregateste pentru startul returului. La ce nivel ti se pare ca sunteti? Care este obiectivul pentru partida de duminica?

- Este evident ca ne asteapta o deplasare complicata la Constanta. Avem o misiune grea, dar nu imposibila impotriva unor adversari mult mai tineri si mai bine pregatiti fizica. Noi nu ne-am antrenat foarte bine in aceasta iarna. Am fost mai mult fiecare pe cont propriu. Dar sunt increzator in colegii mei ca vom face tot posibilul pentru a obtine un rezultat pozitiv, mai ales ca suntem foarte multi jucatori cu o experienta vasta la aceasta echipa. Important e sa ne bucuram de rugby si de timpul petrecut impreuna pe teren.

- Cum ti s-a parut perioada de pregatire din iarna? Crezi ca era loc de mai bine?

- Iti dai seama ca am ajuns toti la un nivel la care avem cu totii familii, obligatii, etc. si mai putin timp pentru rugby. Dar stiu ca majoritatea baietilor s-au antrenat pe cont propriu, alergari, iesiri cu bicicletele cand a permis vremea, mers la sala, etc. Si asta conteaza foarte mult, pentru ca pe partea de experienta, nu stiu cum sa spun dar suntem multi care avem cel putin cate 20 de ani de rugby in spate. Nu prea mai avem ce sa invatam din punctul asta de vedere.

- Intalniti adversari mai tineri si mai bine pregatiti fizic. Cat de greu va va fi sa le faceti fata? Care sunt atuurile Grivitei?

- Pai in primul rand ma bazez pe plusul de experienta. Cred ca stam ceva mai bine ca ei si la capitolul forta. Este momentul sa demonstram ca inca suntem si o echipa unita. Trebuie sa ne simtim bine in deplasare, sa pastram unitatea grupului si sa fim increzatori in atuurile noastrea.

- Are Grivita puterea sa-si apere titlul cucerit in 2015?

- Este o misiune complicata, dar sunt increzator ca o vom scoate cu bine la capat. Mizez pe dorinta baietilor de a arata ca inca nu este momentul sa ne agatam ghetele in cui.

- Va dezavantajeaza faptul ca urmeaza sa jucati trei meciuri in deplasare si doar unul pe teren propriu?

- Da, as putea spune ca ne dezavantajeaza acest lucru. Avem doua deplasari in afara Bucurestiului, la Constanta si la Sibiu. Plus ca noi avem un stil de joc care se pliaza pe suprafata de joc de la noi de acasa. Dar, asta e. Sper sa profitam de aceste deplasari in afara Capitalei sa unim grupul, sa ne distram, sa ne simtim bine, sa jucam si, de ce nu, sa si castigam.

- Ce adversar ti-ai dori pentru semifinale? 

- Sincer sa fiu, nu prea conteaza. Sigur, ne-ar avantaja daca am putea termina sezonul regulat in asa fel incat sa jucam semifinala pe teren propriu. Dar ca adversar, nu stiu ce sa spun. Echipele sunt relativ apropiate ca valoare, dovada si rezultatele stranse din tur, astfel ca intr-un meci de care pe care, in 80 minute, totul e posibil, iar de obicei echipa care reuseste sa se mobilizeze mai bine are castig de cauza. Deci mai important este ca inainte de semifinala sa ne mobilizam noi cat mai bine.

- Ce planuri ai pentru viitor? Cat te mai vezi jucand pentru Grivita? Intentionezi sa te implici in viata echipei si dupa retragere? Poate antrenor de copii si juniori sau antrenor cu inaintarea?

- Inca nu m-am gandit ce voi face dupa retragerea din activitate. Simt ca mai pot juca fara probleme cativa ani, macar la acest nivel, asa ca nu stiu ce voi face dupa. Nu am planuri de viitor pe aceasta linie.

Rugby Club Grivita va juca primul meci oficial din sezonul de primavara duminica, 9 aprilie, de la ora 13.00, pe Stadionul Mihail Naca, din Constanta, impotriva liderului la zi din Divizia A, CS Tomitanii. In tur, formatia noastra s-a impus, scor 24-15, dupa un meci in care adversarii conduceau cu 15-7 in minutul 55.